Avertismente severe pentru o lume care se mişcă haotic. Schimbările climatice, ameninţări de securitate naţională

Am publicat un rezumat al Raportului Pentagon din 2003 pentru a vă trimite la momentul şi documentul care au marcat începutul unei şcoli care, foarte departe de lumina reflectoarelor, se dezvoltă acum ca un adjuvant indispensabil al gândirii marilor jucători planetari în ce priveşte proiecţiile de putere pe termen mediu şi lung.

Am văzut comentariile dvs., în ele revenind întrebarea, perfect logică: de ce nu s-au realizat toate predicţiile? Răspunsul stă în filozofia şi metodologia acestor grupuri super-specializate în analiza riscurilor globale: fiecare dintre ele, folosind propriul set de argumente, propriile instrumente de decodare, realizează un tablou coerent al unei anumite realităţi care poate surveni dacă vor exista condiţiile necesare şi suficiente.

Fiecare dintre grupele de analişti îşi prezintă documentul final, îl susţine, apoi el devine document de lucru pentru analiştii finali, cei care elaborează politicile naţionale de securitate.

Este firesc ca unele scenarii să nu se fi realizat pe deplin, dar fiecare dintre ele, inclusiv Raportul Pentagon, au avut elemente confirmate de realitate sau care au fost introduse în analizele ulterioare de teren şi s-au dovedit utile şi credibile deoarece, mai întâi de toate, analizau şi semnalau apariţia unor tendinţe globale.

Una dintre cele mai interesante analize de gen este foarte recentul Global Security Defense Index on Climate Change prezentat pe 21 martie 2013 de Andrew Holland şi Xander Vagg.

Afirmaţiile-cheie ale documentului:

-      Schimbarea climatică este un fapt real şi are loc în acest moment. Efectele sale au un impact asupra securităţii şi stabilităţii asupra aproape oricărei ţări a lumii.

-      Guvernele şi militarii dintr-o majoritate covârşitoare de ţări – cel puţin 110 – au definit schimbările climatice drept o ameninţare directă la adresa securităţii. Mulţi au integrat deja acest tip de raţionament în documentele de planificare a apăării şi securităţii lor naţionale.

-      Documentele din domeniul apărării şi declaraţiile şefilor de state sunt elemente deosebit de semnificative privind priorităţile naţionale. Importanţa conferită în aceste documente pentru tot ce ţine de schimbările climatice arată că lumea aşteaptă acţiuni în acest sens.

Schimbările climatice – se spune în raport – reprezintă un risc la securitatea globală deoarece fac să crească vulnerabilităţile în infrastructură, agricultură, energie şi alte domenii. Consecinţa de securitate a schimbărilor climatice va fi determinată de modul în care afectează şi interacţionează cu condiţiile locale politice, sociale şi economice precum şi prin magnitudinea schimbării climatice înseşi...

Un climat în schimbare va conduce la creşterea vulnerabilităţii prin exacerbarea tensiunilor legate de insuficienţa surselor de apă şi lipsa de alimente, competiţia pentru resurse naturale, subdezvoltare şi suprapopulaţie. Acţionează ca un factor de accelerare al instabilităţii, ceea ce poate duce la violenţă. Aceste situaţii de dezordine vor constitui o povară pentru toate instituţiile civile şi militare din întreaga lume.

Raportul împarte ţările în patru grupe:

1.  Ţări care declară în mod deschis că schimbările climatice reprezintă o ameninţare la adresa securităţii naţionale. Pentru aceste ţări, schimbările climatice au fost identificate drept ameninţări fie în documente guvernamentale oficiale, fie în declaraţii făcute de oficiali guvernamentali de nivel înalt.

2.  Ţări care tratează problema schimbărilor climatice drept una de mediu. Aceste ţări tind să situeze problematica respectivă ca una de interes pentru organismele de răspuns la dezastre sau urgenţe umanitare, dar nu se simt confortabil în a le desemna cu denumirea “ameninţare de securitate”

3.  Ţări care nu au definit problematica drept una de interes. Sunt ţări adesea mici şi cărora le lipsesc documentele de planificare în domeniul securităţii sau întreg aparatul de analiză necesar.

4.  Ţări pentru care nu există informaţie disponibilă. În aceste ţări, adesea, lipsesc serviciile guvernamentale de bază – multe dintre ele aflându-se în perioada post-conflict şi nu au definite nici un fel de strategii de securitate.

Rezultate preliminare

Schimbările climatice reprezintă o ameninţare la adresa securităţii naţionale

110 ţări din 155 – 71% dintre ţări

Schimbările climatice reprezintă o problemă legată de cele de mediu

32 de ţări din 155 – 21% dintre ţări

Schimbările climatice nu reprezintă o problemă definită ca atare

13 ţări din 155 – 8% dintre ţări

Nu există informaţii disponibile

41 de ţări din 155 – 21% dintre ţări

Examinând rezultatele preliminare ale Indexului, este limpede că majoritatea statelor (peste 100) au făcut fie o referinţă explicită la ameninţările de securitate create de schimbările climatice sau, indirect, prin problemele de securitate pe care le implică (ex. inundaţii, lipsă de resurse apă, poluare intensă, dezastre naturale, etc).

Multe dintre ţările care dispun de o structură naţională mai amplă de planificare în domeniul securităţii şi alocă mai multe resurse domeniului planificării precum SUA, Marea Britanie, China şi ţările scandinave, au introdus în mod specific schimbările climatice ca ameninţare la adresa securităţii naţionale în Strategiile lor naţionale de securitate, Cărţile Albe sau în alte documente oficiale.

Spre exemplu, în SUA, Quadrennial Defense Review afirmă că schimbările climatice “ar putea acţiona drept un accelerator de instabilitate sau de conflict”. Cartea Albă chineză asupra apărării din 2010 enumeră schimbările climatice ca una dintre ameninţările globale de tip non-tradiţional. În Strategia rusă de securitate din 2009 se spune că schimbările climatice au un efect negativ prin “afectarea resurselor biologice, a celor de minereuri şi apă”.

Pentru multe dintre ţările care nu au definit prin asemenea documente ameninţarea schimbărilor climatice, aceasta pare să se datoreze pur şi simplu faptului că nu dispun de asemenea documente şi de structurile de elaborare a acestora şi nu neapărat pentru că nu conştientizează ameninţarea respectivă...În cazul ţărilor care leagă schimbările climatice de problema securităţii naţionale, cea mai comună dintre atitudini este considerarea schimbărilor climatice drept un “multiplicator de ameninţări”, capabil să intensifice ameninţările clasice cum ar fi migraţiile forţate şi dezastrele naturale. Demers rezumat foarte bine prin acest citat din Cartea Albă australiană a apărării din 2012:

“Cele mai dure dintre efectele schimbărilor climatice, mai ales creşterea frecvenţei şi severităţii dezastrelor natural la care se adaugă o competiţie asupra resurselor naturale sărace, pot contribui la instabilitate şi tensiuni pe tot globul, mai ales în statele fragile”.

Suită de raţionamente care poate conduce spre alte serii de analize, de data aceasta sectoriale, pe domenii cum ar fi cel militar tradiţional, al analizei viitoarelor tipologii de conflict şi a potenţialului crescut de risc al unor regiuni, sub-regiuni sau ţări. Dar şi, în mod evident, a legăturii evidente acum între multiplicarea schimbărilor climatice  cu efecte devastatoare pentru unele regiuni ale lumii şi crearea de condiţii pentru vaste mişcări de protest care să provoace destabilizarea politică şi militară a unor ţări. Analizele pot fi prospective, dar şi post-factum, cu grad de aplicabilitate pentru viitor.

Schimbările climatice...factor care multiplică ameninţările. Dezastrele naturale, degradarea mediului şi concurenţa pentru resurse exacerbează conflictele, înn speciall înn situaţiii dee sărăciee şii de creştere a populaţiei, cu consecinţe umanitare, medicale, politice şi de securitate, inclusiv o migraţie sporită. Schimbările climatice pot să conducă şi la dispute asupra rutelor comerciale, zonelor maritime şi resurselor inaccesibile anterior

             Strategia Europeană de Securitate

Foarte interesant, în acest sens, un studiu din noiembrie 2012 publicat tot de Andrew Holland, The Arab Spring and World Food Prices. Foarte interesant, spuneam, deoarece scenariul conţine o analiză de risc care poate fi oricând translatată în cazul unor alte ţări din regiune. Şi, din nefericire, nu numai din acea zonă....analiza fiind circulată acum şi în mai multe cancelarii europene, alertate de nivelul şi consecinţele unei posibile secete majore în 2014.

Unul dintre cele mai importante evenimente ale ultimei decade îl constituie Primăvara Arabă din 2011, cea care a dus la răsturnarea dictaturilor în Tunisia, Libia, Yemen şi Egipt, continuând să reverbereze la nivelul întregii regiuni.

Cu toate că evenimentul care a stat la baza exploziei de revoltă a fost sinuciderea lui Mohamed Bouazizi care şi-a dat foc în semn de protest, evidenţele empirice indică faptul că scena protestelor a fost creată de ridicarea bruscă a preţului alimentelor pe pieţele locale din toată lumea arabă.

De-a lungul ultimelor două decenii, există dovezi clare că ridicarea preţului alimentelor a condus la o creştere a neliniştilor în spaţiul politic.

Până la finele lui 2010, preţurile globale la alimente crescuseră cu 40% pe parcursul anului, situaţie datorată în cea mai mare parte secetei şi incendiilor care s-au produs în regiunile exportatoare de grâne din Rusia şi Europa de est, precum şi din cauza unor inudaţii masive din Pakistan, o ţară mare importatoare de cereale. 

Cu toate că puţini dintre protestatarii din Piaţa Tahrir sau din cei care luptau în Beghazi ar fi spus că ieşiseră în stradă din cauza preţului alimentelor, evidenţa empirică arată că preţurile ridicate au făcut ca revoltele să fie cu mult mai posibile.

Siria este exemplul extrem pentru a demonstra cum combinaţia între secetă şi preţul la alimente a contribuit la naşterea revoltei.

În cei cinci care au precedat începerea revoltei în primăvara anului 2011 (2006-2010), în Siria s-a produs o secetă fără precedent în istoria ţării, atât ca durată cât şi ca intensitate.

Cel puţin începând cu anul 1900 (de când încep înregistrările epocii moderne), seceta nu durase decât un an, cel mult doi. Seceta a determinat o migraţie de populaţie de o amplitudine fără precedent, aproximativ 1,5 milioane de oameni deplasându-se din zonele rurale spre oraş. Efectele dure ale secetei au fost amplificate şi de inabilitatea regimului Assad de a se pregăti din timp sau de a se adapta acestor condiţii extreme.

Timp de decenii, regimul Assad, tatăl şi fiul, au ignorat complet problemele legate de conservarea surselor de apă precum şi problemele agriculturii în general. În momentul când seceta a distrus comunităţile de fermieri, s-a produs acea migraţie masivă către zonele urbane, iar mulţi dintre cei noi sosiţi nu mai aparţineau minorităţii Alawite dominante. Aceasta a dus la o mare presiune asupra populaţiei urbane şi a exacerbat disensiunile etnice şi religioase. Presiune care este extrem de evidentă şi acum în conflictul aflat în plină desfăşurare în Siria.

Se poate combina această analiză de risc cu sistemul de previziune care crează modele pentru desfăşurarea viitoarelor conflicte locale, regionale sau chiar cu extensii continentale? Despre aceasta vom vorbi într-un material viitor.

Raportul teribil al Pentagonului despre catastrofele climatice, absolut real? - partea I

Raportul teribil al Pentagonului despre catastrofele climatice, absolut real? - partea a II a