Senzaţionala şi controversata propunere înainte de Summitul NATO: „Articolul 5 bis“

În atmosfera incendiară din prezent, fiecare dintre propunerile considerate relevante pentru discuţia de acum, profund marcată de controversele de o amploare nemaiîntâlnită între SUA şi restul partenerilor de Alianţă, este semnificativă pentru a arăta care ar fi direcţiile pe care se încearcă modernizarea şi transformarea conceptului strategic al NATO.

O discuţie care, înainte de a ajunge la nivelul Summitului reunind şefii de state şi de guverne, se face pe două nivele: negocierile în cadrul structurilor propriu-zise ale Alianţei, bazate pe dialogul neîncetat cu statele membre, apoi cele care se poartă în cadrul Adunării Parlamentare a NATO. Aceasta din urmă este un organism independent creat în 1955, având rolul de forum care să permită deputaţilor şi senatorilor din statele membre ale Alianţei să dezbată subiecte legate de problemele securităţii şi apărării, unele dintre aceste rezumate în rapoarte cu propuneri novatoare şi care pot fi regăsite în documentele adoptate ulterior de organismele din structura NATO.

Cu ocazia celei mai recente reuniuni avute la Praga, discuţiile din Adunarea Parlamentară au vizat mai multe rapoarte dintre care unul a reţinut în mod deosebit atenţia, dintre aceste unul fiind de interes excepţional, semnalat ca atare de foarte mulţi analişti specializaţi în domeniu. Este vorba despre Raportul realizat sub coordonarea Lordului Jopling şi intitulat Modalităţi de apărare în faţa ameninţărilor hibride provenind din Rusia: UPDATE. Nu e de mirare că nimeni din numeroasa şi bine remunerata delegaţie parlamentară română la Adunarea parlamentară a NATO (găsiţi aici componenţa acesteia) n-a vorbit despre asta, cum n-a avut timp nici să prezinte în spaţiul public de la noi documentul adoptat de plen care, pe fond, cuprinde linia politică a Declaraţiei finale a Summitului NATO de peste câteva zile. Dar ar fi fost păcat să las să treacă neobservat acest material, subliniind cele mai importantă dintre propunerile pe care le conţine. Puteţi accesa aici Raportul Jopling, care reprezintă, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai complete analize aduse la zi privind ameninţările reprezentate de acţiunile Rusiei în carul complexului de măsuri ofensive proprii războiului hibrid pe care-l poartă împotriva ţărilor NATO.

Vă reamintesc faptul că, într-un articol publicat pe 23 februarie 2013, generalul Valerii Gherasimov a expus principalele caracteristici ale războiului hibrid: dispariţia frontierelor între perioada de război şi cea de pace, importanţa crescândă a mijloacelor non-militare pentru a atinge obiective strategice şi rolul informaţiei. Cunoscută mai apoi drept "doctrina Gherasimov", teoria avea să se dezvolte spectaculos, relevând convergenţe dintre cele mai semnificative şi de profunzime cu aşa-numitul concept al "războiului în afara oricărei limite" prezentat la începutul anilor 2000 de către Qiang şi Wang Xiangsui.

"Intenţia Rusiei de a recurge la tactici hibride - se afirmă în Raportul Jopling - apare în diverse documente, cele mai recente fiind Doctrina militară din 2014, Strategia naţională de securitate din 2015 precum şi Doctrina pentru securitatea informatică şi informaţională din 2015. Aceste texte preconizează elaborarea unor mijloace eficiente pentru influenţarea opiniei publice din străinătate şi, în caz de nevoie, folosirea unor metode "netradiţionale".

Nu este vorba despre teorie, ci despre o strategie construită extrem de minuţios în care Raportul Jopling atrage în mod deosebit atenţia asupra capacităţilor instituţionale ruseşti în a declanşa acţiuni ostile cibernetice, iar Agenţia de investigare a internetului, instituţie aflată la Sankt-Petersburg şi condusă de Evghenii Prigogin a fost inculpată în luna februarie a acestui an de către Departamentul pentru justiţie al SUA pentru operaţiunile sale de implicare în alegerile prezidenţiale americane. Alături de asta, Raportul Jopling citează "acţiunile cinetice" - presupunând folosirea forţei - din regiunea Donbas de către "omuleţii verzi", probabil membri ai forţelor speciale ruseşti sau mercenari recrutaţi de Grupul Wagner (şi acesta direct legat de Evghenii Prigpjin) pe care-i putem găsi în Ucraina sau în Siria.

Sigur că acest tip de război hibrid se aplică pe zone vaste, dar este limpede că intensitatea acţiunilor şi numărul incidentelor sau al agresiunilor este mai mare în ţările fost comuniste, Cele care se simt în continuare cel mai vulnerabile.

Sigur Alianţa a luat măsuri importante de întărire a capacităţii de disuasiune şi apărare pe frontul de est. Dar, afirmă Raportul Jopling, măsurile respective rămân insuficiente pentru a face faţă ameninţărilor hibride, "dat fiind că acestea nu sunt susceptibile d a declanşa invocarea şi aplicarea dispoziţiilor Art5 din Tratatul Atlanticului de Nord care, ca dovadă, nu a fost invocat decât o singură dată, de SUA, imediat după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001.

În perioada acesta a războaielor hibride, trebuie să faci apel la Art,3 care vorbeşte despre colaborarea şi asistenţa mutuală dar fără a se ajunge la apărarea colectivă, sau la Art.4, care obligă Aliaţii să se consulte atunci când securitatea unuia dintr ei este ameninţată. Acţiunea colectivă este declanşată în urma unei evaluări prin consens a ameninţării respective, evaluare pe care tacticile hibride sunt menite s-o facă imposibilă".

În acest context apare senzaţionala şi controversata propunere a Lordului Jopling care, de fapt, reia şi dezvoltă o idee expusă de curând de William Hague, fost ministru al Marii Britanii care spunea că "modernizarea NATO ar însemna că Alianţa, într-atât de obişnuită săp aleagă între negrul războiului şi albul păcii, se adapta în fine la noua lume care-l laudă cu atâta pasiune pe Putin şi care reflectă victoria sa totală: o lume de un gri permanent".

Soluţia "adaptării" ar fi, pentru Lordul Jopling, ca aliaţii să ie de acord ca la textul Tratatului de la Washington să fie adăugat un "Art. 5 bis" a cărui menire ar fi să scadă nivelul -acum extrem de înalt şi restrictiv - la care poate să fie invocată clauza apărării colective.Iar cea mai importantă menţiune ar fi că "un atac hibrid declanşează o ripostă colectivă din partea Alianţei".

Este însă greu, chiar foarte greu de imaginat că o asemenea dezvoltare ar putea fi acceptată, chiar dacă este perfect logică şi ar crea o acoperire juridică pentru un domeniu nou şi de extrem de mare actualitate. Dar, la fel de sigur, Donald Trump nu poate accepta ca, înaintea reuniunii cu Putin, să vadă cum NATO aprobă măsuri de forţă pe care liderul de la Kremlin le va taxa imediat drept continuarea acţiunilor ostile ale Alianţei împotriva ţării sale paşnice şi dedicată prieteniei active cu toate popoarele lumii.

Toată lumea intuieşte acest lucru, iar întrebarea este ce se va întâmpla în cazul unui eşec previzibil. Este posibil ca propunerea respectivă să fie preluată de ţările UE, împreună cu UK şi Canada care să iniţieze un proces legislativ comun care să acopere o eventuală cooperare extinsă în acest domeniu specific în cadrul politicii comune europene de apărare şi securitate.

Între timp, Lordul Jopling îşi apără cu tărie punctul de vedere:

"Se poate ca modificarea unui Tratat care a trecut cu succes proba timpului să nu surâdă absolut deloc ţărilor aliate, dar am convingerea că liderii politici ai ţărilor membre ar trebui, poate chiar cu ocazia viitorului Summit de la Bruxelles, să înceapă redactarea unui nou concept strategic al Alianţei care ar reflecta noua realitate mondială în materie de securitate, începând cu creşterea ameninţărilor hibride".

Să vedem ce se va decide, căci subiectul ameninţărilor hibride se află într-adevăr pe agenda discuţiilor.