Tunisia: alungarea tiranului, doar începutul

Fuga preşedintelui Ben Ali creează climatul necesar pentru construirea unei democraţii veritabile în Tunisia. Reuşita acestui proiect  despinde însă şi de voinţa forţelor politice interne şi internaţionale.

Nu se întâmplă prea des ca un popor să se revolte şi să-şi alunge tiranul. Cu atât mai mult nu se întâmplă acest lucru în lumea arabă dominată de dictatori şi autocraţi. Ce au făcut tunisienii reprezintă un lucru ieşit din comun în regiune şi pot fi mândri de reuşită. Însă alungarea unui tiran nu aduce cu sine democraţia şi libertatea. Clica vechiul regim a rămas în Tunisia şi după ce dictatorul şi familia acestuia au plecat în exil. Preşedintele interimar Fouad Mebazaa a fost ministru în timpul lui Habib Bourghiba, predecesorul lui Ben Ali. De la un astfel de personaj nu te poţi aştepta la prea mari eforturi de democratizare a ţării. Libertatea câştigată de tunisieni trebuie folosită acum.

În trecut, populaţiile arabe au arătat că nu au fost capabile să profite de momentul eliberării. Palestinienii au ajutat Hamasul să preia puterea chiar la primele alegeri libere. Iar, acum, Hamasul înterţine în Fâşia Gaza un regim totalitar bazat pe frică. În Irak, cu precădere în nordul ţării dominat de populaţia kurdă, există numeroase iniţiative promiţătoare ale societăţii civile. Însă politicienii din Bagdad mizează în continuare pe un model de conducere autoritară. Chiar şi în Liban, Hezbollah a reuşit să facă praf tot ce a fost obţinut prin aşa-numita „revoluţie a cedrilor". Toate aceste nereuşite nu ar trebui să-i demotiveze pe tunisieni să-şi caute în continuare propriul drum spre democraţie. În nicio altă ţară cu populaţie arabă, nu sunt premisele pentru un nou început atât de bune ca în Tunisia.

În primul rând, spre deosebire de Irak şi Liban, societatea din Tunisia este omogenă. În această ţară nu există şi nici nu sunt aşteptate confruntări între diferitele etnii sau confesiuni. Tunsia nu are un număr ridicat de analfabeţi şi este apropiată culturii franceze. În plus, ţara africană nu este dominată de vreun curent islamist. Venitul pe cap de locuitor este mai ridicat decât acela din ţările vecine, iar economia a crescut în ultimii ani.