Cel mai titrat laborator de gândire al Rusiei: Clubul Valdai – un Sputnik pentru intelectuali
0
LARICS continuă seria de analize a laboratoarelor ruseşti de propagandă. Această serie n-ar fi însă completă fără cel mai cunoscut club de experţi din Rusia – clubul Valdai.
În prima parte, am relatat despre Institutul Rus de Studii Strategice, subordonat preşedinţiei ruse, iar în cea de a doua despre Consiliul Rus pentru Afaceri Internaţionale (partea I şi partea II), aflat în slujba Ministerului de Externe rus. În partea a treia am analizat activitatea clubului închis de experţi Izborsk, care promovează idei naţional-conservatoare şi se ambiţionează să creeze un nou proiect de ţară pentru Rusia, unul care să combine idei eurasiatice promovate de Dughin cu refacerea URSS-ului şi ortodoxia.
Notorietatea clubului se datorează, în mare parte, participării lui Vladimir Putin la adunările clubului, alături de elita politică, academică şi culturală rusă, dar şi a numeroşilor experţi din afară. Aceste două componente – Putin şi experţi din diferite ţări – constituie de fapt marca clubului.
Valdai se laudă cu faptul că peste o mie de intelectuali din 71 de ţări au participat la şedinţele clubului. Acest fapt denotă preocuparea conducerii clubului de a-i conferi clubului statutul de think-thank de calibru mondial, care să concureze cu marele think-tank-uri Occidentale, dar şi să legitimeze ideile promovate de Kremlin.
În cadrul adunărilor clubului, de multe ori, sunt anunţaţi noi vectori ai politicii externe ruseşti, fie sunt justificate anumite acţiuni întreprinse de Federaţia Rusă (de exemplu anexarea Crimeei). Cu alte cuvinte, şedinţele clubului şi analizele publicate de experţii lui promovează viziunea rusă asupra lumii şi încearcă să o explice intelectualilor străini, într-o manieră mai plastică în comparaţie cu Sputnik sau RT.
Deocamdată nu se cunoaşte cu certitudine când/dacă anul acesta va avea loc şedinţa generală a clubului şi în ce format. Cu toate acestea, clubul a anunţat principalele teme pentru 2020, printre care „Corporaţiile internaţionale şi politica globală”, „Rusia şi provocările globale de securitate”, „Democraţia globală şi conducerea mondială” ş.a.
Istoric
Clubul a atras atenţia publică încă de la prima s-a întrunire în 2004, la care a participat şi preşedintele Putin, dar şi un număr mare de experţi.
Clubul a fost fondat în anul 2004 de către RIA Novosti, Centrul analitic „Consiliul privind politica externă şi de apărare” şi alte câteva organizaţii de media. Prima întrunire a clubului a avut loc lângă lacul Valdai, de aici se trage şi denumirea clubului. Ca un apropo, în localitatea omonimă se află o reşedinţă de stat îndrăgită de Putin.
Şedinţa mare a clubului este organizată anual, în localităţi diferite. Se discută întotdeauna teme politice actuale pentru Moscova şi/sau scenarii de viitor. Pe lângă asta, alte patru întruniri mai mici au loc în decursul anului, fiind dedicate analizei situaţiilor socio-politice din Asia, Orientul mijlociu, zona Euroatlantică şi relaţiilor ruso-chineze.
Clubul se laudă cu numeroşi participanţi. Foto: valdaiclub.com
În perioada 2011-2014 clubul s-a reorganizat. A fost fondat ONG-ul Fondul de dezvoltare şi susţinere a clubului internaţional de discuţii Valdai, care a preluat conducerea clubului. La rândul său, ONG-ul e controlat de cunoscutul deja Consiliul Rus pentru Afaceri Internaţionale (RSMD), Universitatea „Şcoala superioară de economie”, Universitatea MGIMO, Centrul analitic „Consiliul privind politica externă şi de apărare”.
În acelaşi timp, conducerea clubului a anunţat că acesta s-a transformat din clubul „care relatează lumii despre Rusia” într-un centru orientat spre formarea agendei globale şi analiza obiectivă a problemelor politice şi economice de pe Glob. Scopul oficial al clubului e să consolideze elita intelectuală mondială în vederea elaborării soluţiilor la crizele ordinii mondiale.
Conducerea şi colaboratorii
Clubul este condus de Andrei Bîstriţki, preşedintele Consiliului Fondului care administrează clubul, numit mai sus. El e un cunoscut media manager rus, sociolog şi cercetător. Începând cu mijlocul anilor `80 a lucrat în cadrul diferitor instituţii din domeniile mass-media (inclusiv BBC ediţia de limbă rusă).
Andrei Bîstriţki şi ministrul de Externe Lavrov. Foto: valdaiclub.com
Dintre funcţii importante amintim, adjunctul directorului general (2000-2008) al Companiei teleradio de stat (un gigant ce deţine cinci canale şi posturi radio federale, 80 canale regionale şi zeci de posturi radio, dar şi agenţia Rossiya Segodnya), fiind în acelaşi timp conducătorul direcţiei de emisiuni informatice a postului TV de stat Rossia. Între 2000 şi 2013, Bîstriţki a fost şi membrul Consiliului de directori şi vicepreşedintele Euronews. În cariera sa, acesta a reuşit să activeze şi în calitate de managerul celor mai mari companii media din Rusia (NTV, RIA, TASS). În Rusia, Bîstriţki este considerat atât un manager media talentat, cât şi un expert în politica externă.
Directorul executiv al clubului este Nadejda Lavrentieva. Ea, ca şi Bîstriţki, a activat în calitate de economist/director financiar la unele dintre cele mai mari instituţii media din Rusia (NTV, RIA, TASS). În cadrul clubului Valdai, Lavrentieva se ocupă de finanţe.
Din conducere mai face parte şi Feodor Luchianov, şeful direcţiei de cercetare. Luchianov este jurnalist specializat în ştiri externe şi profesor de relaţii internaţionale. Din 2002 este redactorul-şef al revistei „Rusia în politica mondială”, iar din 2012 conduce Consiliul privind politica externă şi de apărare, amintit mai sus, care de altfel este unui dintre cele mai vechi ong-uri ruseşti.
Lista colaboratorilor clubului este într-adevăr impresionantă. Aceasta include zeci de persoane, printre care profesori şi cercetători ştiinţifici, foşti sau actuali oficiali, jurnalişti ş.a. De menţionat că pe lângă ruşi, printre membrii clubului se numără şi numeroşii străini, atât din Orient, cât şi din Occident, inclusiv profesori la universităţi precum Harvard, Yale, Columbia, Stanford, dar şi la universităţile din Cairo, Teheran, Tel Aviv şi mai multe universităţi chineze.
Feodor Luchianov şi Vladimir Putin la şedinţa clubului Valdai, 2018. Foto: Facebook.com
Pe de altă parte, alături de experţi străini se află şi unii dintre cei mai loiali exponenţi ai regimului Putin, precum propagandistul Dmitri Kiseliov, jurnalişti de la Sputnik şi RT ş.a. Lista este completată de vesticii bănuiţi de partizanat în favoare Moscovei şi în defavoarea UE, de exemplu Emmanuel Leroy (fostul consilier a Marine Le Pen), Gianluca Savoini (jurnalist italian cu viziuni pro-ruse) ş.a. Din moment ce lista este disponibilă şi în limba engleză aici, nu vom intra în detalii. Vom adăuga doar că printre experţii clubului nu sunt români, dar este basarabeanul Nicu Popescu, fost Ministru de Externe şi cercetător la Institutul pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene.
Finanţare
Fluxurile de bani ce alimentează Clubul Valdai sunt greu de stabilit din moment ce nu sunt publice. Cu toate aceste, am găsit câteva indici ce ar putea arunca o rază de lumină asupra acestui aspect.
În primul rând, Clubul Valdai se laudă cu nişte parteneriate cu entităţi cu cifre de afaceri uriaşe. În total sunt şase, respectiv băncile Alfa-bank (privat) şi VTB (acţiuni majoritare deţinute de stat), Metaloinvest (una dintre cele mai mari companii de confecţii metalice din lume, deţinută de unul dintre cei mai bogaţi ruşi Alişer Usmanov), Fondul Roscongress (scopul căruia e să promoveze imaginea Rusiei în lume), Fondul Renova (deţinut de cel mai bogat rus Victor Vekselberg) şi compania Severostal (specializată în metalurgie şi minerit, deţinută prin offshoruri de miliardarul Alexei Mordaşov).
Pe lângă asta, la dezvoltarea clubului contribuie şi statul rus. De exemplu, în 2016 clubul Valdai a primit de la stat două milioane de ruble (aproape 30 mii de euro potrivit cursului de atunci) sub formă de subvenţie pentru a crea site-ul clubului.
Valdai despre România
România apare în câteva zeci de analize şi editoriale publicate de experţii clubului, de cele mai dese ori tangenţial sau în context regional. Mai exact, contextele sunt aceleaşi precum ne-am obişnuit până acum, adică Marea Neagră (raportul de forţe NATO-Rusia) şi relaţiile cu Uniunea Europeană şi NATO. Ţara noastră a fost menţionată de câteva ori şi în cadrul adunărilor clubului Valdai.
În acest context, menţionăm că nu numărul materialelor referitoare la România contează, ci narativele promovate de experţii ruşi. Să le urmărim.
Clubul Valdai se autopoziţionează ca un centru orientat spre formarea agendei globale. Foto: valdaiclub.com
Astfel, la şedinţa din 2017, comentând conflictul din Ucraina, Putin aprecia că Ungaria şi România şi-au arătat nemulţumirea faţă de noua lege a învăţământului adoptată de Kiev, dar se întreba de ce a tăcut Uniunea Europeană.
Ulterior, la şedinţa din 2019, tot Putin a menţionat România, în context negativ, comentând sistemele defensive anti-rachetă instalate în Europa. Această declaraţie a fost titrată de majoritatea posturilor TV din Rusia afiliate puterii.
Din materialele în care este menţionată România, observăm, din nou, abundenţa clişeelor apărute şi în celelalte materiale din serie, principalul fiind România este sluga Occidentului, deşi are mai multe în comun cu Rusia.
Spre exemplu, expertul Valdai şi cercetătorul unui institut de cercetare de stat Dmitri Ofiţerov-Belski, consideră că Europa de Est este o construcţie de prisos pentru UE. Acesta observă că Rusia are o mulţime de conexiuni cu zona, printre care istoria, politica ş.a. însă economic această regiune este doar periferia UE şi nimic mai mult. Ideea de bază pe care o extragem de aici, e că odată ce ţările din estul Europei au ieşit de pe orbita Moscovei, acestea au devenit irelevante pe plan continental. Potrivit cercetătorului, în prezent această regiune joacă rolul de zonă de tranzit a resurselor pe traseul Moscova-UE şi invers.
Aproximativ aceleaşi idei se întrezăresc într-o analiză dedicată celor 30 de ani scurşi de la căderea blocului comunist. Odată cu acest eveniment istoric, consideră directorul unui departament al Clubului Valdai Timofei Bordaciov, s-a încheiat dominare de 200 de ani a Rusiei asupra Europei. Astfel, susţine acesta, ţările din estul Europei, cu care Rusia are o mulţime de legături, au fost încorporate în structurile Occidentale (NATO, UE – n.r.) şi au fost supuse exploatării de către statele vestice şi corporaţiile. Odată cu acest fapt, continuă autorul, statele din estul Europei au cunoscut o transformare civilizaţională, iar Rusia a fost umilită. Rezumând, autorul ajunge la concluzie că integrarea Estului a paralizat Uniunea Europeană, aducând-o la o „catastrofă geopolitică”. Bordaciov consideră că cel mai mult au avut de pierdut „şefii” Europei Franţa şi Germania, întrucât ţările pasive din nordul şi estul UE, inclusiv România, chiar şi un conflict militar cu Rusia nu-l percep ca mare pericol din moment ce „n-au ce pierde”. Totodată, autorul consideră că o confruntare militară între liderii UE şi Rusia ar însemna pentru primele „sfârşitul istoriei”. În acelaşi timp, mai adaugă expertul, Rusia a devenit mai matură şi a conştientizat nevoia de a gestiona direct teritoriile care îi asigură securitatea.
De menţionat că experţii Valdai au publicat mai multe analize în care se menţionează, direct sau subtil, ideea precum că UE are de pierdut de pe urma Estului şi prin urmare n-are nevoie de el.
Printre membrii clubului se numără numeroşi intelectuali din toată lumea, dar şi persoanele din anturajul lui Putin. De exemplu aici, în cadrul şedinţei din 2018, în primul rând poate fi observată redactor-şef Russia Today Margarita Simonian. Foto: valdaiclub.com
Într-o analiză semnată de profesorul american (citat des pre presa afiliată Kremlinului) Alan Cafruny, România este numită „simbolul Europei de Est” şi a fost aleasă pentru a portretiza influinţa deplorabilă a Occidentului asupra Europei de Est. Potrivit autorului, în 2011 România „a dereglat piaţa sa de muncă în schimbul unui ajutor de la UE şi FMI în valoare de 20 miliarde de euro”. Cafruny afirmă că noul Cod al Muncii din România a fost introdus sub presiunea externă din partea UE şi SUA, iar acesta a devenit „catastrofal pentru societatea română”. Per ansamblu, autorul vorbeşte despre o Europă care înfruntă crizele globale şi locale din „contul maselor”, iar partea sudică a UE continuă să fie dominată de „şomajul în masă, sărăcie, stagnare şi emigraţie”.
Fără a intra în dezbate referitor la veridicitatea afirmaţiilor făcute de Cafruny, vom observa totuşi că spusele sale conţin câteva clişee ale propagandei ruseşti desfăşurate pe plan intern şi extern. Astfel, o teză vehiculată de mass-media Kremlinului, mai ales pentru publicul rusofon, e că occidentalii/capitaliştii/corporatiştii exploatează oamenii de rând, cel mai des pe cei din zona Europei de Est şi a Balcanilor. Un alt clişeu e portretizarea statelor din est ca fiind sărace şi umilite, în contrapondere cu trecutul îmbelşugat din perioada comunistă, asta deşi astăzi PIB-ul pe cap de locuitor în România e mai mare decât în Rusia. Aproximativ aceleaşi teze propagandistice lansează Kremlinul şi pentru publicul românesc şi cel din proximitatea noastră, din categoria „străinii ne fură ţărişoara”.
România mai figurează în analizele legate de situaţia din zona Mării Negre. Un material ilustrativ este semnat de academicianul Igor Istomin, care numeşte România „principalul lobby-ist al politicii de îngrădire” în zona menţionată. Autorul consideră că Marea Neagră serveşte drept „teatru de semnalizare militară” (creare de tensiuni – n.r.) la care recurg NATO şi Rusia din când în când, datorită faptului că în zona respectivă nu există un hotar terestru între cele două entităţi şi prin urmare riscurile nu sunt foarte mari (cel puţin mai mici în comparaţie cu zona Baltică).
Istomin mai analizează discursurile rostite de premierul român Ludovic Orban şi secretarul general al NATO Jens Stoltenberg de la întrevederea din ianuarie 2020. Autorul relatează pe un ton ironic că discursul lui Orban a cerşit complimente pentru gradul înalt de obedienţă arătat de România. Din punctul de vedere al expertului rus, autorităţile de la Bucureşti sunt geloase pe Polonia, care obţine mai multă atenţie în contextul politicii de îngrădire a Rusiei duse de NATO. Autorul motivează cele spuse prin cedările efectuate de România în favoarea Washingtonului, adică accesul la obiectivele sale militare, folosirea de către americani a infrastructurii româneşti pentru pregătirea militarilor trimişi în Irak şi amplasarea scutului de la Deveselu.
Experţii ruşi au urmărit şi analizat întâlnirea dintre Ludovic Orban şi Jens Stoltenberg din ianuarie 2020. Foto: Agerpres
Totodată, academicianul a ţinut să remarce, că pentru Rusia a fost importantă declaraţia făcută în cadrul întâlnirii amintite referitor la faptul că NATO nu planifică extinderea infrastructurii militare la Deveselu.
Mai recent, în contextul reacţiilor negative apărute în Kremlin pe seama noii Strategii de Apărare a Ţării, mai mulţi experţi ai clubului Valdai au criticat Bucureştiul. Printre aceştia se numără senatorul Alexei Puşkov şi cercetătorul Artem Kureev. LARICS a analizat aceste discursuri aici.
Valdai şi Adrian Năstase
Deşi printre membrii clubului Valdai nu se numără niciun român, nişte contacte tangenţiale au existat.
Concret, în 2019, directorul departamentului de cercetare al Clubului Valdai Feodor Luchianov a fost invitat special al conferinţei „Stat şi biserică în tradiţiile ruso-române” organizate la Moscova de Fondul „Nicolae Titulescu” a lui Adrian Năstase şi Fondul „Gorcearkov” din Rusia. Cele două fonduri organizează de mai mulţi ani conferinţe comune.
Adrian Năstase primeşte în dar de la Roman Grişenin o biblie cu caractere chirilice. Sursa foto: gorchakovfund.ru
Conferinţa din 2019 a fost plină de declaraţii slavofile. Astfel, Roman Grişenin, directorul fondului rus a remarcat că fondul lui Năstase e un partener de nădejde pentru partea rusă. Totodată, această întâlnire a fost un omagiu adus tipăririi, în urmă cu 200 de ani, la Petersburg, a unei biblii româneşti cu grafie chirilică. La rândul său, Năstase a ţinut să remarce că în pofida contextului de relaţii externe (geopolitic – n.r.) complicat dintre cele două ţări, acest eveniment va da un imbold dezvoltării relaţiilor dintre cele două ţări în „context istoric”. Fostul premier român a mai adăugat că se depune efort de a apropia România şi Rusia.
Evenimentul a fost onorat şi de prezenţa unui angajat al Ministerului de Externe rus, Leonid Abramov, care a apreciat pozitiv efortul celor două fonduri de a transforma conferinţele într-un spaţiu permanent de dialog.
Intervenţiile lui Luchianov însă au fost mai rezervate în epitete geopolitice, acesta rezumându-se la idei privind relaţia biserică-stat.
* Material de Iurie Rotaru, membru al programului de Internship LARICS 2019
Se încarcă comentariile...
