Şeful Agenţiei Internaţionale pentru Energie formulează acuzaţii grave la adresa Rusiei

Acuzaţiile realmente grave şi cu atât mai neobişnuite cu cât sunt ar fi echivalente cu o condamnare internaţională a Rusiei şi politicilor sale şi, in extremis, se constituie într-un casus belli.

Grave şi neobişnuite sunt acuzaţiile deoarece organizaţiile de sub egida OECD sunt mai mult decât prudente în a formula acuzaţii precise împotriva unui Stat Membru şi cu atât mai mult împotriva unua dintre membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate.

Agenţia este susţinută de fondurile venite din cele 30 de state membre statele Membre, inclusiv, mai ales, Statele Unite, Japonia şi câteva  state europene plus 8 organizaţii (în vara trecută, se consemnau cereri suplimentare venite din partea Chile, Columbia, Israel şi Lituania). Mai adăugaţi şi contextul diplomatic în aparenţă atât de volatil de acum în care ruşii şi americanii de-abia s-au decis să înceapă studierea posibilităţii de a stabili un calendar pentru negocierile reale, după ce, acum, s-au flexat muşchii şi s-au transmis toate mesajele necesare pentru a arăta că situaţia este serioasă şi e nevoie de timp pentru rezolvarea ei.

Dar, pe fond, tot baletul acesta diplomatic trezeşte din ce în ce mai puţin interes la nivelul opiniei publice, spre exemplu infinit mai mult preocupată de soarta tenismenului sârb blocat sau a premierului britanic, ambii acuzaţi, cu dovezi, că au minţit neconformându-se procedurilor impuse ca regulă obligatorie pentru toţi proştii.

FOTO NATO

Aşa că ce-a spus acum Fath Birol, directorul executiv al Agenţiei internaţionale pentru Energie (aici în stânga fotografiei, alături de Jens Stoltenberg, Secretarul General al NATO) este o argumentaţie explozivă care, absolut cert, va interesa în cel mai înalt grad opinia publică deoarece, dacă subiectul Ucraina pare epuizat şi nu zice ceva decât pentru foarte puţină lume, problema crizei energetice este extrem de serioasă, precum criza economică pe care a început deja s-o alimenteze în Europa.

„Credem că există elemente importante din ceea ce este acum restrângerea cu care se confruntă pieţele de gaze naturale de Europa care sunt legate de comportamentul Rusiei... astăzi, fluxul scăzut de gaze care se îndreaptă către Europa coincide cu creşterea tensiunilor geo-politice privind Ucraina. Compania rusă GAZPROM a redus exporturile către Europa cu 25% anual în cel de-al patrulea trimestru din 2021, în ciuda preţurilor mari de pe piaţă şi a redus volumul vânzărilor imediate («spot sales») în timp ce alţi exportatori au crescut nivelul acestora... Deficitul actual existent în capacităţile de depozitare ale UE se datorează în mare parte GAZPROM.”

Contextul economic continuă să fie cel puţin preocupant deoarece evoluţia dementă a preţurilor de pe piaţa de energie a produs deja aceste efecte care mai apoi influenţează absolut toate evoluţiile de pe pieţe, răsfrângându-se în final asupra cetăţenilor, cu guverne confruntate cu obligaţia presantă de a reduce sau de a pune în conservare (sau închide) capacităţile industriale energofage, imposibil de menţinut în funcţiune în actualele condiţii.

Agenţia Internaţională pentru Energie transmite că aprovizionarea rusească cu gaze în direcţia Europei a scăzut cu 25% la finalul anului trecut şi este cu 22% mai mică decât nivelul standard înregistrat înainte de pandemie, iar acele ţări care au crescut nivelul livrărilor către UE au fost, spune Fatih Birol, Norvegia, Algeria sau Azerbaidjan. Iar situaţia actuală, subliniază analiştii de la Bloomberg, este una critică deoarece „capacităţile de stocare a gazelor din Europa sunt pline în proporţie de 51%, în comparaţie cu 70% aşa cum ar fi normal. GAZPROM are responsabilitatea a cel puţin jumătate din deficitul european... Preşedintele Putin a ordonat anul trecut ca GAZPROM să umple capacităţile de depozitare europene. A fost adăugată o cantitate de gaze, dar nu a fost suficient pentru a asigura necesarul de care aveau nevoie companiile”.

Chestiunea este deosebit de gravă deoarece, din discuţia economico-politică de acum câţiva ani în care, în mod repetat, Rusia era acuzată de a folosi şantajul energetic ca armă preferată pentru influenţarea politicilor unor state europene, acum totul se ridică la un nivel superior, cu implicaţii extrem de serioase în domeniul securităţii europene în general şi acela al unor State membre în special, mai ales cele din centrul şi estul Europei. Să vedem ce anume va da, în perioada imediat următoare, această suprapunere de problematici care, devenind acum în primul rând unele de securitate şi stabilitate, pot fi trecute în zona de care NATO va trebui să se ocupe în caz extrem, asta în cazul în care UE va fi confruntată cu o situaţie care să-i afecteze sau să-i influenţeze decisiv capacitatea de supravieţuire.

Fatih Birol aminteşte însă şi de responsabilităţile specifice şi neîndeplinite corespunzător de UE: „Europa nu a acordat suficientă atenţie rolului crucial al gazelor naturale în cadrul securităţii aprovizionării sale în acest domeniu”, adăugând că ţările de pe continentul nostru ar trebui să aplice anumite standarde minimale pentru constituirea de rezerve strategice comune. Aşa şi este, dar deja asta ar fi o altă poveste.

Să notăm şi apelul făcut de Birol la o atitudine cooperantă a Rusiei care să decidă o creştere a exporturilor de gaze naturale ceea ce ar duce evident la o liniştire a tensiunilor existente în acest moment pe pieţele europene care depind în proporţie de aproximativ 35% de livrările ruseşti. Dar este greu de crezut că un asemenea apel poate să aibă un rezultat real în afara unui cadru mult mai larg, cel care se negociază acum între SUA şi Rusia, cu toate aranjamentele secundare care privesc Europa, inclusiv securitatea aprovizionării energetice. O parte din problema stringentă a fost rezolvată prin sosirea unei flotile de tankere americane cu gaz lichefiat, dar analiştii spun că este totuşi o soluţie doar de mare urgenţă datorită lentorii aprovizionării şi costurilor ridicate pe termen lung.

Va exista oare un acord sau declaraţii de acest gen premerg criza reală, extrem de profundă şi care, pe fond, nu priveşte doar Europa? Criza energetică şi pieţele de influenţă relaţionate de politica super-puterilor sunt două dintre componentele jocului final, benefic sau distrugător, care va determina soarta planetei. Şi nimeni nu pare să mai aibă timp de aşteptat.