A eşuat descurajarea occidentală în cazul Ucrainei?

FOTO EPA-EFE

Invazia militară a Ucrainei a fost declanşată. Vladmir Putin a răspuns cererii liderilor separatişti din Donbas de a acorda ajutor militar, după ce a avut grijă ca acest tip de ajutor să apară explicit în acordurile semnate de Federaţia rusă cu cele două republici separatiste.

Putin a pornit un război nu numai împotriva Ucrainei dar şi împotriva Occidentului care i-a refuzat cererile formulate în ultimele luni, cereri absolut imposibil de acceptat. Întregul sistem de relaţii internaţionale este afectat în acest moment, inclusiv la nivel financiar şi nu se ştie cum va evolua acest conflict de o amploare fără precedent.

Pentru a găsi cheia rezolvării acestui conflict, trebuie găsit un răspuns la întrebarea; de ce nu a putut fi oprit Putin? Subsecvent, trebuie pusă o întrebare mai generală: de ce descurajarea occidentală nu a funcţionat până în prezent în cazul intenţiilor agresive ale Federaţiei ruse?

Occidentul a acceptat să negocieze cu Putin în toate formatele pe care acesta le-a indicat - fără a obţine nicio concesie. Memorandumul de la Budapesta din 1994 prin care Ucraina accepta să cedeze întregul său arsenal nuclear în schimbul unor garanţii privind integritatea sa teritorială nu a mai fost invocat. Nu s-a pus nicio condiţie preliminară legată de statutul Crimeii - o anexare care nu a fost recunoscută de statele occidentale dar despre care s-a vorbit mai puţin de când Putin a început desfăşurarea de trupe la graniţa cu Ucraina. Este foarte adevărat că discuţiile diplomatice cu partea rusă au dus la afirmarea unei unităţi fără precedent a liderilor occidentali în problema ucraineană dar această unitate întărită nu a servit cu nimic scopului de a-l descuraja pe Vladimir Putin. Este o unitate asemănătoare celei din timpul cruciadelor; opoziţia faţă de agresiunea Federaţiei ruse este cel mai mic numitor comun între state precum Marea Britanie, Franţa sau Germania, fiecare având propria viziune despre cum trebuie descurajat Putin.

Tot ce s-a întâmplat până în acest moment marchează un succes remarcabil al lui Putin. În definitiv, Federaţia rusă nu este o putere economică dar totuşi, din punct de vedere politic, pune serioase probleme celei mai puternice alianţe militare din istoria omenirii şi are pretenţia de a discuta de la egal la egal cu Preşedintele SUA, precum în zilele de glorie ale URSS. În acest context, este greu de crezut că actualele sancţiuni sau cele care vor fi avute în vedere după invazia Ucrainei vor avea efect.

SUA a reuşit până în prezent reafirmarea valorilor pe care este bazată civilizaţia occidentală dar această realizare nu a fost suficientă pentru a obţine descurajarea Federaţiei ruse. De mai mule ori Occidentul a fost pus în situaţia de forţa descurajarea URSS, de câteva ori s-a reuşit, de câteva ori încercările s-au soldat cu un eşec dar niciodată eforturile de descurajare occidentală nu au fost urmate de operaţiuni militare de o asemenea amploare precum cele din Ucraina.

Putin este pregătit pentru sancţiuni şi şi-a asigurat neutralitatea binevoitoare a Chinei. În acest moment discuţia despre o eventuală tragere la răspundere a conducătorilor ruşi pentru crime de război nici măcar nu există. Ucraina a primit şi va primi ajutor din partea Occidentului dar va fi acesta suficient pentru a rezista militar în faţa agresiunii ruse?

Imaginea de moment nu pare a fi foarte încurajatoare pentru Ucraina. Nu este clar cât timp va rezista conducerea politică de la Kiev şi nici care va fi deznodământul acţiunilor militare.

În ciuda acestei realităţi dure, descurajarea occidentală nu a eşuat complet. Occidentul poate ajuta pe termen lung Ucraina prin oferirea de sprijin economic, ulterior încheierii conflictului. Pe plan militar infrastructura va putea fi refăcută cu ajutor occidental. Putin a pierdut instrumentul de şantaj asupra politicii interne a Ucrainei reprezentat de pericolul separatist, odată cu recunoaşterea celor două republici. Este important ca actuala conducere de la Kiev să reziste unei încercări de schimbare prin forţă. Operaţiunile militare, oricat de ample, vor înceta la un moment dat. După resorbirea acestui şoc, Ucraina va fi şi mai legată de destinul său european. Descurajarea Occidentului nu a funcţionat aşa cum ne-am fi aşteptat în ultimele luni dar, pe de altă parte, nicio descurajare nu poate funcţiona în faţa unui adversar care este extrem de determinat să nu facă nicio concesie. Este un moment de cumpănă pentru solidaritatea occidentală şi pentru capacitatea de a face faţă provocărilor de securitate dar Occidentul a mai trecut prin asemenea perioade de criză provocate de agresiuni externe şi de fiecare dată a găsit resursele necesare pentru a căpăta mai multă conştiinţă de sine, mai multă putere şi mai multă determinare de a-şi mpune valorile. Indiferent de rezultatul operaţiunilor militare, agresiunea lui Putin a eşuat din start: Occidentului nu i se opune o ideologie, ceea ce ar fi putut fi fatal, ci doar un regim autoritar care îşi afirmă puterea militară dar care nu s-a putut impune nicăieri pe termen lung.