Vizita premierului Ponta în Afganistan. Ce nu s-a văzut de la praful lăsat de rachete

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Premierul Victor Ponta în vizita oficială din Afganistan FOTO Facebook
Premierul Victor Ponta în vizita oficială din Afganistan FOTO Facebook

Cu toţii am văzut sau am auzit despre vizita de duminică a premierului Ponta în Afganistan. Dincolo de cântecele patriotice şi declaraţiile înflăcărate ale diferiţilor politicieni români, sunt câteva aspecte extrem de importante care au fost scăpate cu vederea.

Vizita premierului Ponta  în Afganistan a fost mediatizată destul de mult. Şi asta nu datorită faptului că ştirile din teatrele de război ar fi devenit dintr-o dată motiv de interes şi curiozitate. Nu, ci pentru simplu fapt că politicienii au decis să nu mai ţină evenimentul înfăşurat în misterul recomandat de protocolul de securitate, luând decizia, motivată evident de capitalul electoral ce-l poate aduce un eveniment de genul, să-şi mediatizeze vizita, punând viaţa şi securitatea celor prezenţi în pericol inutil. mai mare decăt era deja. Nici măcar Bush nu a făcut publica vizita sa din 2003, atunci când a declarat naiv de victorios: “Misiune îndeplinită”.

Evident, gestul politicienilor de a face tam-tam dintr-o vizită pe care şi americanii, cu toată maşinăria lor de PR bine unsă, ar fi ţinut-o secretă până mult după ce şi avioanele cu care s-au deplasat s-ar fi odihnit în hangarele vreunui aeroport militar, pare să fi fost sesizat şi exploatat de talibani.

Rachetele mass-mediei

Mass-media, însetată de senzaţional -a fost totuşi o duminică fără cine ştie ce evenimente-, a preluat imediat ştirea, nemailăsând spaţiu de reflexie pentru vizita în sine şi fără însă a pune mâna pe telefon, email, Twitter şi alte câteva zeci de mijloace de comunicare pe care forţele din Afganistan le pun la dispoziţie jurnaliştilor în cazul unor evenimente ca cel de duminică. 

Mai NATO decât NATO

M-a suprins discursul oficial al premierului şi insistenţa pe cu care a suprapus prezenţa trupelor româneşti în Afganistan cu misiunea NATO. Aş dori să-i amintesc domnului premier Ponta două date esenţiale: România s-a alăturat coaliţiei militare care a intrat în Afganistan în anul 2001, în baza Legii nr. 38 din 21 decembrie 2001, prin care Parlamentul delega Guvernului competente in ceea ce priveste bugetul, mijloacele si conditiile de participare la operatiunile militare. Membrii Alianţei am devenit abia în 29 martie 2004. 

Aşadar, când domnia sa declara ieri, în faţa soldaţilor, că România şi-a îndeplinit misiunea şi datoria în cadrul parteneriatului NATO, în realitatea spunea o jumătate de adevăr. 

Vreau să fac un lucru cât se poate de clar: participarea României la războiul din Afganistan a fost o acţiune iniţial independentă de NATO, nu ne-a rugat nimeni, ne-am oferit voluntari, o decizie luată de guvernanţi din reflexul istoric al plăţi tributului şi peşcheşului. Pe scurt, un gest oportunist. Ca de multe ori în istoria noastră militară, am fost mai NATO decât NATO, de multe ori chiar şi spre suprinderea partenerilor noştri străini.

Un alt aspect este chiar implicarea asta sub „mandat NATO”. Războiul din Afganistan a început şi s-a terminat fără NATO. În sensul că în 7 octombrie 2001, Statele Unite au fost cele ce au iniţiat atacul asupra Afganistanului, nu NATO. Abia prin 2003 NATO a preluat comanda forţelor militare din Afganistan. Astăzi, doar americanii şi britanicii au mai rămas prin zonă şi nici ei nu sunt foarte încântaţi de progresul pe care îl fac. Dar astea sunt detalii care nu aduc voturi, nu gâdilă orgoliul partenerilor strategici şi nu îngraşă bugetul militar al României.

Bani pentru soldaţi

Vorbind de buget, un ultim aspect la care aş vrea să vă atrag atenţia este chiar o parte din declaraţia de duminică a premierului, cea cu privire la bugetul destinat acestei misiuni. Premierul Victor Ponta a susţinut că, din moment ce trupele noastre se întorc acasă, nu vom mai cheltui aşa de mulţi în Afganistan, deci vom putea folosi banii aceia pentru a ajuta familiile militarilor. Argumentul e lispit de logică dar plin de iz electoral. Nu e normal ca bugetul destinat armatei să fie folosit pentru a cumpăra voturile câtorva familii de soldaţi, în prag de alegeri prezidenţiale. Nu iei din bugetul militar şi faci asistenţă socială la fel cum nu iei din cel de sănătate să plăteşti profesorii.

image

E un principiu destul de simplu şi logic. În loc să cumpere voturi cu banii destinaţi modernizării armatei, premierul ar face bine să cumpere uniforme şi să îmbunătăţeascâ flota aeriană care se prăbuşeşte mai rău ca bursa din New York în plină criză financiară, ar putea să cumpere TAB-uri care să nu se destrame cu fiecare bombă improvizată de afgani, ucigând trupele noastre aflate în prima linie de cele mai multe ori. 

Si mai important domnule premier e să folosiţi banii aceştia pentru tratamentul soldaţilor ce se vor întoarce acasă cu stres post-traumatic (si vor fi cazuri!). Ştiu, MAPN-ul nu recunoaşte această boală şi nu oferă tratament, stigmatizare socială faţă de bolile mintale e mare în România, dar poate o campanie de conştientizare şi achiziţionarea programului virtual de simulare a situaţiilor de conflict într-un mediu controlat, program adus la Cluj de psihologul Daniel David (da, programul cumpărat de „partenerii noştri strategici”, americanii) ar putea face tranziţia acestor soldaţi de la zone de conflict la viaţa civilă mai uşoară.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite