#SupermarketuriGoale

Pe 10 ianuarie chilienii au fost chemaţi prin reţelele sociale prin folosirea hash-tag-ului #SupermercadosVacios (SupermarketuriGoale) să nu cumpere nimic din principalele reţele de supermarketuri şi să prefere în schimb magazinele de cartier sau piaţa cea mai apropiată.

Acordul supermarket-urilor

În mod paradoxal, articolul de marţea aceasta nu tratează tema supermaketurilor goale din Venezuela aşa cum adesea apar ele în presă şi având în vedere declararea vineri 15 ianuarie a stării de urgenţă economică pentru 60 de zile de către guvernul Maduro, ci cazul chilian.

Supermarketurile chiliene Cencosud (Jumbo), Walmart (Lider) sau SMU au fost cele vizate de un boicot după ce cetăţenii chilieni au aflat de practicile marilor magazine prin care se elimina practic piaţa liberă, oferind aceleaşi preţuri pentru produse, preţuri pe care le negociau împreună. Investigaţia oficială a descoperit o serie de emailuri trimise între 2008 şi 2011 care includ reglarea preţurilor pentru pui proaspăt şi alte produse, dar şi practici comune precum cele anti-sindicat, salariile joase oferite salariaţilor şi sub-contractarea.

După scandaluri similare care au privit companiile farmaceutice, pe cele care vând pui, sau hârtie igiencă, cele care se ocupă de asfalt, a venit rândul supermarketurilor. Aceste practici au avut efecte importante pentru că, conform Procuraturii Naţionale Economice aceste 3 lanţuri de supermarketuri au reuşit să treacă de la o dominaţie a 44% din piaţă în 2000 la 92.5% în 2011!

Astfel, duminică 10 ianuarie chilienii s-au întrecut în a posta pe Twitter sau Facebook fotografii cu supermarketuri goale, cu ei cumpărând de la magazinele de cartier sau de la pieţe. Se pare că apelul a avut succes şi vânzările acestor supermarket-uri au scăzut (conform The Clinic) cu un procent între 5 şi 10%. Pe 31 ianuarie Frontul Cetăţenesc anti-coluziune cheamă la un alt boicot precum cel din 10 ianuarie.

Democraţia de hârtie şi farmaciile complice

La sfârşitul anului 2015, chilienii descopereau cum 2 companii (CPMC deţinută de Grupul Matte ce aparţine uneia dintre cele mai bogate familii din ţară şi SCA) deţin 76% din vânzările de hârtie igienică şi cum, între 2000 şi 2011 au căzut de acord pentru creşterea preţului; preţul hârtiei igienice a crescut cu 58% între 2000 şi 2008. Acest scandal a fost numit ”cartelul confortului” făcând aluzie la una din mărcile de hârtie igienică, Confort. Şi în acest caz, reţelele sociale s-au umplut de fotografii cu rafturi ale magazinelor în care produsele acestor companii nu mai sunt cumpărate, alte mărci mai mici fiind preferate. Sloganuri precum: “Vrem revenirea la bideu!” sau “Democraţia noastră de hârtie” s-au făcut auzite.

Pe lângă supermarketuri, companii producătoare de hârtie, şi farmaciile chiliene au fost subiectul unui scandal similar în 2008 când principalele lanţuri de farmacii, Farmacias Ahumada, Cruz Verde şi Salcobrand care concentrau 95% din piaţă erau acuzate că s-au înţeles asupra preţurilor (48 de medicamente de necesitate dublându-şi preţul). În 2015 cei responsabili pentru aceste practici erau iertaţi de justiţie. Trebuie spus că farmarciile sunt în Chile, ca şi în România parte integrantă a peisajului urban, numărul lor fiind considerabil şi funcţionând ca furnizori, nu doar de medicamente, dar şi de produse conexe, cosmetice, etc. De asemenea, supermarketurile, incluse în general în mall-uri impresionante domină prin dimensiuni, ofertă şi suprafeţe spaţiul public chilian, o moştenire directă a dictaturii Pinochet care a promovat ”cultura de mall”.

Aceste scandaluri privind practicile comerciale ale marilor companii acompaniază în Chile scandalurile privind corupţia din lumea politică, care au zdruncinat ţara în 2015. Ele nu sunt surprinzătoare având în vedere moştenirea dictaturii chiliene care a mizat pe promovarea unor reforme neo-liberale, favorizând un număr restrâns de colaboratori ai regimului Pinochet. Inegalitatea produsă sau perpetuată de dictatura militară este şi azi definitorie pentru Chile, ea fiind aici printre cele mai acute din regiune: 1% din populaţie deţine 33% din bogăţia ţării.

Vă aştept şi marţea viitoare cu un alt articol despre America latină!

Între timp, puteţi urmări alte ştiri latino-americane pe pagina mea de Facebook, Observator America latină.