Turcia şi Orientul Mijlociu

Istanbul a părut a fi întotdeauna mai aproape de Paris, Londra sau Moscova decât de Cairo.

Istanbul a părut a fi întotdeauna mai aproape de Paris, Londra sau Moscova decât de Cairo, în ciuda puternicelor legături istorice, culturale şi religioase dintre Turcia şi Egipt. Coranul a fost revelat la Mecca, recitat la Cairo şi scris la Istanbul, spune o vorbă veche. În ultimul timp, elita turcă a început să acorde o mai mare atenţie Egiptului. În timpul protestelor, premierul turc, Recep Tayyip Erdogan, a susţinut un discurs transmis în direct celor prezenţi în Piaţa Tahrir.

„Niciun guvern nu poate rămâne surd la cererile democratice ale poporului său. Niciun guvern nu a supravieţuit prin opresiune", spunea atunci Erdogan. Când Hosni Mubarak a renunţat în cele din urmă la putere, a fost sărbătoare mare în Turcia. S-a întors lumea pe dos. Europa pe care am iubit-o şi admirat-o atât de mult se uită de sus la Turcia, în timp ce Orientul Mijlociu, pe care l-am ignorat, se uită la noi ca la o putere demnă de luat în seamă. În aceste zile se vorbeşte mult de modelul turcesc şi cât de potrivit ar fi el pentru noul Egipt. În acest context, a fost dezamăgitor să aud politicieni din SUA asociind Turcia cu radicalii islamişti. Chiar preşedintele Obama a descris Turcia ca o democraţie islamică.

Dar ce înseamnă o democraţie islamică? Turcia urăşte clişeele. Este o societate unde există multe dezbateri. De câte ori îmi lansez o carte la Istanbul, nu pot să nu observ diversitatea umană. Femei de afaceri purtând haine moderne şi tineri cu părul lung şi piercing stau alături de femei îmbrăcate tradiţional. În timp ce sistemul politic este polarizat şi dominat de bărbaţi, societatea este, din fericire, mult mai diversificată. Are o complexitate greu de detectat din exterior, poate şi pentru că mulţi sunt prea ocupaţi să se uite la actorii politici pentru a observa oamenii. Cea mai importantă chestiune este când şi cum vom putea să ne conectăm cu trecutul, nota un cunoscut scriitor turc. Cu alte cuvinte, cum putem să împăcăm elementele orientale şi islamice cu un regim secular, democratic şi modern. Această chestiune este astăzi mai vitală ca oricând, şi nu numai pentru Turcia, ci şi pentru Egipt, Tunisia şi alte ţări din lumea arabă.