Tentaţia autoritară
0
Evo Morales, preşedintele Boliviei se află deja la putere de aproape 10 ani şi, deşi acum un an declara că aşteaptă sfârşitul mandatului său, ultimul pentru a-şi deschide un restaurant, recent a demarat procedurile pentru a fi reales până în 2030. Morales se înscrie astfel într-o serie de lideri latino-americani care cad pradă tentaţiei autoritare şi modifică sistemele politice pentru a le permite aceste realegeri.
Prezidenţialisme puternice
19 din cele 20 de ţări latino-americane au sisteme prezidenţiale cu preşedinţi puternici. În unele cazuri aceşti preşedinţi odată instalaţi la putere recurg la modificarea constituţiei pentru a le permite realegerea. De fapt, încă din secolul 19, în majoritatea constituţiilor latino-americane era înscris principiul non-realegerii, un mecanism gândit pentru a limita posibilitatea unei derive autoritare. Această limitare constituţională nu a fost suficientă atunci când cultura politică naţională nu a fost una democratică pentru a stopa modificările textelor constituţionale şi realegerea pentru cel puţin un al doilea mandat consecutiv.
4 mandate
Un referendum va fi organizat în februarie 2016 pentru a confirma susţinerea populară pentru reformarea constituţiei care să-i permită lui Evo Morales realegerea până în 2030. Acesta aminteşte referendumul imaginat de Hugo Chavez pentru a confirma realegerea sa; la prima sa încercare în decembrie 2007, referendumul iniţiat de Chavez a fost refuzat de alegători (51% votând nu), în timp ce al doilea, din februarie 2009 a fost confirmat de alegători (54% au votat nu). Hugo Chavez (1998-2013) a fost preşedintele latino-american contemporan care a reintrodus această practică a realegerii într-un cadru democratic, dar marcat de tendinţe autoritare pe care-l organizase şi Juan Domingo Peron în Argentina (1946-1955), atunci când a modificat constituţia pentru a putea fi reales. Hugo Chavez a fost ales de 4 ori, în 1998, 2000, 2006 şi 2012, nemaiputând să-şi încheie ultimul mandat.
Într-un sondaj organizat în Bolivia la sfârşitul lunii septembrie 2015, 52% din respondenţi declarau că se opun modificării constituţionale care i-ar permite realegerea pentru un al 4-lea mandat, deşi conform partizanilor săi şi a celor care au introdus propunerea pentru referendum, primul mandat, 2006-2009 care a precedat schimbarea constituţională, nu ar conta. Acest argument iliescian nu convinge însă majoritatea cetăţenilor la mai puţin de patru luni de la momentul votului anunţat.
3 mandate
Rafael Correa, preşedintele Ecuadorului se află la cel de-al treilea mandat, în timp ce preşedintele Nicaragua, Daniel Ortega a fost confirmat în cel de-al treilea mandat, la începutul anului trecut reuşind ca Hugo Chavez în 2009, eliminarea oricărei limite constituţionale a unor mandate din constituţia ţării şi putând a fi deci teoretic reales de cîte ori va dori. De fapt, aceste realegeri le reamintesc mai degrabă pe cele ale dictatorilor care încercau obţinerea unei legitimităţi democratice organizând alegeri. Unul din exemplele paradigmatice în acest sens este cel al lui Alfredo Stroessner care a guvernat Paraguayul timp de 35 de ani, între 1954 şi 1989 fiind ales de 8 ori şi modificând constituţia în acest sens, întâi pentru a limita realegerea şi zece ani mai târziu pentru a elimina limitele...
Democraţiile care respectă limitele
Contra-exemple ale acestor practici marcate de o derivă autoritară sunt Chile, Argentina care nu permite decât realegerea pentru două mandate consecutive, Columbia care la fel nu a permis decât realegerea lui Alvaro Uribe (2002-2010) dar nu şi pentru un al treilea mandat. Cultura politică democratică separă de fapt aceste state care cad pradă tentaţiei autoritare, de acele state în care acest fenomen nu poate fi imaginat de lideri pentru că nu ar fi permis de către cetăţeni.
Vă aştept şi marţea viitoare cu un alt articol despre America latină!
Între timp, puteţi urmări alte ştiri latino-americane pe pagina mea de Facebook, Observator America latină.
Se încarcă comentariile...
