În ultimele zile, s-au vehiculat mai multe scenarii cu privire la înlăturarea lui Vladimir Vladimirovici Putin de la conducerea statului rus, evident utopice şi lipsite de substanţă informaţională. Niciodată intelighenţia rusă nu-şi va abandona liderul într-un război, oricare ar fi motivul, chiar dacă strategul a proiectat mediocru invazia. Cel puţin aceasta este perspectiva lăsată moştenire de istoria Rusiei, singura excepţie fiind în anul 1917 când revoluţia rusă, orchestrată din exterior, în special din Germania, având ca germeni sărăcia generată de primul război mondial din Rusia ţaristă, dar şi înfrângerea militară evidentă, a reuşit să instaureze regimul comunist.

Vladimir Vladimirovici Putin nu este singur.

Întreg establishment-ul rus este în spatele lui, de la generalii din armată şi servicii la unii oligarhi şi poate chiar şi o bună parte a culturii ruse, de ieri şi de azi, care a încurajat naţionalismul şi imperialismul rus în ultimii 200 de ani, fie că vorbim de cugetările radicale ale dizidentului comunist Soljeniţîn sau ale poetului Brodsky faţă de Ucraina, fie că amintim exaltările naţionaliste ale unor reprezentanţi de seamă ai culturii ruse, Bulgakov, Dostoievski sau Tyutchev.

Lavrov: „Nu am atacat Ucraina”

Astăzi, după prima rundă de negocieri între ministrul rus de externe Serghei Lavrov şi omologul său ucrainean Dmitro Kuleba, din Antalia, Lavrov a declarat senin: „Nu intenţionăm să atacăm alte ţări, nu am atacat nici Ucraina”

Răspunsul lui Lavrov poate fi calificat drept o mitomanie diplomatică, însă în subsidiar reflectă doar dispreţul profund faţă de statalitatea ucraineană şi un „vedeţi-vă de treaba voastră” enunţat într-o modalitate mai nuanţată opiniei publice occidentale. Lavrov şi diplomaţia rusă nu pot recunoaşte un război, pe un teritoriu pe care istoric îl consideră ca aparţinător al imperiului rus.

Prin urmare, cu o oarecare aroganţă, astăzi, Lavrov ne-a explicat că noi vedem cerul fuxia, deşi îl vedem albastru, şi că în Ucraina nu este război, ci o mică gâlceavă cu tancuri „Z” care se plimbă prin ţară.

Pentru imperialismul rus, victimele, răniţii, morţii, civilii, femeile şi copiii chinuiţi sau răniţi sunt doar simple cifre în statistici. Putin şi colaboratorii săi sunt cinici.

În Războiul de Iarnă, ruso-finlandez, din 1939-1940, Veaceslav Molotov, ministrul de Externe al Uniunii Sovietice, anunţa prin intermediul radioului, populaţia finlandeză, în timp ce invada Finlanda, că armata roşie nu bombardează ci trimite alimente. Finlandezii au răspuns în felul următor „dacă Molotov pune mâncarea, noi vom pune cocktailurile”.

Şi aşa a apărut cocktail-ul Molotov, cu care astăzi ucrainenii aruncă după soldaţii şi tancurile „Z” ruseşti, care plantează panseluţe, conform Kremlinului