Turcia: Drumul spre Sultanat

Aliat  al NATO şi ţară cu aspiraţii de accedere la statutul de  mebru al Uniunii Europene, Turcia de astăzi se confruntă  cu evoluţii ale scenei politice interne ce  sunt considerate adevărate  încălcări ale drepturilor omului şi  libertăţii de exprimare.

 Evenimentele din data de vineri, 4 martie, prin care instanţele judecătoreşti au impus un administrator guvernamental  celui mai mare ziar de opoziţie, Zaman, al cărui tiraj zilnic este de 650.000 de exemplare, este catalogată drept o atitudine sfidătoare a regimului  de la Ankara privind democraţia din Turcia, conform BBC.  

La nivel internaţional, alte reacţii nu au întârziat să apară:  Secretarul General al Reporteri fără Frontiere, Christophe  Deloire, consideră acţiunea drept una „ideologică şi ilegală” în timp ce John Kirby, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat american vede evenimentele din Turcia ca fiind cel puţin „tulburătoare”. La rândul său, Martin Schulz a afirmat că în acest moment are loc “încă o încălcare a libertăţii de exprimare” în Turcia, iar purtătorul de cuvânt al Uniunii Europene anunţă că urmăreşte cu atenţie evenimentele petrecute acolo.

Nu este pentru  prima dată când Zaman sau alte publicaţii contrare viziunii de la Ankara se confruntă cu astfel de probleme. Spre exemplu, în decembrie 2014, Ekrem Dumanlı, redactorul şef al Zaman a fost arestat pentru cinci zile fiind acuzat că se află la conducerea unei organizaţii teroriste. În septembrie 2015, sediul Dogan Media Group din Instanbul a fost atacat şi vandalizat în timp ce, în luna octombrie, editorialistul Hurriyet, Ahmet Hakan, a fost agresat în faţa propriei case.

Terorismul  este atribuit oricărei forme de opoziţie faţă de actualul regim, nu numai la nivel de mass media, ci şi în sfera universitară, a societăţii civile, a mediului de afaceri, armată,  samd. Recent, guvernul a emis un document în care funcţionarii publici pot fi demişi doar dacă sunt suspectaţi a face parte din “mişcări ilegale sau teroriste”, pentru ca mai apoi, premierul Ahmet Davutoglu să acuze voalat toate cele trei partide parlamentare aflate în opoziţie că ar putea fi incluse pe o asemenea listă.

Asistăm practic în Turcia  la o acaparare a puterii de către actualul partid de guvernământ într-o încercare de a-şi consolida poziţia politică slăbită ca urmare a alegerilor din 2015, atunci când AKP a reuşit să  se menţină ca unic partid de guvernământ, doar ca urmare a alegerilor anticipate din luna noiembrie.  În Ştiinţa Politică, avem de-a face cu un regim autoritar competitiv, o formă hibridă care îmbină valori democratice cu practici autoritariste şi care poziţionează Turcia alături de Venezuela spre exemplu şi  nu în linia statelor europene.

Acceptarea situaţiei actuale de către Bruxelles, ca formă de compromis vis-à-vis de rolul pe care Turcia îl joacă în gestionarea crizei refugiaţilor, s-ar putea să fie o politică cu repercursiuni pe termen lung, însă AKP şi Erdogan conştientizează această vulnerabilitate a UE, motiv  pentru care nu va ezita să consolideze drumul către noul Sultanat, un stat autoritar mascat sub o formă hibridă a democraţiei în care puterea este concentrată în mâinile unui singur lider.

Pe acest fond, s-ar putea ca dincolo de o criză a refugiaţilor sirieni, Europa să cunoscă o criză a emigranţilor ce vor părăsi Turcia pentru a cere azil politic. Totodată, modelul turcesc, adus în discuţie în urmă cu un deceniu pentru a fi implementat în rândul statelor arabe rămâne în impas, întrucât economica de piaţă, Islamul şi valorile democratice nu mai convieţuiesc în acelaşi mod.