SUA şi Arabia Saudită: prietenie pe muchie de cuţit ?

Deşi începând cu anul 1979, atunci când revoluţia islamică cuprindea Iranul, Arabia Saudită devenea principalul aliat al Statelor Unite în Orientul Mijlociu, relaţiile diplomatice dintre Riyad şi Washington  au fost puse nu de puţine ori în faţa unor divergenţe ce nu au reuşit însă să conducă către deteriorarea acestora.

Declaraţia de la începutul acestui an în care Prinţul Bandar bin Sultan susţinea că Regatul Saudit ia în considerare „o schimbare majoră a relaţiei cu SUA”  sau refuzul Riyadului de a accepta locul primit în cadrul Consiliului de Securitate al ONU, au fost câteva dintre faptele ce au fundamentat posibila ipoteză a reorientării pe plan extern a saudiţilor ca urmare a răcirii relaţiilor cu Statele Unite.

S-a adus apoi în discuţie faptul că în următorii 15 ani SUA vor deveni principalul producător de petrol la nivel mondial, urmând ca interesul Washingtonului faţă de regiunea Orientului Mijlociu şi cea a Golfului Persic să se diminueze, aşa cum se va întâmpla şi cu interesul pentru Europa, bătrânul continent fiind depăşit în importanţă de către Asia-Pacific.

Ei bine, acest lucru nu este întru totul adevărat. Arabia Saudită rămâne unul dintre cei mai puternici membri ai OPEC, iar resursele naturale imense pot asigura stabilitatea preţului barilului de petrol în cazul unor posibile viitoare crize.  Mai mult, Riyadul este un aliat cheie al Washingtonului privind soluţionarea problemei palestiniene, precum şi principalul aliat în faţa adversarului comun: Al Qaeda.

La rândul său, în ciuda petro-dolarilor,  Arabia Saudită deţine o capacitate redusă de exercitare a puterii la nivel regional, Statele Unite rămânând principalul garant al securităţii Regatului. Inclusiv în cazul crizei din Siria saudiţii pot susţine financiar cauza rebelilor, însă nu le pot cumpăra loialitatea. Conştienţi că riscă importul problemelor Siriei fără o intervenţie armată cât mai rapidă, dar şi nemulţumiţi de încălzirea relaţiilor diplomatice dintre Washington şi Teheran, fapt care ar putea permite Iranului să câştige timp în privinţa înarmării nucleare dar şi să acceadă pe pieţele economice ale statelor din Golf, saudiţii au ales acelaşi ton ameninţător pe care l-au mai folosit în relaţia cu Statele Unite. Să ne aducem aminte că în 2001 saudiţii ameninţau că rup relaţiile  cu Casa Albă ca urmare a atitudinii preşedintelui Bush faţă de expansiunea construcţiilor israeliene în Palestina, în timp ce în 2003 contestau înlocuirea lui Sadam Hussein cu un regim şiit apropiat Iranului. Nici până acum Riyadul nu şi-a trimis propriul ambasador la Bagdad.  Mai apoi, un alt moment tensionat s-a produs în 2011, atunci când sub sprijinul SUA, Frăţia Musulmană, declarată de curând grupare teroristă de către Arabia Saudită, prelua puterea la Cairo.

În tot acest context este cert că pe termen mediu şi scurt relaţiile de interdependenţă vor lega Statele Unite şi Regatul Arabiei Saudite, ceea ce va determina Washingtonul să fie încă interesat de păstrarea actualului status quo în Golful Persic. Cine a câştigat ca urmare a refuzului Arabiei Saudite de a ocupa statutul de membru al Consiliului de Securitate ? Presa, care în urmă cu trei luni a avut un subiect important de dezbătut şi bineînţeles Iordania.