VIDEO Serviciile de informaţii ale României au nevoie, acum, de reglementări ca în Vest

Anul trecut, cu excepţia comunităţii de informaţii de peste Ocean, structurile similare din spaţiul european democratic au părut a fi fost luate, prin surprindere, cel puţin la nivelul percepţiei opiniei publice, de agresiunea militară rusă în Ucraina. Anul acesta, aceleaşi sisteme de intelligence aparent nu au anticipat valul de imigranţi care au invadat Europa. Motive suficiente pentru a aborda starea celor care acţionează pe frontul din umbră.

Interlocutorii aleşi pentru această temă au fost generalul (r.) dr. Stan Petrescu şi dr. Tiberiu Tănase, amândoi membri ai Clubului Militar Român de Reflecţie Euroatlantică.

Intenţia Clubului este să abordeze, la o reuniune viitoare, şi situaţia din structurile de intelligence din România, asta pentru că la nivelul societăţii civile, într-un exerciţiu democratic firesc, este normal si necesar să invităm la un dialog al elitelor pe profesioniştii care cunosc bine domeniul informaţiilor, conaţionali în măsură să formuleze şi propuneri care, fie şi sub forma unei sinteze, să ajungă pe masa preşedintelui. 

Asta pentru că, de ani buni, la Cotroceni, comunitatea de informaţii este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire...

În schimb a fost menţinută apetenţa pentru dialogul între patru ochi şi concurenţa între serviciile de intelligence. 

Însă, profesioniştii din toate serviciile de informaţii mioritice au semnalat absenţa unor reglementări specifice, au contribuit la redactarea unor noi prevederi legale şi au constatat că aceia care ar trebui să exercite controlul parlamentar asupra structurilor de intelligence... habar nu au ce trebuie concret să facă, fiind afoni la acest capitol.  

Serviciile autohtone de informaţii vor reglementări ca în Vest, dar unii decidenţi politici vor să cultive dilema bine inoculată opiniei publice: liderul politic sau locţiitorul conduce un serviciu de informaţii?

Până una alta, preşedintele actual al ţării, ca şi predecesorii săi,  de după decembrie 1989, se pare că nu avut parte, ca la Casa Albă, de o instruire iniţială, obligatorie, în domeniul informaţiilor secrete.

Dar au luat act, indirect, de obiceiul ca doar un singur serviciu de informaţii să fie voit mediatizat ca fiind cel mai puternic, deşi promotorii acestei iluzii ar fi putut pleda, mai inteligent, pentru întărirea complementarităţii serviciilor de intelligence, fiecare având menirea sa bine determinată, în angrenajul naţional de protecţie firească a statului nostru. 

Cert este că de ani buni zac, prin sertare existente la parlament, reglementări care şi azi sunt o prioritate, pentru alinierea, din punctul de vedere al atribuţiilor legitime, a serviciilor româneşti de informaţii la ceea ce există în structuri siimilare din state aliate României. 

De ce zac ne explică doi membri ai Clubului Militar Român de Reflecţie Euroatlantică.

General (r.) dr. Stan Petrescu: 

* Activitatea de culegere de informaţii este o muncă exclusiv intelectuală. * În munca de informaţii trebuie să ai răbdarea felinei. * Utopica comunitate de informaţii, din România, există numai în mintea unora şi nu se doreşte acest lucru. * Unor servicii de informaţii le convine o asemenea situaţie, cu un cadru normativ imperfect, pentru că sunt greu de controlat, iar concurenţa, din păcate, există şi azi, între serviciile noastre de informaţii. * Nu avem un cadru normativ perfect, deşi de 20 de ani se încearcă legiferarea acestor servicii, realizarea unei legi a serviciilor de informaţii, deoarece implicarea, în anumite acţiuni ale DNA este ilegală, pentru că se merge pe nişte procese verbale de cooperare, între unii şi ceilalţi, ca să îi sprijine cu informaţii. * Nu vrem să reglementăm asemenea cooperări. * Suntem defazaţi complet de ceea ce au alţi aliaţi în această privinţă. * Unii generali de la SRI au ieşit în presă încălcând jurământul militar. Numai şefii serviciilor de informaţii au acest drept, mă refer la directorul civil investit de Putere să vorbească în numele serviciului militarizat. 

* Serviciile de informaţii nu comunică cu presa, nu comunică cu societatea, iar comisiile parlamentare bâjbâie, nu ştiu să controleze aceste servicii. Nici vorbă să controleze situaţia lor operativă. Se pot controla prin buget, pot fi trase la răspundere, pot fi aduşi responsabilii în faţa parlamentului dacă sunt anumite derapaje. Dar nici aceste lucruri nu se pot face, pentru că aceia care ar trebui să le iniţieze nu au absolut niciun fel de experienţă, în acest domeniu. * Există o competiţie între servicii, care să ajungă primul la preşedinte să îi dea o anumită informaţie, ceea ce este foarte rău! * Mai ales azi, când ameninţările sunt foarte perfide! * Au luat-o înainte imigranţii şi... moscheele nu sunt gata... * La noi este ca la nimeni. SRI şi SIE ajung, prin parlament, la preşedinte şi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. Şi mai sunt serviciile departamentale, nu vreau să amintesc de acela al preşedintelui, care şi acesta trebuie reorganizat, mult mai bine decât este acum. Şi mă refer la serviciul de informaţii al armatei, care este unul dintre cele mai importante servicii de intelligence din comunitatea informativă. Acest serviciu al armatei este în foc continuu, deoarece în condiţiile situaţiei din Ucraina poate să interpreteze, pe teren, mult mai mult decât colegii lor de la celelalte servicii, care nu au pregătire şi instrucţie militară. * Stăpânul întregului eşichier al informaţiilor trebuie să fie preşedintele. * Informaţia trebuie dusă la timp, altfel aceasta devine perisabilă. * Cel mai important compartiment existent azi, într-un serviciu de informaţii este cel de analiză şi sinteză. Aici sunt minţile cele mai aerisite din acel serviciu. * Decidentul trebuie deranjat 24 de ore din 24, de serviciile de informaţii. mai ales cu acele informaţii care indică o ameninţare iminentă. Aici nu te mai joci! * Nu ştiu dacă la Preşedinţia României sunt consilierii cei mai buni, cei mai eficienţi, dacă între informaţii şi... ei există neantul. * Câteodată lipsa de decizie este mai periculoasă decât decizia. * Serviciul de informaţii al armatei are în rezervă minţi excepţionale, care stau ca nişte biblioteci închise în loc să fie la preşedinte. * Nici azi statutul ofiţerului de informaţii nu este legiferat! * Stăm extrem de prost în materie de realizare a unui cadru normativ şi a unui lanţ al comenzii, pe linie de intelligence, de la cel care decide, fiind stăpânul informaţiei, şi până la ultimul executant. 

Dr. Tiberiu Tănase: 

* Comunitatea de informaţii este un instrument foarte important. Aici este vorba de colaborare. Ceea ce dau serviciile, din zone diferite, trebuie să se asambleze într-un produs unitar. Altfel, orice decizie s-ar lua ar fi influenţată de unul sau altul dintre serviciile de informaţii. Şi atunci, din acest punct de vedere, nu va fi cea mai bună hotărâre. * În materie de legi sau reglementări, pe linia serviciilor de informaţii noi suntem undeva foarte jos. Şi lucrul acesta nu ne miră, dar ne mâhneşte foarte mult, pentru că există şi pachetul de legi privind securitatea naţională, care zace la parlament de foarte mult timp. Sunt legi privind ofiţerul de informaţii, securitatea naţională, comunitatea de informaţii, funcţionarea SRI şi SIE. * Avem de a face cu o lipsă clară de cultură de securitate, dublată de o ineficienţă în a lua decizii şi a determina legislativul să treacă aceste legi prin parlament. * Nu ne putem juca în privinţa apărării şi în cea a securităţii, nici cu documentele, nici cu cuvintele.

* Sursele deschise sunt cam 75-80 la sută din toate informaţiile utilizate şi SRI are un centru de surse deschise foarte bun. Acesta realizează produse de calitate superioară, pe care le transmite spre decidenţi, inclusiv preşedintelui României. Problema este ce hotărâre se ia după aducerea informaţiilor menţionate la cunoştinţa factorilor de decizie. * Există anumite informaţii, de o mare importanţă, faţă de care decidentul trebuie să aibă o anumită poziţie. Uneori preferă să nu ia o anumită atitudine. Alteori preferă să ia o anumită decizie, în interes pe termen scurt bun, dar în interes pe termen mediu şi lung foarte proastă! Asta este când decidentul nu are viziunea necesară. * Modelul britanic este manualul de securitate destinat demnitarilor. * În spionaj limita este dată de mijloacele folosite. * În spionaj nu există prieteni. * Reglementările legale privind statutul serviciilor de informaţii trebuie să fie rodul unei cercetări în acest domeniu . * În mod normal ar fi trebuit să fie o strategie pe intelligence la nivel naţional. * Din păcate, dacă nu funcţionează comunitatea de informaţii, nu poate fi armonizată partea de reglementare a activităţii serviciilor de intelligence. * Nu există un institut civil de cercetare în intelligence.