Un an de la tragedia „Charlie Hebdo“: ofensiva teroristă islamică asupra Europei continuă!

Acela a fost doar primul semn că teroarea venise să se instaleze durabil în Europa. A fost ceva într-atât de surprinzător, încât, mult timp, tentaţia a fost să se creadă că era vorba doar de un act izolat, teribil, ucigaş, dar izolat şi care, din motive de corectitudine politică, trebuia tratat ca atare.

În orice caz, „incidentul" nu trebuia în niciun caz să fie „instrumentalizat" politic şi, în orice caz, era absolut obligatoriu să nu se facă cumva referinţe generice la comunităţile islamice, la Islam în general sau să se vorbească despre o ofensivă islamică în curs de desfăşurare împotriva Europei.

Atitudine defetistă, pacifistă, fals-umanistă, reflectând un tip de abordare strict politicianistă care dorea să menajeze cu orice preţ sensibilităţile unei zone de electorat care nu trebuia înstrăinată sau ostilizată. Un calcul care s-a dovedit nu numai prost, ci şi profund antiproductiv. Cazul respectiv a fost tratat drept eveniment terorist grav, dar izolat, toată atenţia concentrându-se asupra evoluţiei anchetei în sine. Dar nimeni nu a vrut să vorbească – nici măcar acum nu se întâmplă asta – despre motivaţia ideologică superioară care a stat la baza acţiunii respective, legând-o organic cu atentatele care au precedat-o şi cu tot ceea ce s-a petrecut mai apoi.

Rezultatul? Din nou, nu s-a dorit să se acorde atenţia necesară mesajelor transmise în clar de responsabilii ideologici şi militari ai Statului Islamic care avertizau că luptătorii ISIS sunt gata să vină în Europa şi să lupte pentru instaurarea Sharia în statele unde trăiesc necredincioşii cărora li se oferă alternativa: convertire sau moarte. În mod greşit, s-a crezut că lupta respectivă se va duce doar în zona terorismului clasic, prin atentate, în consecinţă fiind întărite doar măsurile pe linia respectivă, cele presupuse şi imaginate în cazul nivelelor succesive de alertă teroristă.

Numai că cei din ISIS, aşa cum au spus-o ei înşişi de atâtea ori, văd acţiunea teroristă doar ca unul dintre mijloacele de realizare a scopului final: instaurarea Statului Islamic dominat de Legea Islamică, Sharia.

Asta se predă în toate şcolie coranice, asta au învăţat toţi cei care au plecat să lupte pe fronturile din Irak, Siria sau Afganistan şi acum s-au întors să continue lupta în Europa, în acest spirit au fost educaţi cei care, profitând de breşa uriaşă creată de generozitatea europenilor şi la presiunea insistentă a Germaniei, s-au strecurat în exodul imigranţilor pentru a ajunge fără probleme în Occident.

Şi care, în noaptea de An Nou, organizează o acţiune fără precedent: viol în masă asupra necredincioaselor venite să sărbătorească după tradiţie în zona Domului din Koln. O acţiune fără precedent deoarece, fără niciun fel de dubiu, reprezintă o pagină nouă în istoria terorismului islamic în Europa fiind, totdată, prima aplicare practică pe teritoriul european a spiritului Sharia. Arătând nefericitelor femei (dar şi Europei aceasta a noastră, cât va mai fi ea) care trebuie să le fie condiţia, cum să se aştepte să fie tratate în multiculturalism. Şi, mai presus de toate, un semnal că, din acest moment, pentru adevăraţii luptători pentru credinţă, pentru participanţii la Jihad, pentru orice bun musulman, femeile europene au un statut special, cel de posibilă „pradă de război“. Exact aşa cum s-a întămplat în cazul femeilor, fetelor sau copilelor din comunităţile non-musulmane din Siria, şi ele nemilos violate  şi transformate în „sclave sexuale“, vândute pe pieţele de sclavi din Orientul Apropiat sau propuse ca „trofee“ pe Dark Web alături de fetele din Africa, ostaticele organizaţiei islamiste Boko Haram...

Vă vine greu să credeţi? Sigur că vă este greu sau chiar imposibil să credeţi deoarece rădăcinile culturale ale lumii noastre nu permit asta. Cum aţi putea crede că există o „ideologie a violului" foarte bine documentată şi codificată de cei de la ISIS, plecând de la afirmaţia lui Abu Bakr Al Baghdadi care legitimează violul femeilor non-musulmane, decretând că o femeie care este violată de zece combatanţi musulmani devine automat musulmană. În consecinţă, în acest caz, violul este un act moral, binevenit şi expresie a credinţei.

Femeile necredincioşilor? Cum trebuie ele tratate? Un răspuns de pe un site foarte apreciat de jihadişti (IslamQA, disponibil în 13 limbi, difuzat din Arabia Saudită):

„Nu Islamul a fost primul care a autorizat să iei femeile drept pradă de război. Era o practică instituţionalizată de naţiunile care l-au precedat. Mai multe motive puteau justifica acest lucru, dar Islamul a restrâns aceasta la un singur domeniu de aplicare: războiul împotriva necredincioşilor... A lua femeile drept pradă de război le oferă lor, femeilor, şansa de foarte mult bine. Pot să se convertească la Allah şi să devină musulmane. Astfel vor evita flăcările eterne ale infernului...“

Ştiu că, din nou, vă este imposibil să credeţi. Haideţi atunci să auzim ce spune musulmana Nonie Darwish, autoarea unei cărţi de referinţă în domeniu „Cruel and Usual Punishment: The Terrifying Global Implications of Islamic Law" :

„...islamiştii militează activ pentru implantarea Sharia. Dacă vor reuşi, întreaga civilizaţie occidentală va fi distrusă. Occidentali au tendinţa să creadă că toate religiile lumii promovează demnitatea umană prezentă în fiecare fiinţă umană. Asta nu se întâmplă în cazul legii islamice: aceasta spune clar că orice non-musulman trebuie fie să fie convertit, fie ucis. Pe pământ musulman, avansul Legii Islamice în Orientul Mijlociu şi apoi în întreaga lume este ceva cu mult mai important decât pacea şi prosperitatea pentru proprii lor copii. În timp ce occidentalii cred că orice religie promovează Regula de Aur, legea islamică prezintă un sistem cu dublă viteză în care non-musulmanul nu are acelaşi statut (= aceeaşi valoare) precum musulmanul. Construită pe baza regulilor tribale ale sec.VII, Sharia spune că musulmanii trebuie să subjuge (supună) pe toţi non-musulmanii“

Scenele de groază de la Koln sunt un mesaj că acest tip de ideologie şi-a trimis deja drept-credincioşii în inima Europei, gata să aplice lecţiile învăţate. Un mesaj care spune că lupta lor este deja declanşată şi că nu se va opri deoarece, repet, scopul este instaurarea Statului Islamic şi a legii sale supreme. Sunt gata de orice sacrificiu, chiar de cele pe care mintea europeană nu vrea să le înţeleagă sau să le măsoare, tocmai pentru că ei nu înţeleg asta ca pe un sacrificiu, ci ca pe un act suprem de credinţă care le deschide direct porţile Paradisului. Acum, în Germania, au arătat nu numai că sunt acolo şi pot face ce vor bătăndu-şi joc de măsurile de securitate luate de poliţia germană şi serviciile speciale, dar şi că ceilalţi, necredincioşii care le-au deschis porţile caselor lor, trebuie să ştie la ce să se aştepte. Ei, femeile şi copiii lor, expuşi mâinei lui Allah dacă nu se vor supune Legii şi se vor converti.

Pentru noi, este o oroare. Pentru ei, doar o translatare rapidă şi firească a bătăliilor interconfesionale din Orientul Mijlociu în spaţiul european pe care au misiunea să-l cucerească. Ce se va întâmpla atunci cu noi, necredincioşii? Răspunde Marele Ayatollah Ahmad al-Baghdai (şiit) al Irakului:

„Creştinii au trei soluţii: fie se convertesc la Islam fie, dacă doresc să rămână creştini, vor trebui să plătească darea specială jizya şi să trăiască după Pactul lui Omar... dacă refuză în continuare, atunci îi vom omorî, le vom viola femeile şi le vom distruge bisericile: aceasta înseamnă Islamul...".

Ceea ce pentru noi reprezintă inimaginabilul, pentru radicalii Islamului este şansa pe care o oferă părţii noastre de lume, decăzută şi slabă, căci iată ce spunea în martie 2009 Basem Alem, expertul saudit în jurisprudenţă islamică:

„În calitate de membru al adevăratei religii (Islamul) am cu mult mai mult dreptul să invadez alte naţiuni pentru a le impune modul adevărat de viaţă (conform Sharia) pe care istoria l-a dovedit ca fiind cea mai bună şi dreaptă dintre civilizaţii. Acesta este adevăratul înţeles al jihadului ofensiv. Atunci când pornim la jihad, nu este pentru a converti popoare la Islam, ci pentru a le elibera din sclavia întunecată în care trăiesc".

Şi Europa ce face? Organizează seminarii, conferinţe, summituri, iarăşi conferinţe, iarăşi seminarii, din nou summituri... negocieri, alte negocieri, din nou negocieri la ce s-a negociat. Cam atât. Să sperăm că formularea corectă ar fi „atât, deocamdată“. Dar nu sunt foarte sigur.