Care va fi următorul pas al lui Putin?

FOTO EPA-EFE

Interogaţía de mai sus aparţíne unui diplomat militar român, cu o experienţă aparte în ceea ce priveşte evoluţiile din nordul arealului comunităţii euro-atlantice, un analist militar deloc păcălit de aparenţe, care consideră că preşedintele rus ar putea surprinde, din nou, statele membre ale NATO.

Totuşi, interesul Kremlinului pentru câştigarea alegerilor parlamentare din toamnă, de către partidul lui Putin, Rusia Unită, explică în bună măsură apetenţa preşedintelui Federaţiei Ruse pentru declaraţii bombastice, menite a menţine vie atât teama democraţiilor europene faţă de o surpriză strategică, cât şi mândria susţinătorilor actualului prezident autoritar, că un un şef de stat puternic.

Vestea bună este că totuşi, în urmă cu 24 de ore, reprezentantul permanent al Rusiei la Naţiunile Unite, Vassily Nebenzia, a precizat că Rusia şi Statele Unite se pregătesc pentru începutul negocierilor de stabilitate strategică din iulie. 

În logica diplomaţiei ruse, căreia îi place să cultive nesiguranţa finalului pragmatic al unor asemenea negocieri, Rusia a observat tentativele reprezentanţilor Departamentului de Stat de a impune noi condiţii de cooperare, în problemele relaţiilor de cooperare. 

În condiţiile în care diplomatul Vassily Nebenzia nu a oferit presei alte detalii, se poate avansa presupunerea că un cadru mai riguros al evoluţiei relaţiei normale, necesare dintre Rusia şi SUA, pare a genera un disconfort Kremlinului, obişnuit cu o libertate de acţiune deloc îngrădită de terţi. 

Care va fi următorul pas al lui Vladimir Putin? 

Greu de anticipat, dar având în vedere modul cel puţin ciudat în care a vorbit despre Ucraina, nu este exclus ca pagina dosarului vizând opoziţia Moscovei faţă de Kiev, care viza situaţia din Crimeea, dar şi pe aceea din Donbas să fi fost întoarsă, pentru o focalizare pe întregul stat ex-sovietic ucrainean, cu teritoriul cât a mai rămas neocupat de forţa expediţionară rusă. 

În imaginaţia lui Putin, dacă ruşii şi ucrainenii sunt un singur popor, iar actualele autorităţi din Ucraina modernă sunt în mod clar neprietenoase pentru Moscova, atunci viitoarea operaţiune chirurgicală ar viza îndepărtarea oficialilor de la Kiev, pe motiv că, printre altele, susţin proiectul de lege depus de preşedintele ucrainean la Rada Supremă, legea privind popoarele indigene, conform căreia ruşii nu sunt un popor indigen pe acel teritoriu. 

Abordări relativ similare, din unele state baltice nu au atras, anterior, reacţii atât de vehemente, la nivel înalt, la Moscova. 

Şeful statului rus presupune că o asemenea lege ar putea genera emigrarea celor care s-ar simţi etichetaţi cetăţeni de categoria a doua. 

Unde ar putea merge? 

Putin se face că uită momentul dezintegrării Uniunii Sovietice, când mulţi ruşi din Ucraina, în bună parte ofiţeri, au plecat la Moscova, familiile lor, unde soţiile erau ucrainene, preferând să rămână cu copiii pe tărâmul lor natal. 

Preşedintele rus preferă să fie generator de emoţii în naţiunea sa, afirmând că exodul ce ar urma ar reduce numărul total de ruşi. 

Corect ar fi fost să spună că s-ar reduce numărul de cetăţeni ucraineni de origine rusă. 

Dacă unii dintre ei ar pleca în Rusia, numărul total de ruşi trăitori în aerul slav răsăritean ar fi acelaşi.

Prin urmare nu se poate compara această ipotetică situaţie cu...impactul negativ al armelor de distrugere în masă, cum îşi permite să declare cel ce se crede liderul tuturor ruşilor. 

Iar exagerarea cu scoaterea limbii ruse din viaţa de zi cu zi, în Ucraina, este o găselniţă, care aminteşte de perioada premergătoare ultimei conflagraţii mondiale. 

Cu o viclenie aparte, alde Putin recunoaşte că există oameni cu minţi înguste şi naţionalişti de extremă dreapta peste tot; există în Rusia şi, de asemenea, în Ucraina. 

De aici, până la menţionarea suprimării opoziţiei din Ucraina, nu este decât un exerciţiu de comunicare unilaterală, în faţa unei audienţe obişnuită să îl aprobe, nu să îl contrazică. 

Adică Putin moare de grija lui Viktor Medvedchuk un naţionalist ucrainean, arestat şi închis în apartamentul său înainte de campania electorală, care trebuie să poarte şi o brăţară electronică, dar nu menţionează nimic de şeful opoziţiei din Rusia, Alexei Navalnîi, a cărui lungime a vieţii este pusă sub semnul întrebării. 

Dezvoltarea unor relaţii normale cu Rusia nu este un ţel doar al unor opozanţi ai guvernului actual de la Kiev, ci a oricărui oficial lucid aflat în structura de conducere superioară a Ucrainei. 

Omiterea, cu premeditare, a acestui adevăr este utilă campaniei electorale a partidului Rusia Unită, a lui Putin, nu încurajării unor consultări graduale pentru evitarea unor noi confruntări militare. 

Putin îi reproşează omologului ucrainean, Zelensky, că principalele probleme legate de funcţionarea Ucrainei nu sunt stabilite la Kiev, ci la Washington şi, parţial, la Berlin şi Paris. Bună gluma, dar a uitat să precizeze că multe din fostele republici sovietice şi socialiste şi azi cer, din prudenţă, avizul Moscovei într-o serie de probleme care nu constituie repere pe agenda politică internă a Rusiei sau pe lista de priorităţi a longevivului ministru rus de externe, Serghei Lavrov. Când preşedintele unei superputeri nucleare, precum Rusia, face nazuri ca o demoazelă, că ar vrea o întâlnire, dar nu ştie...ce poate discuta cu Zelensky, lucrurile sunt clare. Totul sau nimic. Adică o întâlnire pentru cedarea, fără discuţii, de către interlocutorul de la Kiev, a unora dintre ţintele politicii sale interne, astfel încât fratele mai mare, partenerul de dialog de la Kremlin să fie mulţumit. Este o logică de tip stalinist, marcată de amintiri puternice din vremea când mai exista Republica Democrată Germană. 

În această învechită logică se înscrie şi afirmaţia lui Putin că dacă nava britanică HMS Defender ar fi fost scufundată ar fi greu de imaginat că acest fapt ar fi pus lumea în faţa unui nou război mondial, deoarece adversarii Rusiei ştiu că nu pot ieşi ca învingători în acel război. 

Nu ştiu dacă electoratul rus poate fi păcălit de o asemenea gogomănie, dar la Comandamentul Suprem al Forţelor Aliate, de la Mons, cred că s-a zâmbit cu multă înţelegere creştinească. 

De unde, în decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu vorbea de o provocare, acum Vladimir Putin l-a copiat, susţinând că acţiunea navei HMS Defender a fost în mod clar o provocare, una complexă, implicând nu numai britanicii, ci şi americanii. 

În definitiv, dreptul de a face extrapolări strategice, fără probe publice, este în meniul geopolitic zilnic.

Sigur că lumea suferă o schimbare radicală, cum decreta preşedintele autoritar de la Kremlin, problema este însă dacă el înţelege că parte a acestei mutaţii va fi şi el, într-un ecart de timp de care fuge ca dracul de tămâie. 

De aici, până la a acuza SUA că încearcă să îşi asigure poziţia monopolistă, inclusiv prin exerciţii militare este o mare distanţă. 

Putin omite practica Rusiei de a îşi asigura forţa generatoare de temeri la statele limitrofe, când sunt alarmate trupele din diverse districte militare, fără nicio notificare prealabilă a structurilor internaţionale îndreptăţite să cunoască intenţiile minime ale Federaţiei Ruse. 

Nimeni nu se îndoieşte că Moscova îşi va apăra şi în viitor, evident ferm, interesele, dar minciuna liderului rus are picioare scurte. 

Adică Rusia luptă pentru existenţa sa, pentru viitorul pe propriul teritoriu - aici fiind vorba de Crimeea ocupată manu militari, pe plan internaţional fiind recunoscută încă parte a Ucrainei, din perspectiva graniţelor teoretic intangibile -, dar adversarii Federaţiei Ruse au venit la frontierele fostului imperiu sovietic şi au încălcat apele sale teritoriale. 

Şi trupele ruse trimise în Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud, Siria, Libia ce sunt? 

Formaţiuni de călugări ortodocşi meniţi a readuce pacea pe acele tărâmuri?... 

Dmitri Trenin, directorul Centrului Carnegie din Moscova, a avertizat că incidentul din Marea Neagră de săptămâna trecută prezice un nou nivel de confruntare mai riscant. 

„Încercări noi de a expune descurajarea „ liniei roşii ” ruseşti ca fiind goale - fie la sol, în aer sau pe mare - ar împinge Moscova să apere ceea ce nu poate renunţa fără a-şi pierde respectul de sine”, a spus Trenin în un comentariu. 

„Acest lucru ar duce aproape inevitabil la ciocniri şi victime, ceea ce ar duce la riscul unei escaladări ulterioare. În cazul în care acest lucru se va întâmpla, confruntarea dintre Rusia şi NATO s-ar deteriora literalmente până la un scenariu cu adevărat sumbru ”. 

Din păcate, Dmitri Trenin confundă prejudecăţile Ministerului rus al Apărării cu ceea ce, chipurile, ar intenţiona NATO. 

Pe agenda Alianţei Nord-Atlantice nu există un plan secret de atacare a Federaţiei Ruse sau a trupelor ruseşti din Crimeea sau Donbas. 

Respectul de sine, Moscova şi-l poate menţine tratând cu echilibru, tact şi înţelepciune, statele limitrofe, care au alte opţiuni de dezvoltare viitoare. 

Este dreptul actualului şef de stat rus de a trăi cu propriile iluzii, precum cele exprimate la întâlnirea, de la Kremlin, cu aceia care au devenit, de curând, ofiţeri ai Forţelor Armate Ruse. 

Aici fiind vorba de cei mai buni absolvenţi ai şcolilor şi academiilor militare din Ministerul Apărării, Ministerul pentru Situaţii de Urgenţă, agenţiile de aplicare a legii şi serviciile speciale. 

Indiscutabil că şi promoţia 2021 va consolida tradiţiile curajului, onoarei şi patriotismului care au servit în permanenţă drept ghid pentru corpul rus de ofiţeri. 

Dar una este apărarea propriei ţări şi alta atacarea unor state mai mici. Numai un naiv ar putea crede că armele hipersonice - complexele Avangard şi Kinzhal (Pumnal) puse deja în alertă de luptă - racheta balistică intercontinentală Sarmat, racheta hipersonică bazată pe nave Zircon şi sistemele antiaeriene S-500 Prometheus, sunt eminamente defensive. Sunt armele unei puteri imperiale, cu ambiţii hegemonice ştiute. Abil, preşedintele Putin a atras atenţia tinerilor ofiţeri, că în sala Sf. Gheorghe, unde se aflau, există nume de unităţi şi nume de persoane care s-au remarcat în conflictele armate şi războaiele purtate în interesul ţării. Idilică prezentare. Apărarea propriei ţări este o mare onoare, dar slujirea Patriei prin umilirea şi ocuparea altor naţiuni nu face cinste unui profesionist militar, oriunde ar acţiona acesta. 

Care va fi următorul pas al lui Vladimir Putin? 

Agresiunea împotriva Ucrainei mizând pe faptul că acest stat nu este membru al NATO? 

Până la alegerile parlamentare din toamnă, partidul Rusia Unită mizează pe atragerea voturilor celor care îi respectă pe miniştrii ruşi ai apărării şi externelor, Serghei Şoigu şi Serghei Lavrov, deveniţi capi de liste, pentru structurile legislativului de la Moscova. 

După alegerile parlamentare vom vedea pentru ce pas vor opta aliaţii. 

Că doar nu îşi imaginează Vladimir Vladimirovici Putin că NATO este un simplu sac de box, pentru antrenament geopolitic.