Rolul MI6 în lovitura de stat din 1953 din Iran: mărturiile spionului britanic din fruntea operaţiunii, publicate pentru prima dată

Un interviu din anii 1980 cu un ofiţer MI6 a scos la iveală rolul Marii Britanii în lovitura de stat care a răsturnat guvernul lui Mohammad Mossadegh în Iran şi a redat puterea şahului, în 1953, relatează The Guardian.

Norman Darbyshire, şeful postului pentru Persia al MI6 din Cipru, cel care a condus operaţiunea de spionaj, a relatat într-un interviu neoficial pentru realizatorii documentarului „End of Empire: Iran”, din 1985, că agenţiile de informaţii britanice au avut nevoie de ani de zile să convingă SUA să ia parte la lovitura de stat.

Înainte să obţină concursul SUA, MI6 a recrutat agenţi şi a mituit parlamentari iranieni cu bancnote ascunse în cutii de biscuiţi. Ulterior, MI6 şi CIA au recrutat-o pe sora ultimulului monarh al Iranului, Şahul Reza Pahlavi, într-un efort de a-l determina pe acesta să susţină răsturnarea premierului ales Mohammad Mossadegh.

„Planul ar fi presupus preluarea controlului asupra unor puncte-cheie din oraş de către acele unităţi pe care le consideram loiale şahului...a staţiei radio...planul clasic”, a spus ofiţerul MI6 Norman Darbyshire într-un interviu din anii 80, redescoperit cu ocazia unui nou documentar, Coup 53, ce urmează a fi lansat miercuri.

Rolul Marii Britanii într-un moment de cotitură din istoria Iranului a lăsat o amprentă adâncă în percepţia Iranului asupra Regatului Unit, însă detaliile implicării spionilor britanici au rămas neclare.

„În pofida faptului că este un secret ştiut de zeci de ani, guvernul britanic nu a admis în mod oficial rolul său fundamental în lovitura de stat. Descoperirea transcriptului este ca şi cum am fi dat în cele din urmă peste o dovadă incontestabilă. Este o descoperire istorică”, a spus Taghi Amirani, regizorul noului documentar.

Transcriptul a fost publicat luni de către Arhivele Securităţii Naţionale aflate la Universitatea George Washington din SUA.

Şahul l-a numit premier pe Mossadegh în 1951, după ce acesta a obţinut sprijinul covârşitor al Parlamentului iranian. Una din primele sale acţiuni a fost să naţionalizeze compania petrolieră anglo-iraniană, stârnind o criză în relaţiile cu Marea Britanie.

Însă potrivit lui Darbyshire, principalul motiv pentru care MI6 voia să scape de premier a fost temerea că guvernul său, din care făcea parte doar un singur membru al partidului comunist iranian Tudeh, va fi supus în cele din urmă influenţei Uniunii Sovietice.

„Sunt destul de sigur, deoarece Mossadegh era un om destul de slab. Odată ce ai înăuntru membri bine antrenaţi ai partidului comunist, nu durează prea mult. Noi nu împărtăşeam punctul de vedere american că el era un fel de pavăză faţă de comunism...noi credeam că el va fi în cele din urmă îndepărtat de comunişti”, a spus acesta.

În 1951, adjunctul premierului britanic, Anthony Eden, fără a se consulta cu superiorii săi, l-a trimis pe Robert Zaehner, un universitar şi spion din timpul războiului, să-i mituiască pe politicieni din Majilis, Parlamentul iranian, ca şi pe alţi iranieni influenţi.

„Au fost cheltuite mari sume de bani. El purta după el cutii de biscuiţi îndesate cu bancnote mari. Cred că a dat în total peste un milion şi jumătate de lire”, povesteşte Darbyshire, care nu a dorit ca interviul să fie făcut public.

Zaehner a eşuat, astfel că Darbyshire a fost nevoit să recurgă la o soluţie ceva mai violentă, care însă a costat guvernul britanic mai puţin, pretinde acesta.

„Lovitura de stat a costat 700.000 de lire. Ştiu, pentru că eu am dat aceşti bani”, a susţinut ofiţerul MI6. Acesta s-a lăudat că a obţinut informaţii vitale de la un comandant iranian în schimbul cărora i-a oferit acestuia doar ceai Lipton în valoare de două lire.

Darbyshire a recrutat trei fraţi dintr-o familie anglofilă înstărită, Rashidian, a căror sarcină a fost să găsească alţi aliaţi, să sădească instabilitate şi să servească drept canal de legătură cu şahul din Teheran.

„Erau intrigaţi să fie în contact cu britanicii şi încântaţi să ne ia bani pentru ceva în care credeau la rândul lor. Ei simţeau că Mossadegh era o ameninţare reală”, a povestit Darbyshire, care a spus că a recrutat şi un general pro-şah, Fazlollah Zahedi, un om de încredere al şahului, care să conducă lovitura de stat şi apoi să-l înlocuiască pe premierul ales.

Complotul a fost întrerupt în octombrie 1952, când premierul Mossadegh a rupt relaţiile cu Marea Britanie şi i-a expulzat diplomaţii şi spionii. Darbyshire a prezentat planul CIA-ului, la Beirut, dar aceasta n-a fost interesată, şi nici conducerea Serviciilor Secrete britanice nu era pregătită să intervină fără SUA. 

Darbyshire făcuse planuri pentru o intervenţie militară cu ajutorul familiei Rashidian, dar „şeful de atunci al SIS (MI6) generalul [John] Sinclair ştia la fel de multe lucruri despre Orientul Mijlociu ca un copil de 10 ani (era de altfel mult mai interesat de cricket)”.

Poziţia SUA s-a schimbat după alegerea lui Dwight Eisenhower, care a devenit preşedinte în ianuarie 1953. Provocarea era convingerea tânărului şi neexperimentatului şah să se alăture, astfel că Darbyshire şi omologul său din CIA, Stephen Meade, au mers la Paris să discute cu sora acestuia, Ashraf, care trebuia să-şi asigure fratele că SUA şi Marea Britanie aveau intenţii serioase.

„Am asigurat-o că vom plăti toate cheltuielile şi ochii ei au lucit când i-am arătat bancnotele”, a relatat acesta care a spus că sora şahului era o femeie destul de superficială.

Darbyshire a recunoscut că a organizat răpirea şefului poliţiei, Mahmoud Afshartous, în aprilie 1953, dar a subliniat că nu a intenţionat să-l omoare, un asasinat ce a alimentat tulburările de dinaintea loviturii de stat.

Acesta a fost răpit şi dus într-o peşteră unde generalul  a avut proasta inspiraţie să facă comentarii dispreţuitoare la adresa şahului, moment în care un tânăr ofiţer pus să îl păzească l-a împuşcat.

Lovitura a reuşit în cele în urmă, în august 1953. Mossadegh, plasat în arest la domiciliu până la moartea sa, 14 ani mai târziu, a avut soarta pecetluită de la bun început , susţine Darbyshire.

„Ei şi-ar fi dorit îndepărtarea lui Mossadegh şi în condiţiile unui acord favorabil britanicilor. Tot ar fi fost obligaţi să scape de el pentru a împiedica un control din partea Rusiei. Sunt convins că asta s-ar fi întâmplat”.