Cât va plăti Rusia pentru transnistrizarea Ucrainei

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Bombardament în Doneţk  FOTO AP
Bombardament în Doneţk  FOTO AP

Transnistrizarea Donbasului nu este în interesul economic al Rusiei deorece menţinerea unor republici separatiste neviabile şi nerecunoscute în zonă va necesita finanţări mari de la Moscova. În plus, Rusia va trebui să plătească peste un miliard de dolari şi pentru reconstrucţia Luganskului puternic afectat de conflict.

Pe de altă parte, protestele populare din Rusia ar putea lua amploare pe fondul scumpirii alimentelor şi a trecerii ”stomacurilor goale” de partea adversarilor ideologici ai regimului Putin.

Interviul integral realizat de Matei Dobrovie îl puteţi găsi pe Epoch Times.

Epoch Times: Doreşte Putin o Transnistrie de dimensiuni mai mari, aşa cum susţinea mai demult preşedintele Băsescu? Ce ar presupune transnistrizarea Ucrainei?

Dorinţele preşedintelui rus nu reprezintă voinţa supremă, ci doar ultima voinţă în aceste probleme, deoarece pentru o decizie sau alta către care înclină există mai multe analize produse de diferite segmente ale aparatului de stat rus pe care le citeşte înainte. Nu cred că preşedintele rus îşi doreşte o nouă Transnistrie la graniţele statului pe care îl conduce deoarece nu îi este folositoare, mai ales sub aspect economic.

Cel mai favorabil scenariu este pentru Rusia ca în estul Ucrainei să apară un stat suficient de puternic cât să fie viabil, dar nu mai mult de atât. Totuşi, dacă ar fi mai slab, pentru Rusia ar fi o problemă, deoarece ar fi nevoie să cheltuie mai mult pentru a-i asigura o minimă securitate militară şi siguranţă economică. Este la fel de adevărat şi faptul că un nou „stat” la graniţa Rusiei, care va fi obligat în primii lui ani de viaţă să reconstruiască oraşe şi străzi va fi foarte predispus la delapidări şi corupţie, ceea ce ar afecta fără îndoială şi economia rusă.

Se apropie iarna în Rusia, iar acum importurile de hrană vor fi mai mari decât pe timpul verii, ceea ce va face ca şi preţurile să crească. Pe termen mediu şi lung un curs valutar care va depăşi 40 de ruble pentru un dolar va însemna apariţia unor noi proteste publice.

O zonă fără elemente cât mai sigure de stabilizare, care să o definească oarecum ca stat, înseamnă graniţe mult prea permeabile. Aceasta se traduce prin sporirea contrabandei tocmai prin acea zonă, acumulări de averi în perimetrul mai larg al estului Ucrainei / vestului Rusiei, care se vor baza pe o structură semi-infracţională şi în mod cert evazionistă fiscal.


Toate aceste vor conduce în final la scurgeri de bunuri şi fonduri din economia rusă către exterior, fără a mai putea fi uşor controlate, exact prin spaţiile acestei zone a estului Ucrainei. De asemenea, ar fi aduse în Rusia prin acelaşi teritoriu bunuri din alte ţări care nu ar fi impozitate. Toate acestea, pentru că nu ar exista un control ferm al frontierei, cel puţin la început deoarece după un război instituirea şi / sau refacerea întregii infrastructuri de frontieră se face mult mai greu, şi cu costuri mai mari.

La Moscova aceste lucruri sunt foarte bine ştiute, atât în temeiul istoriei anilor 1990, cât şi prin intermediul actualei Transnistrii. De aceea, cred că preşedinţele rus nu poate renunţa la readucerea completă a Ucrainei în sfera de influenţă maximă a Federaţiei Ruse, pentru că riscul economic este foarte mare. Penetrarea frontierelor acestui spaţiu încă nedeplin controlat de o parte sau alta duce la scăderea încasărilor bugetare ale Rusiei, ceea ce guvernul de la Moscova caută să evite din răsputeri, tocmai din cauza pierderilor economice şi valutare din ultimele luni.

Epoch Times: Ce înseamnă transnistrizare?

Am putea defini această noţiune ca fiind situaţia în care un stat înfiinţează pe teritoriul altui stat structuri administrative care ajung să controleze militar un teritoriu, înfrângând armata naţională şi obligând-o pe aceasta să se retragă pentru mai mulţi ani din zonă pe care statul mai puternic îşi exercită sprijinul militar. Ulterior, se dă o formă de legitimitate a ocupaţiei militare, creându-se „state noi” – în realitate, structuri politico-administrative care îşi desfăşoară activitatea după ordinele primite de la statul mai puternic, dar care sunt prezentate ca măsuri proprii. De obicei, aceste state se confrunta cu probleme economice grave deoarece nu sunt recunoscute aproape de niciun stat, iar schimburile comerciale se fac majoritar cu zone unde influenţa statului-patron este mare. De asemenea, contrabanda este sporită în zonă, ceea ce duce la un anumit sprijin din partea mediului criminalităţii organizate locale, regionale sau continentale.


În interviul acordat celor de la Epoch Times am comentat cum se explică amânarea de către UE a intrării în vigoare a Acordului de liber-schimb între Ucraina şi Uniunea Europeană şi consecinţele acestei amânări. De asemenea, am precizat care va fi impactul protestele izbucnite recent în Rusia împotriva politicii dusă de Putin în Ucraina şi ce consecinţe va avea anunţul separatiştilor din Doneţk şi Luhansk că vor să organizeze alegeri legislative pentru stabilirea liderilor celor două „republici” separatiste. Vă invit să citiţi continuarea articolului aici.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite