Zodia veştilor bune: Macedonia, Afganistan, Columbia şi acordurile de pace

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În tumultul actual al lumii contemporane – că de turbulenţă e deja prea puţin să vorbim, gradul de tectonicitate şi schimbările fiind dramatice în fiecare zi – iată că se întâmplă şi lucruri pozitive în puzderia de conflicte de diferite generaţii care animă mai toate colţurile lumii.

E adevărat că trebuie să le căutăm cu atenţie prin noianul de ştiri negative de zi cu zi, dar câteva procese de negociere au ajuns la bun sfârşit şi au reuşit să genereze procese de pace şi soluţii care închid conflicte lungi şi blochează aspiraţiile de dezvoltare, prosperitate şi integrare a statelor în comunitatea contemporană.

Poate cel mai mare succes, cea mai mare realizare, a fost închiderea primului „război lung“. Un război civil al drogurilor, combinate cu separatism şi bătălie de confruntare bipolară ideologică, care datează din perioada Războiului Rece. E vorba despre conflictul din Columbia, care datează de 52 de ani şi a intrat în faza negocierilor de pace secrete în 2012. Cu o soluţie inedită negociată la Havana, un adevărat precedent pentru toate conflictele atât de lungi, osificată, cu soluţii complexe, din diferitele părţi ale lumii. E adevărat azi, cu un preşedinte ales care vrea a doua revizuire a acordului de pace, pentru a-l face acceptabil întregii societăţi columbiene.

Un al doilea pas foarte important realizat în aceste zile este acordul greco-macedonean în privinţa numelui Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei – FYROM, cum era ea recunoscută internaţional. Pe baza negocierilor, astăzi e numeşte Republica Macedonia de Nord, prezervând identitatea şi limba macedoneană şi lăsând grecilor componenta istorică legată de Macedonia grecească şi de Alexandru cel Bun. Astfel, prin deblocarea subiectului, după votul de ratificare din Parlamente şi referendumul din Macedonia, de la sfârşitul anului, se deblochează negocierile pentru integrarea statului cu capitala la Skopje în UE şi NATO.

În fine, nu lipsit de interes este procesul ce se desfăşoară astăzi în Afganistan între talibani şi autorităţile afgane. Este prima încetare a focului care funcţionează, cu ocazia sfârşitului Ramadanului, cu talibani îmbrăţişând forţele de ordine, un dialog-inter-afgan relansat şi radicalii islamişti pătrunzând deschis în oraşe, lăsându-şi armele la intrare şi reluându-le când pleacă, o formula intermediară de reconstrucţie a încrederii imposibil de prevăzut cu câteva luni mai devreme. Iar tentativa ISIS-Khorasan de a submina acordul, prin atentatul terorist care a ucis deopotrivă talibani şi civili afgani, nu a făcut decât să apropie şi să îndârjească părţile.


La ceremonia semnării acordului au fost prezenţi prim-miniştrii celor două ţări, Alexis Tsipras, respectiv Zoran Zaev (centru), negociatorul ONU Matthew Nimetz şi şefa diplomaţiei UE Federica Mohgherini.

Imagine indisponibilă

Dreptate pentru Macedonia, la 10 ani de la invitarea în NATO, la summitul de la Bucureşti

La 27 de ani de la dobândirea independenţei şi după 25 de ani de negocieri cu Grecia, astrele s-au aşezat şi Macedonia - FYROM - Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, cum era recunoscută ca nume pe arena internaţională - a reuşit să încheie un acord cu Grecia pentru a-şi valida numele. Miercuri urmează ca acordul să fie prezentat la Berlin Cancelarului german Angela Merkel de către premierul social-democrat Zoran Zaev, pentru că această realizare face posibilă negocierea pentru accederea la UE, decizia urmând să fie adoptată la Consiliul European din 28-29 iunie, în timp ce summitul NATO de la Bruxelles, din 10-11 iulie, ar putea să-i facă dreptate Macedoniei, invitată acum 10 ani să adere la Alianţă, dar fiind blocată de veto-ul grec pe nume.

Eforturile nu au fost simple nici în această etapă, în ciuda voinţei politice manifestată de ambele părţi, cu premieri tineri şi progresişti, mai departe de blocajele naţionaliste. Prima parte a etapei finale a fost stabilită în negocierile de la Viena, din 25 aprilie, ultima rundă în care Ministrul de Externe macedonean Nikola Dimitrov a tranşat elementele de bază cu Ministrul grec de Externe, Nikos Kotzias, în prezenţa negociatorului american, trimis special al ONU pentru această dispută, Matthew Nimetz. Premierii Alexis Tsipras şi Zoran Zaev au încheiat acordul, pe care populaţia macedoneană îl va consfinţi printr-un referendum la finalul acestui an.

Animată de către Rusia, neînţelegerea a permis multiple recăderi şi tulburări în regiune şi, în primul rând, în Macedonia.

Disputa a apărut chiar din 1991, la câştigarea independenţei de către Macedonia, după prăbuşirea fostei Iugoslavii, din cauza numelui care coincidea cu provincia greacă cu acelaşi nume. Cum noul stat slav, cu populaţie vorbind o limbă mai apropiată de bulgară decât de limba sârbă, a revendicat şi exhibat simbolurile vechii Macedonii greceşti, începând cu Alexandru Macedon, Grecia a considerat că aceasta se substituie provinciei sale şi că poate formula, prin această construcţie identitară, revendicări la adresa teritoriului grec. Paşii făcuţi pentru redenumirea aeroportului din capitala Skopje - Skopje Airport în locul numelui de Alexandru Macedon - şi a autostrăzii ce leagă Grecia de Macedonia, devenită din Alexandru cel Mare - Autostrada Prieteniei, au fost premizele pentru încheierea disputei care a dus la blocarea drumului Macedoniei spre Occident şi care a permis aberaţii naţionaliste care au blocat accederea sa în UE şi NATO ani de zile.

Noul nume intern şi extern al Macedoniei este Macedonia de Nord, acceptabil şi la Skopje şi la Atena. „După luni de negocieri, am reuşit să ajungem la un acord care va rezolva divergenţele asupra numelui vecinului nostru. A fost de acord să redenumească ţara cu numele Republica Macedoniei de Nord, o schimbare care se va aplica atât la nivel internaţional, intern cât şi bilateral“, a afirmat premierul grec Alexis Tsipras. Până la această oră, numele intern era Macedonia, cel recunoscut internaţional FYROM.

„Acordul priveşte evitarea şi abţinerea Macedoniei de la a revendica relaţia cu vechea civilizaţie greacă a Macedoniei“, susţine Tsipras, în timp ce Premierul macedonean Zaev a subliniat că acordul prezervă identitatea etnică şi culturală macedoneană pentru poporul său. Atât numele limbii, cât şi al poporului vor fi în continuare cunoscute ca fiind macedonene. Animată de către Rusia, neînţelegerea a permis multiple recăderi şi tulburări în regiune şi, în primul rând, în Macedonia.

De altfel, primul care a salutat acordul a fost secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, care a cerut părţilor să-l finalizeze cât mai repede şi a subliniat „Aceasta va aşeza din nou Macedonia pe drumul spre statutul de membru al NATO şi o va ajuta să consolideze pacea şi stabilitatea de-a lungul regiunii extinse a Balcanilor de Vest.“ Şi preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a salutat şi a transmis felicitări celor doi premieri.

„Felicitări sincere primului ministru Tsipras şi primului Ministru Zoran Zaev. Ţin pumnii strânşi. Datorită vouă, iată că imposibilul a devenit posibil.“

Deja reacţiile naţionaliştilor din ambele tabere au inundate spaţiul public, după ce s-a ajuns la acord. Liderul principalului partid de opoziţie din Grecia, Noua Democraţie, Kyriakos Mitsotakis, a denunţat acordul, susţinând că e imposibilă şi inacceptabilă recunoaşterea de către Atena a existenţei unei limbi şi naţiuni macedonene. Pe de altă parte, cea mai elocventă poziţie a avut-o Stelios Koulouglou, euro-parlamentar al partidului lui Tsipras, Syriza, care a afirmat: „De prea multă vreme Grecia a devenit ridicolă şi a fost ridiculizată pentru această dispută. În viitor aceasta va fi o lecţie de diplomaţie cum să evităm să transformăm un element minor de dispută locală, eventual interstatală, într-un caz care devine o problemă internaţională majoră doar din cauza naţionalismului şi retoricii sale otrăvitoare.“

Trebuie amintit aici că Macedonia a fost invitată în NATO la summitul de la Bucureşti, în 2008, acum 10 ani, şi că documentul final menţionează nevoia deblocării veto-ului grec. Grecia, un stat mic şi la nivelul contribuţiilor pentru operaţiunile Alianţei, profund anti-american şi nu rareori anti-NATO, a fost cel care, prin veto, a blocat accederea Macedoniei în Alianţă. A fost cea mai clară probă a democraţiei din NATO, când nimeni nu a forţat schimbarea abordării de către Atena, respectându-şi aliatul şi opinia acesteia despre accederea Macedoniei.


FOTO EPA

Imagine indisponibilă

ISIS Khorasan aruncă în aer pacea Afgano-talibană

Sărbătoarea islamică Eid al-Fitr, care marchează sfârşitul Ramadanului, a fost un moment oportun pentru ca guvernul afgan condus de către Preşedintele Ashraf Ghani să propună o încetare a focului pentru 10 zile. Interesant este că, în ciuda celor 17 ani de lupte neîntrerupte, de această dată şi talibanii au căzut de acord şi au instituit ei înşişi 3 zile de încetare a focului şi discuţii inter-afgane pentru a căuta soluţii de pace în războiul civil, care durează încă de după atacul de la 11 septembrie 2001 neîntrerupt, începând cu alungarea acestora de la putere.

Semne privind formule de negociere şi reconciliere au existat în timp. În statele Golfului au avut loc multiple negocieri între talibani şi SUA. Între guvernul şi autorităţile afgane şi talibani au existat contacte, dar niciodată extrem de concludente. După moartea Molahului Omar, liderul taliban tradiţional, în cadrul bătăliei interne pentru succesiune, au existat grupuri moderate care au optat pentru reconciliere, însă în acelaşi timp, luptătorii talibani radicali au continuat agresiunea şi ocuparea unei părţi a teritoriului, de obicei zone rurale, nefiind capabili să intre şi să ocupe oraşe. De această dată, semnul de reconciliere pare să fi venit după ce oficiali ai guvernului afgan au confirmat uciderea liderului taliban din Pakistan, Mollahul Fazlullah, care ar fi fost ucis de o dronă americană pe când se afla în Afganistan. Este vorba despre liderul radicalilor talibani.

Iată că, de această dată, semne de nesperat au apărut pe întreg teritoriul afgan, cu talibani care se îmbrăţişau cu forţele de ordine afgane în zilele de încetare a focului şi de reconciliere, în timp ce în Kabul, talibanii au intrat deschis în Kabul, predându-şi armele şi urmând să le recupereze la plecarea din oraş, de asemenea, îmbrăţişându-se cu forţele locale de ordine în gesturi de reconciliere nemaivăzute şi fără precedent.

Marea reconciliere a avut însă şi reacţii dure ale unor nemulţumiţi. E adevărat că forţele americane staţionate în Afganistan au acceptat să respecte moratoriul şi încetarea focului, cu excepţia atacurilor asupra luptătorilor străini, a celor din fracţiunile Al Qaeda şi ISIS-Khorasan. Ei bine, de la aceştia a venit şi tentativa de a arunca în aer reconcilierea inter-afgană. Sâmbătă, 16 iunie, în oraşul Jalal Abbad în zona estică a provinciei Nangarhar, e explozie a aruncat în aer, la propriu, acest acord.

În explozie au murit 25 de oameni şi 54 au fost răniţi, potrivit purtătorului de cuvânt Ataullah Khogyani, al guvernatorului provinciei Nangarhar. Explozia a avut loc la ora 5:15 p.m. şi a vizat tocmai o asemenea întâlnire între talibani şi civili afgani în districtul Rodat al provinciei. Au murit şi au fost răniţi participanţii la întâlnirea şi discuţiile de pace din ambele părţi. Răniţii au fost duşi în spital, în timp ce atentatul sinucigaş a fost revendicat de către Daesh autointitulat Stat Islamic, respectiv de către franciza sa afgană, ISIS-Khorasan.

În ciuda tuturor semnelor venite de la talibani, încă din luna martie, privind perspectiva încetării violenţei şi a dorinţei succesului negocierilor de pace, ultima perioadă a înregistrat o creştere a agresivităţii şi a acţiunilor unei alte părţi a grupării, mai puţin moderate şi conciliante.

Purtătorul de cuvânt al forţelor SUA din Afganistan, lt. col. Martin O'Donnell, atribuise explozia anterior ISIS-Khorasan. El a calificat atentatul drept un atac la adresa păcii, a transmis condoleanţe familiilor, şi a subliniat că atacul nu va opri, în nici un caz, celebrările prilejuite de încheierea Ramadanului şi de încetarea focului, ca şi şansa pentru o pace durabilă, pentru că reuniunile de reconciliere vor continua, ca şi discuţiile inter-afgane. Trupele americane şi afgane au declanşat o contraofensivă la adresa ISIS-Khorasan şi fracţiunilor jihadiste asociate încă din martie 2017, scopul fiind acela de a le îndepărta de pe teritoriul afgan.

Potrivit preşedintelui afgan Ashraf Ghani că a fost surprins plăcut şi a salutat declaraţia de încetare a focului acceptată de către talibani, pentru sărbătoarea Eid, „este prima pauză intervenită în confruntările din ultimii 23 de ani, şi cerem sprijin pentru a folosi această fereastră de oportunitate pentru a înainta în negocierile de pace inter-afgane“. De altfel, Secretarul de Stat al SUA, Mike Pompeo, a declarat şi el sâmbătă, după atac, că Statele Unite susţin iniţiativa liderului afgan de a extinde termenul de încetare a focului pentru a putea continua negocierile de pace, negocieri de pace care vor include şi o discuţie despre rolul actorilor internaţionali şi forţelor externe aflate pe teritoriul afgan, susţine Pompeo, care a anunţat sprijinul său şi al SUA pentru a facilita şi participa la aceste discuţii.

În ciuda tuturor semnelor venite de la talibani, încă din luna martie, privind perspectiva încetării violenţei şi a dorinţei succesului negocierilor de pace, ultima perioadă a înregistrat o creştere a agresivităţii şi a acţiunilor unei alte părţi a grupării, mai puţin moderate şi conciliante. Mişcările agresive au fost stopate brusc, odată cu eliminarea liderului taliban refugiat în Pakistan, atunci când călătorea prin munţii din zona paştună a frontierei comune, în regiunea tribală administrată federal – FATA - din Pakistan şi în vecinătatea afgană de partea cealaltă a frontierei. De altfel, Afganistanul a reproşat în repetate rânduri ingerinţele Pakistanului în conflict, odată ce statul vecin găzduieşte grupările şi liderii talibani şi permite asemenea incursiuni şi atacuri, oferind zone sigure de retragere a talibanilor după loviturile împotriva autorităţilor afgane legitime. Mai mult, acum perspectiva alegerilor generale din 20 octombrie, aşteptate de multă vreme şi amânate în mod repetat, e credibilă după un asemenea pas al talibanilor.


Ivan Duque, noul preşedinte al Columbiei

Imagine indisponibilă

Alegerile Prezidenţiale din Columbia: acordul cu FARC din nou la revizuire?

Columbia este un stat în care a fost dezvoltat unul dintre războaiele numite „lungi“ pentru care s-a identificat un acord de pace. Este vorba despre lupta sângeroasă între gherilele FARC şi guvernul Columbian. FARC-EP (Forţele Armate Revoluţionare din Columbia – Armata Poporului), apărute în anul 1964, au declarat o ipotetică Republică Marquetalia într-un sat mic, la poalele munţilor Nevada de Huila. Veniturile din traficul de droguri finanţau achiziţiile de arme pe întreg teritoriul ţării, iar forţele de apărare de dreapta au început să se coaguleze pentru a proteja interesele private în faţa gherilelor tot mai puternice şi bogate. Dacă la început pretenţiile FARC-EP se limitau la zona rurală, treptat ele au vizat şi zona urbană, existând chiar o mişcare a maselor spre oraşe, amplificând conflictul şi transformându-l într-un adevărat război de gherilă.

Preşedintele columbian Alvaro Uribe a fost cel care a adus o relativă reaşezare a forţelor şi a reluat controlul asupra statului columbian, cât a fost la putere timp de două mandate (2002-2010). Susţinut puternic de către SUA, el a făcut progrese în combaterea traficului de droguri şi a ars numeroase plantaţii de coca. Pe timpul administraţiei lui, violenţa a scăzut dramatic: omuciderile au scăzut cu 40%, iar răpirile cu 80% în timpul primului mandat, dar grupurile internaţionale care promovează drepturile omului au acuzat administraţia Uribe de încălcări flagrante ale drepturilor omului în combaterea traficului de droguri precum şi de acţiuni dincolo de limitele regulilor acceptabile.

Spre sfârşitul anului 2003, administraţia lui Uribe a început o nouă ofensivă împotriva gherilei, cunoscută sub Planul Patriota şi finanţată în principal de Statele Unite ale Americii. Între 2003 şi 2006, guvernul a desfăşurat 18.000 de militari împotriva celor mai puternice structuri ale FARC-EP, blocurile de est şi de sud. Atunci Guvernul columbian a dat o lovitură semnificativă grupării de gherilă prin uciderea comandantului militar de vârf al FARC-EP, Victor Julio Suárez (cunoscut şi sub numele de Mono Jojoy), în septembrie 2010, într-un raid asupra complexului său din centrul Columbiei. Un an mai târziu, în noiembrie 2011, armata columbiană l-a găsit şi ucis pe liderul FARC-EP, Alfonso Cano, care l-a înlocuit pe fondatorul Manuel Marulanda în 2008.

Cu sau fără această revizuire, vorbim despre una din puţinele veşti bune în materie de soluţionare a conflictelor lungi, de durată, din lume. Un acord fără precedent, aplaudat de către toţi cei implicaţi.

Represiunea discutabilă a administraţiei Uribe - urmată astăzi de Preşedintele Rodrigo Duterte în Filipine - a pus bazele negocierilor de pace. Până ca FARC-EP să fie de acord cu negocierile, în 2012, contingentul a scăzut la aproximativ şapte mii de membri, de la şaisprezece mii în 2001, potrivit estimărilor guvernului. În plus, politica lui Juan Manuel Santos, noul preşedintele columbian, a condus la Procesul de Pace de la Havana.

După încheierea păcii, a existat un referendum în Columbia, care a respins acordul pentru faptul că cei implicaţi în răpiri şi ucideri nu erau deferiţi legii. Impunitatea a fost rectificată, iar noul acord a fost pus în operă. Acordul a pus capăt a 52 de ani de război civil, care a lăsat 220.000 de morţi şi a condus la transformarea în refugiaţi interni - IDPs - Internal displaced persons - a peste 7 milioane de persoane.

Duminică, columbienii au ales în turul doi de scrutin noul preşedinte columbian. La urne s-au prezentat, în acest tur de scrutin, conservatorul Ivan Duque, care a şi câştigat scrutinul, şi candidatul de stânga, Gustavo Petro. La urne s-au prezentat 53% din cei 36 de milioane de columbieni cu drept de vot. A fost cea mai mare prezenţă la alegerile prezidenţiale din ultimele două decenii.

Duque, care are legături strânse cu fostul preşedinte Alvaro Uribe, a câştigat cu 54%, peste 10 milioane de voturi, în faţa rivalului său. El s-a angajat să rescrie acordul, pe care îl consideră prea avantajos pentru FARC, un grup care a dus un război de teroare timp de zeci de ani în Columbia. Alegătorii săi au considerat că este prea îngăduitor pentru grupul militant. Duque doreşte să elimine părţi esenţiale ale acordului, inclusiv prevederile care fac referire la o amnistie parţială pentru crimele comise de FARC-EP.

Cu sau fără această revizuire, vorbim despre una din puţinele veşti bune în materie de soluţionare a conflictelor lungi, de durată, din lume. Un acord fără precedent, aplaudat de către toţi cei implicaţi, cu precădere Cuba, SUA şi Norvegia, care a jucat rolul de facilitator. Varianta aplicată în acest caz poate oricând să fie un pas important pentru a reuşi formule de pace în conflicte complicate şi lungi, care s-au osificat. E motivul pentru care supravieţuirea acordului e extrem de importantă, cu admisibilitatea sa din partea populaţiei columbiene, adânc încercată în toată această perioadă.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite