Wiki - telegrame: ce interese aveau americanii în alegerile parlamentare germane

Guido Westerwelle, actualul ministru de externe german, era principala preocupare a diplomaţilor americani, arată telegramele publicate de WikiLeaks

Telegramele trimise de ambasada SUA din Germania directorului pentru Europa Centrală şi de Est din National Security Council, Jeffrey Hovenier, sunt o bună fotografie a scenei politice germane înainte de alegerile parlamentare din septembrie 2009, din perspectiva intereselor de politică externă americane. Conflictele din interiorul viitoarei coaliţii CDU-FDP şi inconstanţa în politica externă germană au fost anticipate timpuriu. 

SUA nu se aştepta la o schimbare de curs a politicii externe germane în privinţa armelor nucleare, a Afganistanului sau în abordarea relaţiei cu Rusia, indiferent dacă la putere venea coaliţia CDU-FDP sau dacă guvernul era format din nou de CDU şi SPD. Totuşi americanii credeau în posibilitatea unor schimbări de poziţionare a noului guvern faţă de Iran, în politica de taxare şi în domeniul energiei nucleare.

Analiza celor două scenarii posibile: o guvernare CDU-FDP sau CDU-SPD, anticipează nu numai viitoarea guvernare între liber-democraţi şi creştin-democraţi, ci şi impredictibilitatea politicii externe germane, care va suferi de pe urma unei lipse de coordonare între cancelar şi Ministerul de Externe. Motivul: noul ministru de externe Guido Westerwelle, un lider de partid cu o obsesie pentru imaginea sa publică, dar fără o experienţă notabilă în politica externă, care va intra deseori în conflict cu cancelaria. Şi aşa a fost; tensiunile în interiorul coaliţiei şi dintre cancelar şi vice-cancelar nu s-au lăsat prea mult aşteptate.

SUA se aştepta la o continuitate, deja anunţată de Westerwelle, cu linia de politică externă a predecesorului său Walter Steinmeier, şi din cauza stilului Angelei Merkel, care urma să rămână cancelar în orice ecuaţie post-electorală. "Merkel nu a arătat mult curaj în folosirea considerabilei sale popularităţi pentru a impulsiona politici impopulare", se arată în comunicările publicate de Wikileaks. Astfel SUA miza doar pe o prelungire a mandatului trupelor cu care Germania contribuie la ISAF, şi nu pe o suplimentare a numărului de soldaţi. Şi această viziune a fost validată recent de realitate.

Totuşi perspectiva continuităţii politicii externe germane este analizată de americani şi prin prisma impredictibilităţii personalităţii liderului FDP, Guido Westerwelle. "Westerwelle este un animal politic pe plan intern cu puţin apetit pentru politica externă şi pentru afacerile internaţionale. De aceea va fi dependent de mentorul său, fostul ministru de externe Hans Dietrich Genscher", se arată în telegrame. Genscherismul a fost o încercare de a menţine şi îmbunătăţi relaţiile Germaniei cu un număr mare de state, care aveau ele însele obiective foarte diferite. Acest act de balansare presupunea să spui lucruri diferite în locuri diferite.Westerwelle însă nu reuşeşte să facă asta. Mai mult, chiar în establishmentul german de politică externă există o puternică respingere faţă de el, mulţi considerând că nu are expertiza de politică externă necesară pentru a fi un bun ministru de externe, susţin sursele americane.

Deşi se declară atlantist şi a lăudat politicile lui Obama, viitorul ministru de externe este acelaşi lider care critica din opoziţie obsesia SUA pentru războiul antiterorist în lume, scutul antirachetă promovat de Bush şi unilateralismul american.

Amgiuităţile personalităţii lui Westerwelle se extind şi în plan personal. Chiar dacă s-a declarat public homosexual, liderul liber-democraţilor este conservator în probleme de familie, unde susţine familia tradiţională heterosexuală, protejată de constituţie. Mai mult, se declară împotriva adopţiilor făcute de cupluri de acelaşi sex, deşi admite că-şi doreşte copii.

Aceste oscilaţii îl fac mai puţin predictibil decât predecesorul său Steinmeier, despre care americanii ştiau cum gândeşte şi că este pregătit să coopereze cu SUA în probleme importante precum sancţiuni aplicate Iranului. Guido Westerwelle în schimb, prin prisma naturii partidului său orientat către sprijinirea oamenilor de afaceri, poate fi considerat ca un adversar al sancţiunilor economice şi a embargoului comercial. 

În alte probleme importante pentru americani, actualul ministru de externe german are o poziţie  incomodă. El încearcă să-şi creeze un profil de principal promotor al dezarmării, cerând SUA să-şi retragă toate armele nucleare strategice de pe teritoriul Germaniei până în 2013. De asemenea, liderul FDP este recticent în privinţa trimiterii de noi trupe pentru misiuni out-of-the-area. Deşi susţine mandatul de participare a forţelor germane la ISAF, pe plan intern declară că vrea să-i aducă pe soldaţii germani acasă cât de repede posibil. Pe de altă parte, Westerwelle rămâne un susţinător al "parteneriatului strategic" cu Rusia, chiar dacă după războiul din Georgia acesta a fost redenumit "parteneriat de modernizare", adică ceva mai puţin.

Cancelarul de fier

Angela Merkel este recunoscută în schimb ca un lider puternic pe scena europeană şi mai fragil şi prudent acasă, unde aşteaptă ca întâi lucrurile să se decanteze, să ştie exact pe ce sprijin popular sau politic poate conta şi  de aceea este acuzată adesea că acţionează greoi şi întârziat. 

"Merkel este metodică, raţională şi pragmatică, calităţi care au propulsat-o la niveluri stratosferice de susţinere publică, şi datorită recuperării economice şi unei preşedinţii de succes a UE. În ultimul an însă creşterea şomajului şi criza economică i-au mai diminuat din popularitate într-o perioadă în care nu-şi poate permite mişcări greşite...Când este încolţită, cancelara poate fi tenace, dar are o aversiune mare pentru risc şi este rar creativă", acesta este portretul făcut cancelarului de diplomaţii americani.

Tabloul politic german zugrăvit de americani este cu siguranţă consistent, şi surprinde multe dintre nuanţele fundamentale şi umbrele asupra politicii externe a Berlinului. Ceea ce ignoră ele însă este un al treilea actor pe lângă,  MAE şi cancelar, care are mână liberă să gestioneze relaţii precum cea cu Rusia: industria germană. Puternicul Ostausschuss care se ocupă de business as usual face acum politica externă a Germaniei, după cum explica Konstanze Stelzenmueller, Transatlantic Fellow la German Marshall Fund într-un interviu pentru FP România.

Pentru o viziune asupra configuraţiei politice germane din prezent şi a relaţiilor cu SUA, citiţi şi:

The Nation: What WikiLeaks does and doesn’t tell us about Germany