Trei puncte comune între Papa Francisc şi Xi Jinping

Papa Francisc şi Xi Jinping FOTO breakingnews242.com

La prima vedere, Papa Francisc, un ghid spiritual al catolicilor, şi preşedintele Chinei, Xi Jinping, un lider politic al unui stat comunist, par foarte diferiţi. În realitate, cei doi lideri, unul spiritual şi altul politic, au cel puţin trei puncte comune care îi apropie tocmai pentru că ambii au un scop imens, şi anume de a adapta structuri milenare la lumea modernă.

Papa Francisc însufleţeşte 1,2 miliarde de catolici, în timp ce Xi Jinping conduce 1,4 miliarde de chinezi, însă ambii pot face schimb de roluri în cel mai ingenios mod.

Ajungând în Cuba şi ignorând disidenţii regimului Castro, Papa Francisc pare să urmeze o strategie politică. Sensibilizând Congresul american pe teme precum criza imigranţilor, inegalităţile sociale şi schimbarea climatică, Suveranul Pontif pare să joace rolul unui responsabil politic.

La rândul său, Xi Jinping, angajându-şi poporul pe calea „visului chinez“, un concept ridicat la rang de slogan, şi îndemnându-l să respecte „valorile“ regimului, pare să imprime note spirituale politicii sale.

De fapt, cei doi lideri nu acţionează întâmplător, ei încercând astfel să-şi adapteze structurile la provocările lumii moderne. Papa Francisc şi Xi Jinping se evidenţiază ca lideri reformişti confruntaţi cu mize identice în cel puţin trei puncte.

Lupta împotriva conservatorismului şi aparatului birocratic

China este condusă de Partidul Comunist, iar Vaticanul de Curia Romană. Dornici să reformeze aceste puternice aparate birocratice, Xi Jinping şi Papa Francisc întâmpină, inevitabil, numeroase obstacole puse atât de indivizi, cât şi de grupuri care, apărându-şi convingerile, ataşamentul pentru tradiţii, menţinerea la putere şi interesele proprii, se opun oricărei reforme.

Papa a criticat public Curia, denunţându-i pe membrii săi că se consideră drept „nemuritori, imuni şi indispensabili“, ceea ce arată un sentiment de vulnerabilitate. El i-a asimilat victimelor „încremenirii mentale“, „Alzheimerului spiritual“ şi „schizofreniei existenţială“. De asemenea, Suveranul Pontif i-a acuzat, între altele, de egosim şi că se dedau la bârfe şi calomnii.

La rândul său, Xi Jinping a denunţat lentoarea şi inerţia birocraţiei chineze. El le-a reproşat oficialilor politici şi funcţionarilor că încearcă să îşi umple buzunarele în detrimentul aducerii de servicii poporului.

Lupta împotriva corupţiei şi materialismului

Un fapt surprinzător este că cei doi lideri au făcut o prioritate din lupta împotriva corupţiei. Papa Francisc a început curăţarea Băncii Vaticanului şi a adresat un semnal puternic prin suspendarea unui arhiepiscop german cunoscut pentru stilul său de viaţă luxos. Printre relele care ameninţă Curia, papa menţionează „acumularea de bunuri materiale, căutarea unor beneficii lumeşti şi exhibiţionismul“.

Şeful statului chinez s-a arătat mai drastic, 414.000 de funcţionari primind sancţiuni disciplinare pentru acte de corupţie, iar 216.000 fiind judecaţi. Totodată, Beijingul depune eforturi pentru repatrierea a sute de acuzaţi care au fugit din ţară.

Menţinerea coeziunii

La fel ca Vaticanul, Guvernul chinez este afectat de intrigi şi lupte interne cauzate de convingeri şi interese incompatibile. Dezvoltarea tehnologică, convulsiile economice şi evoluţiile politice din prezent sunt alte provocări importante atât pentru coeziunea statului papal, cât şi pentru cea a regimului comunist chinez.

De la începutul noului mileniu, numărul catoliticilor a scăzut cu 21% în America Latină, unde bisericile evanghelice, episcopale şi penticostale sunt tot mai prezente. Atragerea de noi fideli este o misiune foarte dificilă într-o lume dominată de concurenţă. În China, în pofida rigidităţii poliţiei şi reducerii la tăcere detractorilor regimului, guvernul se confruntă frecvent cu manifestaţii stradale, în timp ce apelurile la „revizuirea modelului său“ sunt în creştere. Apărarea acestui model are loc mai uşor în contextul creşterii economice, care duce la crearea de locuri de muncă, la sporirea veniturilor muncitorilor şi la scoaterea, an de an, a milioane de persoane din sărăcie. Dar, odată cu încetinirea creşterii economice, pactul social care i-a permis Partidului Comunist să guverneze fără a se confrunta cu o opoziţie puternică riscă să se erodeze, conchide Moises Naim pentru slate.fr.

Astfel, în prezent, atât Vaticanul, cât şi regimul de la Beijing trebuie să se adapteze schimbărilor fără a-şi pierde esenţa sau legitimitatea, iar Papa Francisc şi Xi Jinping tocmai aceasta încearcă să facă.