În ciuda tuturor părerilor, Basarabia merge, în continuare, spre Europa

Evenimentele recente de la Chişinău au readus evoluţia politico-economică şi geopolitică a “fraţilor de peste Prut” pe agenda publică de la Bucureşti. Fără a intra în detaliile acestor întâmplări, trebuie menţionat că se perpetuează, de către persoane care par a fi avizate, o poveste care nu are nici un fel de legătură cu realitatea.

Contrar părerilor exprimate şi de-o parte şi de alta a Prutului, Basarabia îşi urmează cursul spre Europa, în ciuda tuturor mişcărilor de tip brownian ce au loc la Chişinău. Înainte de a explica, se impune precizarea unei noţiuni elementare de geopolitică şi anume că, pe acest palier, absolut niciodată deciziile strategice nu sunt exprimate public. Ba dimpotrivă, se fac eforturi susţinute pentru a se disimula, a se dezinforma asupra adevăratelor intenţii.

Când vorbim despre Basarabia, pe lângă emoţia istorică ce ne-o stârneşte tema, trebuie să înţelegem că vorbim despre un subiect ce face referire directă la teritoriul unui imperiu. Nu vorbim de sferă de influenţă, aşa cum era Europa de Est în anii de glorie ai URSS, ci de un spaţiu care efectiv a fost parte integrantă din acest imperiu. Căci Rusia a fost şi va rămâne un imperiu, indiferent de fazele – de mărire sau de decădere – prin care trece.

Dacă ruşii ar vrea cu adevărat să scoată Basarabia de pe traseul proeuropean, ar face-o în underground, fără ca cineva să-şi dea seama despre asta, cel puţin până atunci când va fi fost deja prea târziu. 

Bineînţeles că Basarabia este şi va rămâne pământ românesc, care ne-a fost răpit în condiţii condamnabile, dar când facem analiza geopolitică a acestui spaţiu, suntem nevoiţi să ţinem cont şi de viziunea ruşilor despre el. Ori ruşii îl văd ca pe un teritoriu pe care ei l-au cucerit, apoi l-au integrat în imperiu şi asupra căruia au putere de decizie geopolitică.

Aşa stând lucrurile ajungem la ziua de azi, când toată lumea se dă de ceasul morţii referitor frământările din AIE ce pun în pericol parcursul proeuropean al Basarabiei, că Voronin şi cu comuniştii lui - care-s comunişti doar cu numele -, că Plahotniuc, că Filat, că X că Y. Baliverne! E la fel ca în România cu statul de drept care nu poate exista decât cu Morar în fruntea procuraturii. La fel şi la Chişinău, numai AIE şi câţiva lideri cunosc calea spre Vest.

Dacă ruşii ar vrea cu adevărat să scoată Basarabia de pe traseul proeuropean, ar face-o în underground, fără ca cineva să-şi dea seama despre asta, până atunci când va fi fost deja prea târziu. 

În realitate, ruşii au lăsat Basarabia din mână, stabilind, la nivel geopolitic, că acest spaţiu aparţine europenismului, iar graniţa dintre spaţiul slav şi cel european s-a fixat pe Nistru (dovadă stau retorica vehementă şi implicarea fără scrupule a ruşilor în Transnistria). Deci, Basarabia s-a înscris pe calea europeană, dar nu neapărat datorită evoluţiilor interne, ci fiindcă aşa s-a decis la masa greilor. Dimpotrivă, evoluţiile interne, tumultoase în ultimii 4 ani, au rolul de a masca acest lucru pentru a nu fi evident că un imperiu a renunţat aşa uşor o parte din teritoriul său. Nu ştim, încă, ce a primit la schimb!

Graniţa dintre spaţiul slav şi cel european s-a fixat pe Nistru.

Şi atunci de ce atât vânzoleală la Chişinău şi la Bucureşti?„ Păi poate că, în dulcele stil clasic al domnului Preşedinte, câteva structuri dâmboviţene, cu reprezentanţi şi de-o parte şi de alta a Prutului, îşi arogă dreptul alinierii Basarabiei pe calea spre UE, când acesta este, de fapt, rezultatul unor alte jocuri şi nu al unui efort românesc. Ar fi fost excepţional dacă ar fi fost, dar din păcate nu pare a fi aşa. Sau poate este un demers românesc, dar este atât de abscons încât nimeni - cu precădere subiecţii precizaţi mai sus -, nu şi-au dat seama despre asta.

Deci Rusia a cedat Basarabia. Dar cui? În mod sigur nu României. Sau, mai bine zis, nu România trebuie să defileze cu această mutare geopolitică drept un succes al său. Cel mai probabil, de Basarabia se va ocupa Europa, adică Germania. Fiindcă Germania este cel mai important şi de încredere partener european al Rusiei şi nemţii deţin suficiente pârghii de putere pentru a face linişte pe această temă şi la Bucureşti şi la Chişinău.

Cel mai probabil, până la summit-ul european de la Vilnius, din această toamnă, când se va semna acordul de asociere R. Moldova – UE, doamna Merkel va mai face o vizită la Chişinău, pentru a închide şi pentru a acapara complet subiectul.

PS. În cedarea Basarabiei de către ruşi, principalul obiectiv era ca acest spaţiu să nu intre în sfera de influenţă a SUA, să rămână un fel de no man’s land geopolitic şi poate din acest motiv, România a fost scoasă din joc încă de la deschiderea subiectului Basarabia…