Ură, furie, isterie în protestele antirasiale din vremurile pandemiei de coronavirus

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Foto Guliver / Getty Images
Foto Guliver / Getty Images

Protestele antirasiale din Statele Unite au făcut prozeliţi şi au dus la explozia prin simpatie a manifestaţiilor publice de protest în Vestul Europei, cu componente violente în Marea Britanie, Franţa sau Olanda.

Ura, furia, anxietatea, oboseala din perioada de recluziune generată de autoizolare, isteria, frica de ziua de mâine, toate acestea s-au aglomerat, s-au suprapus şi au încins cazanul în eboluţie al protestelor de stradă din statele democratice, într-un semnal foarte complicat al nemulţumirii generale şi al unei stări de spirit pregătită de contestare şi respingere a soluţiilor raţionale pentru acumulări emoţionale lesne de utilizat de către pescuitori în ape tulburi, populişti şi extremişti de toate culorile.

De la pandemie la răbufnirea de proteste. Legături psiho-sociologice

Marea întrebare este ce s-a întâmplat în ultimele luni de a determinat această răbufnire de nemulţumire şi frustrare, de furie şi contestare, această isterie colectivă pe multiple diapazoane care s-a revărsat pe străzi. Fireşte că nu putem să ignorăm fondul acestei răbufniri de proteste care este criza pandemiei de coronavirus, în acelaşi timp o cauză directă şi indirectă, un context de favorizare şi un “beneficiar” al protestelor. Ditanţarea fizică a dispărut, o parte a protestatarilor şi chiar a forţelor de ordine nu folosesc măştile şi ameninţă să amplifice şi numărul de cazuri, şi efectele şi chiar să oblige autorităţile, în cazul în care ar fi depăşite de excesul de cazuri noi şi mai ales de cele foarte grave, să revină la măsuri de recluziune şi izolare importante.

Prima componentă, cea de impact direct, ţine de faptul că pandemia şi recluziunea impusă de nevoia de a limita numărul de cazuri a ţinut oamenii în case. Efectele de natură psihologică şi psiho-sociologică s-au amplificat, cu precădere la cei mai expuşi panicii, apoi asupra celor pentru care efectul izolării este cel mai complicat, persoanele vulnerabile, în vârstă, dar mai ales tinerii, adolescenţii, persoanele active obligate să rămână în casă perioade îndelungate, izolate fizic de prieteni, de iubiţi, de distracţie şi de ocuparea timpului liber cea mai atractivă şi potrivită vârstei lor.

Izolarea mult timp în spaţiul virtual nu a compensat deloc nevoia de socializare, din contra, a expus tot mai mult populaţia cu precădere cea tânără, infodemiei şi multiplicării teoriilor conspiraţiei respectiv a multiplelor teme şi zvonuri ce circulă cu şi mai mare viteză şi cu tot mai mare creativitate în acest spaţiu. Tot la capitolul implicaţiilor indirecte ale pandemiei asupra protestelor se înscrie şi neiguranţa în privinţa existenţei viitoare, a locurilor de muncă, dar şi efectele generate de criza economică şi de şomajul în creştere.

Contextul generat de pandemia de coronavirus a determinat nu numai izolarea socială, mai resimţită de către fiinţele mai sociabile, singure, dependente de interacţiunea fizică cu apropiaţii, alţii chiar dependenţi de cei apropiaţi sau de servicii livrate zilnic de alţii. Dar aici a intervenit şi sentimentul de neputinţă. Neputinţa de a decide sau a interveni în propria soartă, de a te reorienta pentru a munci şi a-ţi dobândi necesarul de trai, neputinţa de a determina o schimbare a situaţiei de recluziune şi izolare din cauza regulilor şi a măsurilor luate de către autorităţi.

Actualele proteste au reprezentat şi o formulă violentă de a rupe barierele izolării şi de contestare a distanţării sociale impuse. Indiferent de declanşator, de motiv, a fost de ajuns o scânteie ca, pe acest fond şi în contextul recluziunii din ultimele 3 luni, să vedem un sfârşit brusc al izolării fizice şi, pe cât de brusc, pe atât de violent, de exploziv. Din păcate, chiar această contestare a situaţiei de fapt şi descătuşare post- pandemie a dus la ameninţarea exploziei numărului de cazuri la nivel global, la relansarea valurilor pandemiei şi revalidarea nevoii unor noi perioade la fel de constrângătoare asupra vieţii de zi cu zi.

Fireşte că astăzi acceptabilitatea acestor măsuri e din ce în ce mai redusă, iar respectarea lor va fi la fel de dificil de impus. Primul val în multe state a fost unul lejer şi, în mod paradoxal, cei mai cumpăniţi, precauţi şi care au aplicat întocmai măsurile sunt cei mai expuşi la contestare deoarece percepţia pericolului a fost mult estompată sau de-a dreptul absentă pentru o parte important a populaţiei.

Agende suprapuse şi răbufnirile sociale în stradă

Protestele şi manifestaţiile din stradă vin să se dezvolte şi pe baza a numeroase agende suprapuse, cu conţinut social mai pronunţat sau mai ascuns. Pe fondul pandemiei şi al problemelor economice majore, grupuri ce funcţionau şi-şi aflau existenţa şi raţiunea în apărarea unor drepturi şi în revendicări de natură socială s-au simţit frustrate şi au rămas fără capacitatea de a-şi îndeplini funcţiunile şi menirea, acumulând nemulţumire şi încărcând lumea utilizând spaţiul virtual, pregătind protestele viitoare. Cum impactul economic a dat naştere unor mase importante de nemulţumiţi şi şomeri, mobilizarea acestora a fost mult mai uşoară în contextul pandemiei pentru diferitele revendicări de natură socială, unele rezonând foarte lesne cu propriile nemulţumiri şi furia acumulată.

Mai întâi, avem de a face cu proteste ce au la bază nemulţumiri ale grupurilor reponsabile de supervizarea şi apărarea respectării drepturilor omului. Pe această dimensiune, are loc chiar contestarea interdicţiei protestelor publice în perioada pandemiei, cu anumite accente violente. Senzaţia este că în toată perioada situaţiilor speciale, de urgenţă, de criză pandemică, măsurile au blocat voit protestele pentru a evita contestarea unora dintre aceste măsuri. Şi, dacă în prima fază toată lumea s-a conformat, atunci când situaţia pandemiei a fost mai lejeră, nemulţumirea şi contestarea acestor măsuri a izbucnit, fie că ele obligau şi expuneau anumite categorii profesionale la pandemie – lumea medicală, serviciile obligatorii funcţionării societăţii – fie că vorbim despre contestarea modului în care a fost gestionată pandemia, cu multiple victime şi îmbolnăviri.

Izbucnirea protestelor a avut loc în Statele Unite şi pe fondul perioadei electorale pentru alegerile prezidenţiale americane din 6 noiembrie. Grupările pro şi anti-Trump au izbucnit public, în stradă, pregătindu-se de înfruntarea electorală, dar pregătind, totodată şi publicul american, accentuând faliile din societate şi nemulţumirile generale. În timp ce campania şi Preşedintele Donald Trump au optat pentru “lege şi ordine”, forţarea mesajului protejării siguranţei cetăţeanului pe fondul violenţelor din stradă, grupările anti-Trump şi în favoarea respectării drepturilor omului au utilizat agenda proastei gestiuni a crizei de coronavirus, ieşirilor publice nepotrivite şi agresive ale Preşedintelui şi asocierea cu violenţa şi excesele organelor de ordine pentru a-l ataca şi a-şi mobiliza proprii votanţi, pregătind şi menţinând şi această acumulare emoţională.

În subidiar, nu trebuie uitat nici faptul că anul acesta, sezonul de proteste de stradă din primăvară a fost ratat. Iarna nu e un moment prielnic protestelor cum nu este nici vara, din raţiuni meteorologice. Primăvara, după o perioadă de stat în casă mai îndelungată din cauza frigului, izbucnirea sezonului de proteste e naturală, în fiecare an. Şi momentul 1 mai este folosit de obicei pentru marile confruntări în America şi în Europa Occidentală, cu prezenţa în stradă a extremelor stânga şi dreapta, dar şi cu protestatari pe temele momentului care preiau valurile de ieşiri în stradă. Absenţa sezonului de proteste şi a perioadei de detensionare generală a adăugat presiune celorlalte nemulţumiri, de unde amplificarea răbufnirii de violenţă.

Problemele istorice se decătuşează public în valuri de isterie şi revoltă populară

Fireşte că orice răbufnire de protest care alunecă, ulterior, în zone violente, are la bază un declanşator. Nu e vorba că acest declanşator e deseori doar un pretext. Însă el devine cauză majoră, cu vizibilitate foarte mare şi implicaţii multiple. De această dată, răbufnirea legată de declanşator – uciderea în timpul arestării a unui cetăţean american de culoare care a fost imobilizat fără a opune rezistenţă, a anunţat că nu poate respira şi lucrul acesta timp de mai bine de 8 minute, a dus la aprinderea şi amorsarea unor răni vechi, de natură rasistă, din societatea americană şi, ulterior, din cele occidentale.

Acumulările istorice vorbesc despre răni ale societăţii care nu au fost niciodată închise. Care au rămas în străfunduri sângerânde şi gata să se reinfecteze oricând. Şi aici, agendele sunt diverse: cea mai importantă este cea anti-rasism, prin Black Lives Matter/All lives matter, dar în subsidiar, această componentă este urmarea perioadei sclavilor de culoare aduşi în special din Africa să muncească în sudul agricol american. Apoi răbufnirea vizează mişcările anti-colonialism şi pro-independenţă pe care le credeam apuse după perioada decolonizării, însă aceleaşi componente ale comerţului cu scalvi de culoare din colonii se confruntă cu manifestaţiile de protest ale celor ce-şi doresc protejarea/apărarea trecutului istoric – chiar şi imperial şi colonial şi nu rareori rasist.

Nu-i vorbă, colonişti şi colonizaţi, urmaşi ai sclavilor şi ai stăpânilor de sclavi trăiesc împreună de generaţii bune în statele occidentale, acolo unde integrarea socială şi beneficiile obţinute împreună au dus la societăţi multi-etnice şi multi-rasiale în care diferenţele nu s-au mai văzut. Însă există zone ale societăţilor occidentale, mai conservatoare şi mai puţin cosmopolite, unde aceste urme ale confruntărilor trecutului răbufnesc, mai ales în momente de criză în care există sentimentul – sau realitatea – unor costuri neîmpărţite echitabil, cu minorităţile rasiale, etnice şi de culoare, cele mai expuse discriminării. De fapt, se probează o dată în plus că nu poate fi gândită o coezistenţă paşnică fără reconciliere şi închiderea rănilor trecutului.

Nu putem ignora nici componenţa abuzurilor, violenţelor Poliţiei, a exceselor în unele cazuri, chiar dacă ele sunt sau nu sunt răspândite echilibrat în sânul societăţii. E greu de urmărit asemenea teme atât timp cât corectitudinea politică evită statisticile bazate pe rasă sau etnie tocmai pentru a evita discriminarea bazată pe aceşti factori. Mai nou, este atacată şi formula de realizare a profilului de infractor al poliţiei. Evident că reacţiile vin şi pe fondul unor agende diverse ale grupurilor extremiste de toate culorile, ale grupurilor infracţionale şi criminale care se alătură protetelor şi încearcă să-şi valideze propriile nemulţumiri şi formule de ieşire mai lesne din necaz la confruntările cu poliţia, justiţia şi autorităţile, în general. Chiar dacă, pe fond, aceste agende colaterale suprapuse pe cele legitime amplifică, de fapt, insecuritatea populaţiei.

Ideologic, majoritatea protestelor în această cadenţă sunt îmbrăţişate de către stânga progresistă, nici măcar liberală. Liberalii doresc să-şi protejeze afacerile şi de distrugerile grupurilor extremiste de orice culoare care aduc violenţa, că vin din extrema stângă sau dreaptă. De partea celalaltă, zonele extremei drepte, ultranaţionaliste şi ultraconservatoare amplifică violenţa în replică, folosind protestele pentru a-şi promova propriile agende care exced legea şi ordinea naturală şi merg spre violenţă a autorităţii ca reacţie la dezordinile din stradă sau către anarhia preluării acţiunilor de protecţie a bunurilor prin suplinirea slăbiciunilor autorităţii legitime.

Oricum lucrurile par să migreze în zone mai paşnice, după cea de-a 16-a zi de proteste din SUA, atunci când weekendul acesta protestele s-au inflamat şi în Europa. Avem de-a face cu proteste mai largi, cu o participare mai mare, mai bine organizate şi asumate, dar şi mai paşnice. Fără acceptarea grupărilor violente, cu denunţarea acţiunilor de distrugere şi identificarea celor alăturaţi protestelor cu alte agende decât cea asumată de organizatori.

Agende-autori-creatori ai haosului

Fireşte că autorităţile au contribuit enorm la această limpezire a haosului iniţial. Şi nu numai prin introducerea Gărzii Naţionale şi prin diferitele acţiuni de natură simbolică, ale tentativelor de reconciliere, în această fază, cu populaţia de culoare. Ci şi prin identificarea deopotrivă a organizatorilor şi a creatorilor haosului iniţial, cu ajutorul serviciilor de informaţii, prin identificarea multiplicatorilor şi a celor ce incită la ură şi amplificarea protestelor, la nesupunere civică şi la violenţă, deopotrivă actori interni, din societăţile occidentale democratice, sau externi, grupări şi state interesate în aplificarea haosului.

În paralel, au fost identificate agendele legitime ale protestatarilor care sunt obigatorii a fi adresate, ca şi organizatorii care trebuie angajaţi în dialog. Lipsa cronică a dialogului de la începutul protestelor a fost depăşită şi deja există discuţii importante despre modul în care pot fi soluţionate problemele reale şi profunde ale rasismului instituţionalizat, segregării rasiale - acolo unde mai există, a discriminării şi violenţelor inter-comunitare şi cu substrat rasist.

Nu mai puţin importante au fost eforturile de identificare a modelelor, idiosincraziilor, portretele vinovaţilor de serviciu şi tipologiile discriminante rasiale şi etnice. În paralel s-a dezvoltat un curent cu metode şi acţiuni viguroase pentru examinarea critică şi îmbunătăţirea relaţiei instituţiilor statului cu minorităţile etnice şi de culoare.

Nu în ultimul rând, a început o evaluare şi revizuire a metodelor şi procedurilor Poliţiei în cazul intervenţiilor în forţă şi a utilizării legitime şi legale a forţei, cu curmarea brutalităţilor inutile şi nejustificate contra infractorilor de culoare capturaţi şi care nu se opun procedurilor legale. De altfel, această schimbare profundă în relaţia instituţiilor statului cu populaţia de culoare pare a fi cheia încheierii protestelor din acest ciclu, care vor da naştere, cel mai probabil, unei noi agende de drepturi ale minorităţilor rasiale, etnice şi post-coloniale în societatea occidentală democratică.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite