Turcia: povestea de acum despre Imperiul de odinioară

Uitaţi-vă puţin în spatele scenei pe care se desfăşoară acum evenimentele. Toată povestea de azi are o încărcătură simbolică şi istorică enormă, iar atenţia cu care sunt urmărite dezvoltările în zonă probează că mizele sunt foarte mari şi, evident, depăşesc dimensiunile asumate până acum de mişcările definite drept “primăvara arabă”.

Revolta tinerilor turci vine să susţină principiile fundamentale ale statului imaginat de Attaturk, ale statului laic, republică al cărei prim gest esenţial a fost abolirea Imperiului, sultanatului şi exliarea fără drept de apel a reprezentanţilor familiei domnitoare de până atunci. Gest esenţial, spuneam, pentru că a marcat dorinţa de rupere totală şi definitivă de ceea ce fusese realitatea Imperiului Otoman, cu tot ceea ce adusese el ca formulă de presiune uriaşă asupra Orientului Mijlociu, ameninţare directă şi continuă în raport cu spaţiul european. Dar şi, exact în aceeaşi măsură, gest esenţial deoarece afirma supremaţia înscrisă în Constituţie a statului laic, despărţind definitiv, spera atunci Attaturk, politica de religie…Să nu uităm că Attaturk a fost cel care a modernizat instituţiile statului, viaţa socială în totalitatea sa, încercând şi reuşind în mod spectaculos să întoarcă Turcia cu faţa spre Occident, introducând valorile acestuia în toate sectoarele vieţii de fiecare zi, aducându-şi ţara în spaţiul naţiunilor moderne şi democratice.

Revolta tinerilor este îndreptată împotriva încercării de reorientare a lucrurilor înspre valorile lumii islamice, reîntoarcere sensibliă deja în unele domenii, într-atât de vizibilă încât a provocat ieşierea în stradă de azi.

Dar nu e numai atât, pentru că semnalele acestea se suprapun peste altele, poate mult mai importante şi, acelea, cu dimensiune geo-politcă cu o greutate din ce în ce mai mare prin coroborarea cu ceea ce se petrece în arealul de putere din Orientul Mijlociu.

E vorba despre o încercare de revitalizare a imaginii de forţă şi splendoare a Imperiului Otoman, nostalgic-interesantă şi legitimă dacă s-ar limita la seriale de tileviziune sau filme de tipul FETIH 1453 care glorifică momentul cuceririi capitalei Imperiului Bizantin. Cu totul altceva însă, şi aceasta începe să devină îngrijorător pentru unii observatori, este când actualii lideri politici ai Turciei vorvesc deschis despre “noul otomanism” ca despre o nouă ordine posibiliă pentru Orientul Apropiat

 „Pentru noi, secolul trecut nu a fost decât o paranteză. Vom închide această paranteză. O vom face fără să mergem până la război, fără să ne arătăm nerespectuoşi faţă de frontiere, dar vom lega din nou Sarajevo de Damasc, Bengazi de Erzurum şi Batumi. Asta este inima puterii noastre. Poate, în ochii voştri, sunt ţări diferite, dar Yemen şi Skoplie făceau parte din aceeaşi ţară acum 110 ani, sau Erzurum şi Benghazi. Când spunem asta, unii vorbesc despre “noul otomanism”. Cei care unesc ansamblul Europei nu devin noii romani, dar cei care unesc geografia Orientului Mijlociu sunt numiţi noii otomani. Este o onoare să fim numiţi din nou Otomani, după Seldjucizi, Artuklu sau Eyubi.”  Ahmet Davutoglu, ministru de externe al Turciei (3 martie 2013, miting la Bursa. Sursa : ziarul AL MONITOR din 10 martie)

O nostalgie imperială pe care acelaşi ministru de externe al Turciei ce se doreşte membră a Uniunii Europene o afirma şi în august 2011, la Sarajevo, atunci când, în momentul celebrării sfârşitului Ramadamului (Aid El-Fitr), a exclamat în marea moschee din capitala bosniacă: “Am fost, suntem şi vom fi mereu aici!”. 

Domnia-Sa nu făcea decât să confirme mesajul de forţă pe care îl lansa prim-ministrul său, Recep Erdogan, care exclama, în momentul victoriei electorale din 11 iunie 2011: “Credeţi-mă, azi Istanbulul a cucerit o victorie, dar este şi o victorie pentru Saeajevo, pentru Izmir dar şi pentru Beirut, o victorie pentru Ankara şi pentru Diarbakir ca şi pentru Ramallah, Janina, Cisiordania, Ierusalim şi pentru Gaza. Azi este victoria Turciei şi a Orientului Mijlociu, a Caucazului şi Europei”.

Oare aşa să stea lucrurile? Firori reci trec pe mulţi care au analizat aceste mesaje pentru că şi semnificaţia lor profundă poate fi regăsită în tot ceea ce se petrece acum şi Orientul Apropiat, motivând protestul tinerilor turci, dar şi îngrijorările profunde ale unui Occident, care încă nu ştie ce carte va trebui să joace în viitorul imediat.