Ucraina înfrânge încăpăţânarea Rusiei pentru tranzitul de gaze şi câştigă 3 miliarde dolari despăgubiri
0
Acordul dintre Rusia şi Ucraina privind tranzitul de gaz a fost convenit la Berlin, la 19 decembrie, în cea de-a cincea reuniune Rusia-Ucraina -UE şi adoptat în principiu la 20 decembrie la Minsk, la reuniunea dintre Rusia şi Ucraina, respectiv Gazprom şi NJSC Naftohaz Ukraina, companiile rusă şi ucraineană responsabile de tranzitul de gaz - după separarea în Ucraina a tranzitului şi distribuţiei, potrivit regulilor europene.
Acordul nu e pe deplin încheiat până când şi elementele de natură tehnică nu sunt stabilite între companii. Toate acordurile trebuie încheiate până la 29 decembrie, la 31 decembrie expirând acordul pe durata de 10 ani anterior pentru tranzit.
David îl înfrânge pe Goliat şi la acordurile pentru tranzitul de gaze
Putem spune că, de această dată, ca în povestirea biblică din vechiul Testament, David l-a înfrânt pe Goliat. Şi acest lucru a fost posibil deoarece nu numai consumatorii occidentali aveau nevoie de gaz, dar nici Rusia nu avea pe unde să-l transporte pentru că Nord Stream 2 şi Turkish Stream nu sunt încă gata, e foarte posibil chiar să dureze mai bine de un an pentru Nord Stream 2, după ce Congresul American a adoptat iar Preşedintele Donald Trump a semnat legea de sancţionare a participanţilor la construcţia Nord Stream 2.
În afară de această condiţie care a forţat Rusia, pentru că nu avea pe unde exporta gazul, acordul merge tot undeva la mijloc. Adică la nivelul a doar 5 ani de contract, cu posibilitatea prelungirii cu încă 10 ani, nu la un an cât avea nevoie minimum Rusia, nici la 10, cât cerea Ucraina. Cantitatea tranzitată este în descreştere drastică, respectiv 60 miliarde metri cubi în primul an (când Nord Stream 2 nu va fi gata) – adică circa 40% din cantitatea tranzitată în acel an spre Europa - şi doar 40 miliarde de metri cubi în următorii 4 ani.
Pe aceste considerente, costul tranzitului prin Ucraina creşte proporţional, vizându-se de către Kiev suma de 3 miliarde de dolari annual pentru tranzit, dar folosindu-se schema europeană de calcul convenită pentru a fixa preţul pemia de metri cubi per kilometru tranzitat. Aici e şi unul dintre acordurile ce trebuie încheiate la nivel de companii şi reglementatori până la sfârşitul anului.
Cu această ocazie, Rusia anunţă clar interesul pentru a tranzita gaz prin Ucraina în continuare, având consumatori în Estul şi centrul Europei pe care nu-i poate alimenta altfel. Nici măcar prin Turkish Stream prin Bulgaria (unde lipseşte un interconector) pentru Republica Moldova şi România, iar pentru Balcanii de Vest, ruta ucraineană rămâne indispensabilă, deşi mai costisitoare şi fără cantităţile tranzitate zi şi mai departe. De aici cele 40 mld metri cubi pe an după primul an.
De altfel menţinerea tranzitului prin Ucraina pentru pieţele periferice ce nu pot fi aprovizionate altfel era o condiţie convenită şi asumată de Germania în cadrul negocierilor Directivei Gaze, negociată la nivelul UE în timpul Preşedinţiei României a Consiliului UE.
2,9 miliarde de dolari în conturile Naftohaz Ucraina până la intrarea în vigoare a acordului, la 1 ianuarie 2020
Un alt mare câştig pentru Ucraina a fost recunoaşterea datoriei de 2,9 miliarde de dolari stabilită de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ de la Stockholm care judecă conflictele comerciale. De fapt şi aici e un târg avantajos pentru ambele părţi: Ucraina, respectiv Naftohaz Ucraina, primeşte suma în cont până la sfârşitul anului, dar trebuie să renunţe la celelalte procese în curs. E vorba despre un proces în care cerea circa 7 miliarde de dolari cu titlu de despăgubiri, amenzi şi dobânzi pentru încetarea furnizărilor către Ucraina între 2015-2019.
De altfel, compania ucraineană semnalizase că e dispusă să renunţe la noile procese de despăgubiri la Curtea de la Stockholm dacă Rusia/Gazprom achită sumele necesare stabilite deja în hotărârea judecătorească pronunţată deja, iar plata se face până la 31 decembrie, la intrarea în vigoare a noului contract. Ceea ce s-a şi convenit. Rusia “pierde” 2,9 miliarde de dolari pe care-i plăteşte imediat, recunoscând jurisdicţia şi rezultatul judecăţii de la Stockholm, în schimb nu se expune unei hotărâri definitive şi irevocabile similare aproape sigur pentru alte 7,4 miliarde dolari.
Decizia este, cu atât mai mult, un câştig reciproc deoarece Ucraina a experimentat un blocaj enorm atunci când a fost vorba despre recuperarea acestei sume. Din cele 10 state în care a solicitat executarea proprietăţilor Gazprom, inclusiv Republica Moldova vecină, nici unul nu a pus în executare solicitarea Ucrainei şi hotărârea de la Stockholm. Confiscarea proprietăţilor Gazprom din Ucraina reprezintă o parte infima a sumei câştigate, deci Kievul a schimbat cele 2,9 miliarde şi alte 7,4 miliarde virtuale, care nu puteau fi încasate, cu 2,9 miliarde dolari certe în cont plus veniturile din tranzit sigure pe încă 5 ani, la un cost comparabil per total cu cel actual, indiferent de reducerea cantităţii tranzitate.
Separarea tranzitului de obligativitatea achiziţionării unor cantităţi de gaze de către Kiev
Aici Vladimir Putin sugerase, în celebra sa conferinţă de presă că sunt multe teme în litigiu în relaţiile bilaterale şi că Ucraina datorează Rusiei 3 miliarde de dolari în titluri de valoare cu care ar fi fost împrumutată de către Rusia. Pe de altă parte, aşa cum a subliniat Dmitri Kozak, pentru a permite acordul, nu poate fi legată o datorie publică – cea din titluri de valoare sau îmrpumuturi de stat – de datoriile comerciale, între două companii, fie ele şi de stat.
Mai mult, a face această legătură însemna să blocheze negocierile, aşa încât a lăsat temele separate şi a acceptat închiderea litigiului pentru gaze. Aici trebuie menţionat că Dmitri Kozak, vorbind după şeful său la conferinţa de presă şi înainte de acordurile de la Berlin, 19 decembrie şi Minsk, 20 decembrie, nega orice plată pentru datoria consemnată la Stockholm în cadrul acordului, ceea ce s-a dovedit nefezabil, datoria fiind condiţia prealabilă a Ucrainei pentru încheierea acordului.
Un alt avantaj al Ucrainei este faptul că a separat procurarea de gaz de tranzitul gazului. Ucraina nu mai ia gaz rusesc din 2015, cel puţin nu direct, procurându-l de pe piaţa europeană la preţul european, din mixul de gaz de la Baumgarten. Şi aici disputa privind inversarea fluxurilor de tranzit şi a furnizărilor a fost închisă, Rusia insistând ca destinatarii gazului rusesc să nu-l poată revinde către terţi, lucru interzis de regulile europene care profesează libertatea comercială. Moscova susţinea că Europa, prin diferite state, revindea gazul rusesc către Ucraina, fără drept. Şi acest litigiu e închis astfel, prin acord.
Pentru Ucraina, Putin anunţase din nou la conferinţa sa că livrează gaz cu 20-25% mai ieftin, în mod direct. Ucraina a evitat legarea acordului de tranzit de reluarea aprovizionării cu gaz de la ruşi şi menţinerea dependenţei directe, din contra, preferă achiziţiile europene la preţurile pieţei de acolo. Asta o lasă cu mâinile libere să negocieze acordurile de tranzit independent, ca şi toate celelalte acorduri, fără a fi conditionate de legăturile de alte acorduri. Cum Kievul a probat formula independenţei sale energetice, e un plus pentru Ucraina şi evitarea acestei constrângeri, a obligativităţii achiziţiei unor cantităţi fixe de gaz din Rusia.
În concluzie, acordul privind tranzitul de gaz rusesc spre Europa este un acord acceptabil tuturor, înghiţit cu sughiţuri de către Rusia, dar constrângerile anterioare nu-i permiteau altă formulă. Pentru a avea în final Nord stream 2, deja aflat sub multiple presiuni, Rusia a acceptat condiţiile europene ale separării tranzitului de distribuţie şi divizării diferitelor companii unde să nu mai deţină pachetul majoritar în statele UE, condiţiile competiţiei corecte europene, a acceptat Directiva gaze care include şi conductele ce intră în spaţiul european în condiţiile pachetului 3 energetic – accesul competitiv al terţului la tranzitul gazului prin conductă – dar şi menţinerea tranzitului prin Ucraina. Iar acordul crează premize şi pentru soluţionarea altor teme litigioase sau măcar deschiderea dialogului fără morţi şi distrugeri în estul Ucrainei, în Donbas. Aici temele sunt mult mai complexe, constrângerile mai dure şi greu acceptabile de către Kiev.
Se încarcă comentariile...
