În lume

articolul anterior articolul urmator

Tehnocraţii latino-americani

6
17 Nov 2015 23:13:54
Caterina Preda
„Los cientificos” din guvernarea lui Porifirio Diaz (1876-1911) din Mexic.
„Los cientificos” din guvernarea lui Porifirio Diaz (1876-1911) din Mexic.

În America latină tehnocraţii sunt prezenţi încă de la sfârşitul secolului 19. Cel mai cunoscut exemplu este cel al „Los científicos” din timpul regimului dictatorial al lui Porfirio Diaz (1876-1911). „Los cientificos” au fost urmaţi de alţi specialişti care trebuiau să trateze politica precum o ştiinţă. Ce putem învăţa din aceste experienţe?

Tehnocraţii mexicani: „Los cientificos”

Regimul dictatorial al lui Porfirio Diaz (1876-1911) a fost unul dintre cele mai lungi şi stabile regimuri cunoscute de Mexic. Acest regim a văzut şi o anumită prosperitate economică la sfârşitul secolului 19. Acompaniind această dezvoltare economică, despotul luminat Porfirio Diaz a avut în jurul său un număr de 20 de specialişti tineri (ingineri, profesori) care au propus o serie de reforme. Printre aceştia, foarte influent a fost José Yves Limantour, Ministru al Finanţelor (1893), care a reuşit să redreseze economia mexicană adoptând măsuri drastice în urma unei crize economice de la sfârşitul secolului.

Ideologic, „los cientificos” erau ghidaţi de principiile lui Justo Sierra şi doreau ”o guvernare ştiinţifică şi dezvoltarea ştiinţifică a ţării” şi în acord cu ideile enunţate de filosofia pozitivistă a lui Auguste Comte (Cursul de filosofie pozitivă, 1842), din care latino-americanii au reţinut că politica era o ştiinţă experimentală. Astfel, apărea la sfârşitul secolului XIX conceptul de ”politică ştiinţifică” nu doar în Mexic, dar şi în Chile sau Brazilia şi Argentina. Pentru aceştia au fost importante şi reformele în sistemele de educaţie şi privilegiul acordat educaţiei ştiinţifice. Los cientificos aveau o atracţie pentru regimurile autoritare, idealul mexican fiind cel al unui ”dictator liberal”, iar dictatura fiind considerată benefică.

Regimurile birocratice-autoritare

Tehnocraţii sau birocraţii, specialişti care nu erau deci politicieni, dar se puteau ocupa de guvernare mai bine decât aceştia (spuneau militarii) au devenit esenţiali în timpul guvernelor birocratice-autoritare instaurate de militari începând cu Brazilia (1964), şi continuând cu Chile (1973), Uruguay (1973) şi Argentina (1976).

A existat o afinitate între militari şi tehnocraţi şi anume credinţa că apolitismul putea rezolva probleme societăţii. Plasându-se împotriva politicului şi a politicienilor, aceste regimuri au funcţionat cu ajutorul unor civili, specialişti în diferite domenii care nu exprimau opţiuni politice susţinute de anumite segmente ale societăţii, ci impuneau politici în acord cu scopurile ideologice ale militarilor: o dezvoltare economică acompaniată de represiunea opoziţiei de stânga.

Chicago Boys sunt printre cei mai cunoscuţi tehnocraţi latino-americani. Aceştia, un grup de finanţişti chilieni care studiaseră (şi) la University of Chicago politicile monetariste ale lui Milton Friedman, au fost chemaţi la guvernare de Augusto Pinochet (1973-1989) şi au impus începând cu 1975 politici neoliberale foarte dure asupra economiei şi societăţii chiliene. Costul uman al impunerii prin forţă a acestor reforme economice este încă traumatic pentru Chile.

Tehnocraţii în democraţii

Democratizarea latino-americană din anii 1980 a înregistrat o nouă prezenţă a tehnocraţilor în contexte marcate de nevoia impunerii unor reforme neo-liberale care s-au generalizat în America latină urmând exemplul chilian considerat unul de succes de cei care ignoră abuzurile împotriva drepturilor omului săvârşite de regimul Pinochet.

Nevoia de a impune aceste reforme economice s-a văzut uneori acompaniată  de privilegiul acordat mai degrabă unor tehnocraţi care au consolidat o abordare tehnică a politicilor publice în detrimentul politicii. De altfel, în multe state latino-americane anii 1990 şi anii 2000 au văzut apariţia unui nou tip de populism, ”neo-populismul” mizând pe relaţia directă cu cetăţenii fără intermediul partidelor politice şi folosindu-se şi de tehnocraţi pentru a implementa reformele neo-liberale.

Din experienţa latino-americană putem învăţa cum să evităm pericolul adus de apolitism, de blamarea reprezentanţilor democraţiei pentru toate relele societăţii şi, în schimb, putem încuraja o consolidare a mecanismelor democraţiei reprezentative.

 

Vă aştept şi marţea viitoare cu un alt articol despre America latină!

Între timp, puteţi urmări alte ştiri latino-americane pe pagina mea de Facebook, Observator America latină.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

6 Comentarii

Filon Aurel
18.11.2015, 09:18:43

Porfirismul si regimul lui Pinochet,trecand prin celelalte regimuri dictatoriale de dreapta din America Latina nu au facut decat sa ajute latifundiarii si corporatiile straine sa-si acapareze terenuri si resurse in defavoarea majoritatii!Mai mult,Porfirio Diaz a promovat discriminarea popoarelor autohtone mexicane exact in acelasi mod in care s-a facut aceasta discriminare in Brazilia,Chile,Paraguay,etc!Biata America Latina,bietii autohtoni!!!

+3 (7 voturi)
Iulian Arion
18.11.2015, 17:26:07

Porfirismul reprezintă baza viitoarelor insurecţii sudamericane. Tehnocraţii îşi pun abilităţile în serviciul corporaţiilor, slabesc funcţia de aparare a statului (adică a cetăţenilor) în faţa agresiunii lăcomiei celor puternici. Este doar o chestiune de timp până la crimă. Soluţia o reprezintă democraţia directă: - dreptul suveran al cetăţenilor de a-şi alege şi revoca reprezentanţii, - dreptul suveran al cetăţenilor de a decide prin referendum asupra oricarei probleme de interes comun - dreptul suveran al cetăţenilor de a controla cheltuirea banului public. Democratia reprezentativa, in forma actuala, este un eşec: - salariul minim asigură menţinerea vieţii doar 8 zile dintr-o lună lucrată - parlamentarii exercita suveranitatea în numele grupului sau personal în cazul pm român care legiferează împotriva cetăţenilor - după al doilea mandat, reprezentantul ales are puternice tulburări de personalitate crezându-se zeu, deasupra legii, membru al unei caste în care are doar drepturi.

+3 (3 voturi)
gogu58
18.11.2015, 17:44:02

Se observa ca acesti tehnocrati au guvernat avand sprijinul unor dictatori.

+2 (2 voturi)
catalin toader
18.11.2015, 17:52:30

Oricat ne-am fi scarbit, trebuie sa acceptam ca democratia fara partide si fara politicieni nu prea exista. Stiau romanii acum mai bine de 2000 de ani de ce acordau puteri discretionare unui singur om doar in imprejurari exceptionale si pentru un mandat scurt- cateva luni. Cand nu s-a intamplat asa, a iesit rau. Exemplele doamnei Caterina Preda m-au pus oleaca pe ganduri, nu de altceva, dar societatea noastra are si oarece porniri latino.

0 (2 voturi)
Iulian Arion
18.11.2015, 18:27:13

"...democratia fara partide si fara politicieni nu prea exista..." Cătălin Toader, Prin definiţie, democraţia reprezintă exercitarea puterii de către popor. Organizarea în diverse asociaţii este doar un aspect secundar. Ca să conteze această organizare în partide ar trebui legiferat: - răspunderea solidară cu averea fiecărui membru de partid la deciziile păguboase ale reprezentantului - dreptul tuturor membrilor de partid de a-şi alege conducătorul, adică nu prin reprezentanţi, ca acum - dreptul tuturor membrilor de partid de a revoca prin referendum reprezentantul ales, Ceea ce sustin eu este un fel de fundamentalism pentru că se bazează pe următoarele aspecte fundamentale: - principiul separaţieii puterilor în stat. Este un principiu neînţeles nici de politicieni nici de intelectuali - libera iniţiativă economică a individului, sub aceleaşi reguli pentru toţi - răspunderea penală a legiuitorului atunci cănd efectul legii este omorîrea oamenilor sau vătămarea corporală, cum este în cazul legislaţiei de protejare a câinilor în spaţiul public. - răspunderea penală a reprezentantului statului pentru actul de refuz de a face, în pofida faptului că legea îl obligă să facă.

+3 (3 voturi)

Vezi toate comentariile (6)