Începutul războiului economic: ce au de pierdut Rusia, Germania, UE şi SUA

SUA şi Uniunea Europeană au început blocada economică împotriva oligarhilor ruşi, îngheţându-le conturile şi limitându-le tranzitul spre unele ţări din Vest. Măsurile par timide, însă un război economic ar provoca daune semnificative de ambele părţi.

Visa şi Mastercard şi-au retras serviciile pentru clienţii băncii Rossia ale cărei active ajung la aproximativ zece miliarde de euro. În schimb, marile companii americane, precum Exxon, Boeing şi General Electric, ar putea avea de suferit dacă Rusia va ieşi la atac cu sancţiuni economice legate de furnizarea de combustibil fosil.

S&P şi Fitch au anunţat că îşi schimbă statusul perspectivelor economice ale Rusiei de la „stabil” la „negativ”, aceasta fiind o primă măsură înainte de retrogradarea ratingului economiei. Creşterea economică a Rusiei a fost de doar 1,7% anul trecut, iar semnele nu sunt optimiste. Pe ruşi ar putea să-i aştepte, oricum, o stagnare economică şi creşterea inflaţiei.

Rusia a fost exclusă din G8, iar ţările membre G7 au căzut de-acord să impună viitoare sancţiuni asupra sectoarelor energetice, bancare, financiare şi militare ale Rusiei, până când trupele lui Putin nu se vor retrage din Crimeea.

Este un experiment şi propun să aşteptăm un an, sau un an şi jumătate şi să vedem cum vom trece peste asta Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei

Cum ar mai putea fi sancţionaţi, ruşii? În ultimii ani, aceştia au adunat 400 de miliarde de dolari în acţiuni şi obligaţiuni de pe bursa de la Londra şi aproximativ 70 de companii ruseşti sunt tranzacţionate cu certificate de depozit. Dacă Marea Britanie şi-ar închide pieţele financiare şi băncile către Rusia, asta ar fi o lovitură puternică.

O altă sursă de bani pentru Rusia sunt fondurile mutuale americane, ale căror investiţii valorează 325 de miliarde de dolari. BlackRock şi Goldman Sachs, de exemplu, au servit ca intermediari pentru investiţiile făcute în pieţele emergente. Dacă aceşti bani ar fi retraşi, atunci economia Rusiei ar suferi o nouă lovitură puternică, iar Putin ar trebui să-şi folosească rezervele valutare în valoare de 400 de miliarde de dolari pentru a salva rubla.

Pe de altă parte, Rusia deţine obligaţiuni emise de Trezoreria americană în valoare de 132 de miliarde de dolari. Toate aceste obligaţiuni ar putea fi vândute în eventualitatea unui război economic şi ar putea determina scumpirea costurilor de împrumut pentru SUA.

În joc mai sunt şi băncile din Vest care le acordă împrumuturi companiilor ruseşti, aproximativ 80 de miliarde de euro pe an. Pe de altă parte, micile companii ruseşti din Vest vor trebui efectiv să se chinuie şi să suporte consecinţele viitoarelor sancţiuni economice.

Dar, oare, SUA şi Uniunea Europeană vor putea dezvolta până la capăt o strategie comună, lipsită de fisuri? Răspunsul stă în Germania.

De la căderea Zidului Berlinului, Rusia si Germania au lăsat deoparte animozităţile ideologice şi au închegat o legătură economică ce până astăzi părea a fi indestructibilă. Politica s-a amestecat cu interesele economice, iar, acum, liderii politici ai Vestului pun presiune pe Germania.

Nemţii au făcut un prim pas şi au tras o salvă de tun în acest război economic. Germania a denunţat deunăzi un contract de livrare de echipament militar către Rusia, în valoare de 120 de milioane de euro, fapt ce a stârnit furia lui Anatoli Antonov, ministrului rus al Apărării. În plus, banca de stat germană KfW a renunţat să mai investească în Rusia 200 de milioane de euro cu scopul de a extinde oportunităţile de afaceri pentru firmele mici şi mijlocii germane.

Dar Germania este cel mai mare consumator de energie din Europa. La summitul UE ce s-a ţinut săptămâna trecută, liderii europeni au insistat ca Uniunea să înceapă să fie din ce în ce mai puţin dependentă de gazul rusesc. Pentru nemţi, acest lucru este extrem de complicat, întrucât strategia lor energetică este o mare nebuloasă.

Pe termen scurt, dacă Rusia vrea să crească preţurile sau să limiteze exportul de gaze, Vestul Europei poate să apeleze pentru o perioadă scurtă la rute alternative dinspre SUA, Norvegia, Nigeria, Algeria şi Libia şi la rezervele de gaz acumulate mai ales graţie acestei ierni blânde, care le-ar ajunge statelor din centrul şi vestul Europei pentru aproximativ trei luni.

Numai că, pe termen lung, aceasta nu este o soluţie întrucât gazul de pe aceste rute alternative este mai scump, iar, Germania - cel mai mare consumator energetic al Europei - nu stă foarte confortabil. Ar accepta, însă, cetăţenii Uniunii Europene să îndure un preţ mai ridicat la gaze?

După accidentul nuclear de la Fukushima, germanii au hotărât să renunţe, treptat, la energia nucleară, şi, până în 2022, aceştia plănuiesc să îşi închidă toate cele 9 reactoare rămase în funcţiune. Apoi, Germania este unul dintre cei mai mari opozanţi ai fracturării hidraulice.

Nemţii au anunţat că vor să parieze totul pe energia verde. Dar aici au o mare problemă. Subvenţiile statului în acest sector au început să se micşoreze, iar competiţia asiatică a cam dus în colaps piaţa energiei solare germane. Ironia face ca, anul trecut, Germania a reuşit să extragă cea mai mare cantitate de cărbune de la începutul anilor '90 încoace.

Germania are şi ea destule de riscat de pe urma unui război economic cu Rusia. Nemţii sunt prezenţi cu peste 6.000 de companii în Rusia, iar exporturile spre ruşi ajungeau, în 2012, la aproape 40 de miliarde de euro. Chiar dacă această sumă este doar o mică parte din cei peste 260 de miliarde de euro pe care i-au acumulat din exporturi anul trecut, germanii au investit bani grei în Rusia. Politicienii de-aici, în schimb, au anunţat acum că iau în calcul să naţionalizeze tot ceea ce înseamnă capital străin!