Angela Merkel l-a sunat pe Vladimir Putin la 0ra 2 noaptea
0
Politica faptului împlinit pare să îşi facă loc din spatele unor uşi închise, din mari metropole ale lumii de azi, în presa firesc interesată de cauzele, evoluţiile posibile şi şansele unei reglementări paşnice a conflictului politic, militar şi economic dintre Rusia şi Ucraina, care nu lasă deloc indiferente Statele Unite ale Americii şi ţările membre ale Uniunii Europene, cele din urmă cu viziuni principial complementare, dar practic diferite.
Înainte de a comenta ultimele declaraţii de la Kiev, Moscova, Bruxelles şi Washington D.C., pe tema distrugerii sau nu, a unora dintre vehiculele militare ruseşti, ce ar fi intrat pe teritoriul ucrainean, am solicitat generalului, în rezervă, Mihaiu Mărgărit, cofondator al Clubului Militar Român de Reflecţie Euroaltantică, fost şef al Direcţiei Informaţii Militare şi foarte bun cunoscător al modului în care funcţionează structurile de forţă de la Moscova, un punct de vedere, pe care îl inserez mai jos:
Ca şi episodul cu avionul companiei malaeziene doborât în condiţii încă neelucidate, pentru a avea un rezultat final, şi acest episod, de data aceasta terestru, cu maşini blindate ruseşti vopsite în alb, petrecut, în noaptea de joi spre vineri, îmi consolidează opinia exprimată încă de la momentul anexării Crimeei, că între Rusia şi Ucraina se desfăşoară un autentic război psihologic , în care ambii protagonişti folosesc scenarii ce vizează obiective de natură a influenţa opinia publică, atât internă din ambele ţări, cât şi internaţională. La o analiză atentă a acţiunilor şi declaraţiile părţilor numai din cursul acestei săptămâni, constatăm că din partea observatorilor OSCE au venit informaţii potrivit cărora la punctul de graniţă Gucovo oameni în uniforme militare trec graniţa din Rusia în Ucraina şi invers, în fiecare zi. Elicoptere ruse se implică tot mai frecvent în incidentele de graniţă, avioane şi drone ruse încalcă spaţiul aerian ucrainean cu misiuni de cercetare. Sau, în noaptea de miercuri spre joi s-au înregistrat incidente de graniţă, iar două mine au fost detonate pe căile de acces, în regiunea Krasna Talivka. Iar ministrul lituanian de externe a informat că în noaptea de joi spre vineri au fost introduse în Ucraina 70 de piese de echipamente militare ruseşti. Joi seara, reporteri britanici au relatat că au fost martori la o coloană de aproximativ 20 de autovehicule care au trecut frontiera în Ucraina într-o zonă din afara controlului autorităţilor ucraineene. De la Newsweek aflăm că preşedintele ucrainean Poroşenko, într-o discuţie telefonică, în dimineaţa zilei de vineri, i-a spus premierului britanic că artileria ucraineană a distrus o parte ”semnificativă” din coloana de blindate ruse care a intrat în Ucraina, în timpul nopţii de joi. După consumarea acestui episod şi în spaţiul public, ministrul german de externe este de părere că incursiunea rusă poate reprezenta un eveniment ’’ din păcate normal’’ , pe frontiera de est, dar nu este clar dacă a existat vreo legătură cu convoiul umanitar. Aşadar, constatăm că Ucraina, susţinută de capitalele occidentale, în această săptămână acuză cu mai multă vehemenţă că Rusia trimite bărbaţi şi arme grele rebelilor pro-ruşi care deţin mai multe oraşe din Ucraina, iar convoiul de maşini ruseşti, în discuţie de câteva zile că ar aduce ajutoare umanitare ar fi un preludiu, pentru o intervenţie militară a Rusiei în Estul Ucrainei. În faţa unor astfel de fapte şi declaraţii, finalizate cu episodul anunţat oficial de preşedintele de la Kiev, MAE rus afirmă doar că încercările de a provoca noi obstacole în furnizarea de ajutor umanitar rusesc sunt un motiv de îngrijorare profundă pentru Moscova. O analiză la rece a celor de mai sus, luând în calcul chiar şi cronologia în care s-au petrecut, mă determină să apreciez că ele nu au relevanţa scontată. Dacă Rusia ar dori acum să intre cu trupe în Ucraina, nu ar recurge la asemenea ingrediente care fac trimitere la episoade ce au avut loc în alte timpuri şi în ţări mai exotice. Că urmăreşte construcţia unei anumite imagini în faţa occidentalilor, din păcate cu opinii şi interese diferite, despre situaţia actuală din Ucraina, este cu totul altceva şi trebuie luată serios în discuţie. Profitând de lipsa de experienţă, inabilităţile diplomatice ale conducerii de la Kiev şi afirmaţiile acesteia, pentru a convinge cu privire la agresiunea Rusiei la care nu doreşte să răspundă pe măsură, mă determină să afirm că prin scenariul creat de strategii ruşi din domeniul războiului informaţional, Moscova se joacă de-a ’’cine-i agresorul ? ’’ Jocul are însă o puternică componentă psihologică, ce doreşte a induce în rândul opiniei publice internaţionale răspunsuri nevinovate la acuzaţiile aduse de Kiev, de genul: Care război ? Noi dorim să ne apărăm conaţionalii şi, în contextul actualului episod, demersul nostru viza un simplu şi nevinovat ajutor umanitar. Şi dacă totuşi se aud împuşcături, cine-i agresorul ? Aparent, ar putea avea dreptate. Doar Rusia a anexat Crimeea fără a trage vreun cartuş, nici cel puţin unul de semnalizare. Personal, mai cred că un asemenea scenariu poate fi contracarat tot cu arme psihologice, dar mai subtile, iar Occidentul să convină, în unanimitate, asupra naturii sancţiunilor. Instituirea embargoului împotriva Rusiei să aibă valoarea navei de luptă franceze de tipul Mistral şi nu merele poloneze, vinul, legumele şi fructele moldoveneşti.
Trăim în lumi paralele – cea reală şi aceea de inspiraţie imagologică menită a manipula pe cei informaţi, de regulă, unilateral. De pildă, pe 15 august 2014, la ora 19.45, preşedintele Vladimir Putin a avut convorbiri telefonice cu preşedintele Belarus, Aleksandr Lukaşenko şi cu preşedintele Kazahstanului, Nursultan Nazarbayev, aici fiind vorba de cei trei cofondatori ai Uniunii Euroasiatice, care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2015. Pe timpul schimbului de opinii, cu privire la criza din Ucraina, cei trei şefi de stat şi-au exprimat profunda... îngrijorare privind situaţia umanitară catastrofală în sud-estul Ucrainei, context în care a fost exprimat sprijinul – cum altfel? - al Belarusului şi al Kazahstanului, pentru eforturile întreprinse de către Rusia, de alte ţări şi organizaţii internaţionale pentru a ajuta civilii din zona de conflict. De asemenea, cei trei preşedinţi menţionaţi au evocat acţiuni comune în cadrul Uniunii vamale, în legătură cu limitările impuse de Rusia în ceea ce priveşte importurile în Rusia de anumite produse agricole, materii prime şi produse alimentare, de la un număr de ţări. Cu alte cuvinte lumea trebuie să afle şi să ţină cont că Rusia nu este singură şi foste state sovietice îşi manifestă solidaritatea cu actuala administraţie prezidenţială de la Kremlin, cea care a preluat, manu militari, peninsula Crimeea, călcând în picioare dreptul internaţional, suveranitatea, integritatea teritorială şi independenţa Ucrainei, instituind astfel, în acest deceniu, politica măririi de facto a Federaţiei Ruse, menită, în viziunea lui Vladimir Putin de a îşi extinde influenţa imperială pe întreg teritoriul fost sovietic.
Politica faptului împlinit câştigă teren, pe zi ce trece. O probă, de ultimă oră, fiind faptul că doar Ministerul de Externe al Ucrainei a protestat ferm faţă de prezenţa, în zilele de 13 şi 14 august, a preşedintelui Vladimir Putin şi a altor demnitari importanţi ruşi pe ceea ce Kievul consideră a fi un teritoriu al Ucrainei, ocupat temporar de Rusia - Republica Autonomă Crimeea, mai concret în oraşul Sevastopol. Acţiunea preşedintelui Rusiei confirmă voinţa Moscovei de a ignora suveranitatea Ucrainei, Statutul ONU, rezoluţia Adunării Generale a ONU privind "integritatea teritorială a Ucrainei ", rezoluţiile Adunării Parlamentare a OSCE, obligaţii bilaterale şi multilaterale. Ucraina consideră că această vizită şi alte "vizite" necoordonate ale oficialilor ruşi, în Republica Autonomă din Crimeea şi în oraşul Sevastopol nu au reuşit să legitimeze "autorităţi guvernamentale" ilegale, de pe teritoriul temporar ocupat al Ucrainei. Şi nu au rezolvat problemele economice şi sociale, dar au generat încălcări ale drepturilor omului, persecuţia jurnaliştilor, a localnicilor de limbă ucraineană şi tătară, încălcări ale dreptului la proprietate, al unor persoane juridice şi fizice din Ucraina.
Întrevederea lui Vladimir Putin, de la Ialta, cu membri ai grupurilor partidelor politice reprezentate în Duma de Stat, dincolo de discursul liniştitor al preşedintelui rus ar trebui să genereze teme de reflecţie măcar la Casa Albă şi mai ales la Congresul SUA, pentru că acolo s-a vorbit de "dezvoltarea noilor regiuni ale Federaţiei Ruse", pluralul indicând voalat nu doar Crimeea. De altfel, preşedintele tuturor ruşilor - cum vrea Putin să fie - a constatat că multe aspecte din Crimeea au rămas nerezolvate de zeci de ani. Adică după prăbuşirea Uniunii Sovietice... Constatare care ar trebui să pună pe gânduri pe conducătorii fostelor state sovietice, cei încă privitori spre comunitatea europeană. Bineînţeles că acum sunt luate măsurile cele mai urgente, în Crimeea, pentru a remedia situaţia, inclusiv alimentarea cu energie electrică, integrarea peninsulei Crimeea în sistemele de sud ale Rusiei, de comunicaţii şi transport. Scopul principal al Kremlinului fiind dezvoltarea dinamică a peninsulei Crimeea şi a oraşului Sevastopol, pentru a le face eficiente din punct de vedere economic, pentru a crea noi locuri de muncă, a dezvolta industria, serviciile sociale şi turismul... Programul Federal Focalizat pe dezvoltarea pe termen lung a Crimeei este susţinut de o finantare în valoare de 700 de miliarde de ruble (aproximativ 20 miliarde dolari) până în 2020. Cât despre Ucraina, şeful statului rus a fost precis în afirmaţii: "Vom face tot ce putem pentru a pune capăt conflictului, cât mai curând posibil, pentru a opri vărsarea de sânge din Ucraina". Rămân mistere nedezlegate planurile sale concrete în acest sens. Pentru alegătorii săi, de ieri, dar şi de mâine, Vladimir Putin a declarat că este important să se asigure calitatea înaltă a administraţiei de stat şi a standardelor de viaţă ridicate. Prioritatea actuală în Rusia? Este aceea de a dezvolta această ţară într-un mod... calm, onest şi eficient, fără a se izola de restul lumii, fără a rupe legăturile cu partenerii, dar, de asemenea, fără a permite o atitudine de desconsiderare sau monitorizare. Societatea rusă are nevoie să se consolideze şi să se mobilizeze în sine, dar nu pentru război sau conflict, nu pentru rezistenţă, dar pentru munca grea pentru Rusia şi în numele Rusiei. Prin urmare, în Crimeea, anexarea manu militari a fost probabil dacă nu o acţiune civică, cel puţin una de impulsionare a... prosperităţii localnicilor, cu sau fără voia lor. Preşedintele Putin a mai declarat că Ministerul Apărării a elaborat completări la programul de armament şi un program separat pentru dezvoltarea unui grup de luptă în Crimeea! Interesantă apetenţa Kremlinului pentru a prelua sintagme, concepţii şi modalităţi de acţiune specifice comunităţii euroatlantice... Programul, mai susţine Putin, nu va fi costisitor şi Crimeea nu va fi în viitor cu un personal militar excesiv, dar suficient, cu siguranţă, nu-i aşa?... Preşedintele rus a constatat că obiectivul Moscovei privind Forţele Armate Ruse nu este militarizarea, doar ceea ce face armata mai compactă şi modernă. Şi, după cum a demonstrat viaţa, capabilă de operaţiuni militare atipice, precum cea mai paşnică ocupare a unui teritoriu, în perioada postbelică, aici fiind vorba de Crimeea, dar şi operaţiunea în curs de desfăşurare, din Ucraina răsăriteană, în care, fără putinţă de tăgadă, Moscova îşi bate joc de interlocutori de la Bruxelles şi Washington.
Preşedintele Barack Obama vorbind la telefon cu premierul britanic David Cameron.
Washington a cerut Moscovei să oprească activităţile ostile, după ce Ucraina a declarat că a distrus o parte dintr-un convoi militar rus, care a intrat pe teritoriul său. Este totuşi greu de crezut că purtătorul de cuvânt al Consiliului National de Securitate din SUA, Caitlin Hayden - care a avertizat că "escaladarea activităţii părţii ruse este concepută pentru a destabiliza Ucraina, în ultimele săptămâni, fiind extrem de periculoasă şi provocatoare" – s-a bazat doar pe declaraţiile Kievului, nu şi pe fotografiile realizate nonstop de sateliţii americani, în zona estică a Ucrainei. Este totuşi cel puţin bizară apetenţa unor oficiali ai NATO pentru declaraţii alarmiste, în contextul în care în afară de arme neletale, echipament de campanie şi încurajări politice, altceva nu asigură marile puteri din comunitatea euroatlantică, partenerului ucrainean. A minţit preşedintele ucrainean Petro Poroşenko, pe prim-ministrul britanic David Cameron, când i-a spus că artileria ucraineană a distrus o "parte considerabilă" a unui convoi militar rus, intrat anterior pe teritoriul Ucrainei? Dacă nu, întrebarea firească este unde sunt imaginile care probează această afirmaţie? Sau era vorba de un convoi al separatiştilor dotaţi cu blindate ruse, care, în mod ostentativ, evident provocator, au arborat drapelul Rusiei? Ministerul Apărării din Moscova a negat veridicitatea afirmaţiei preşedintelui Ucrainei, ceea ce nu înseamnă că a încetat ajutorul complex, al Rusiei, pentru separatiştii rusofoni, în rândurile cărora acţionează circa 15.000 de cetăţeni ruşi, cu deprinderi militare tipice profesioniştilor din Forţele Armate Ruse. Cu câteva ore în urmă, cancelarul german Angela Merkel l-a sunat la telefon, pe preşedintele rus Vladimir Putin cerându-I practic stoparea sprijinului pentru separatiştii din estul Ucrainei, în timp ce preşedintele francez Francois Hollande a cerut Moscovei să respecte integritatea teritorială a Ucrainei şi să facă eforturi pentru a detensiona situaţia. Bomboana pe coliva acestei furtuni mediatice este afirmaţia lui Putin, de joi: "Cred că mulţi în Europa, inclusiv politicienii, colegii mei ... [doresc] să ieşim cât mai curând posibil dintr-o situaţie care dăunează cooperării noastre". El a adăugat că a discutat cu omologul său francez Francois Hollande şi a simţit că acest lucru reflectă, de asemenea, starea de spirit a preşedintelui francez. Asta cu atât mai mult cu cât Putin a avut o întâlnire cu omul de afaceri francez Philippe de Villiers, care a declarat că intenţionează să construiască un complex de divertisment în Crimeea. Nu este exclus ca Putin să se fi referit şi la amicul lui, premierul ungur Orban. Doar susţinătorii şefului guvernului maghiar poartă cizme negre lungi şi steaguri de paradă. Ca batalioanele de asalt, ale dictatorului german, din ultima conflagraţie mondială.
Cât de mare este tensiunea în cancelariile occidentale o indică o simplă oră. Angela Merkel l-a sunat pe Vladimir Putin pe 16 august, la ora 2.10.
*********************************************************************************************
POST-SCRÍPTUM:
Voi posta, pe acest blog, însemnul distinctiv al Statului Major General al Armatei României, până când vor fi confirmate public:
1.) reîntoarcerea premierului la reşedinţa sa oficială, din Palatul Victoria,
2.) revenirea ministrului Apărării Naţionale şi a şefului SMG în birourile lor oficiale, de drept, de la etajul 1 al Ministerului Apărării Naţionale,
3.) repostarea galeriei şefilor M.St.M./S.M.G. la locul de onoare cuvenit, pe peretele din dreapta uşii conducătorului Statului Major General, la etajul 1.
Se încarcă comentariile...
