Cine erau cei opt spioni ruşi expulzaţi de la NATO

FOTO Shutterstock

Un locotenent-colonel cu legături la cel mai înalt nivel la Kremlin, un spion cu vechime în armata rusă şi un specialist în Big Data figurează printre cei opt agenţi deconspiraţi după ce au fost acreditaţi ca diplomaţi pe lângă NATO. Cazul a ieşit la iveală în octombrie anul trecut, când spionii ruşi au fost expulzaţi de la Bruxelles spre furia Moscovei.

Cele opt persoane despre care Rusia a spus că sunt „diplomaţi” la misiunea sa pe lângă NATO erau de fapt „ofiţeri de informaţii nedeclaraţi” care desfăşurau „activităţi care nu erau conforme cu acreditarea lor”, a precizat secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, Jens Stoltenberg, în momentul anunţării expulzărilor.

NATO nu a făcut publice numele lor, ceea ce înseamnă că puteau să meargă liniştiţi acasă şi să fie plasaţi apoi în alte locaţii sub acoperire diplomatică.

MAE rus a reacţionat categoric, suspendând activitatea delegaţiei sale la NATO şi legăturile cu misiunea NATO la Moscova, găzduită de Ambasada Belgiei în Rusia. Unii au considerat această reacţie drept o încercare de a slăbi Alianţa pe fondul intensificării retoricii belicoase în jurul Ucrainei, dar conexiunile la nivel înalt ale unora dintre spionii expulzaţi arată că furia Kremlinului avea o dimensiune personală, relatează EUobserver, care a făcut publice identităţile celor opt aşa-zişi diplomaţi ruşi.

CV-urile lor fac lumină asupra tipului de persoane pe care serviciile secrete ruse le trimit în Belgia, ţară care găzduieşte instituţii UE şi internaţionale, notează EUobserver.

Mâna stângă a lui Şoigu

Cei opt spioni ruşi expulzaţi de la NATO sunt: Serghei Cesnokov, Oleg Demehin, Vasili Epişkin, Dmitri Filippenok, Igor Kovalev, Nadejda Obuhova, Aleksandr Smuşko şi Stanislav Teleghin.

Aleksandr Smuşko este cel mai bine plasat dintre ei, cu legături la nivel înalt la Kremlin.

Smuşko, de origine estonă, a absolvit Facultatea de Limbi Străine şi Informaţii Militare Străine din cadrul Universităţii Militare de pe lângă Ministerul rus al Apărării (VUMO). A devenit locotenent-colonel şi adjunct al şefului Departamentului VUMO.

La un moment dat, s-a alăturat Direcţiei Principale de Informaţii a Statului Major Rus (GRU).

Înainte de detaşarea la Bruxelles, a lucrat ca interpret personal pentru ministrul Apărării Serghei Şoigu, şeful forţelor armate ruse Valeri Gherasimov şi fostul ministru al Apărării Anatoli Serdiukov.

Într-un interviu acordat în 2015 revistei „Zvezda”, Smuşko mărturisea că obişnuia să stea în partea stângă a lui Şoigu şi îi era „uşor” să lucreze cu ministrul rus, pentru care traducea inclusiv proverbe ruseşti în engleză.

Profilul soţiei sale, Nina, prezenta de asemenea motive de îngrijorare.

La fel ca soţul ei, Nina Smuşko a absolvit VUMO. A devenit căpitan şi a lucrat ca interpretă pentru ofiţeri ruşi care negociau vânzări de arme în Indonezia, Malaysia şi Venezuela. Nu lucra oficial ca diplomat la Bruxelles şi nu a fost expulzată, dar a părăsit Belgia împreună cu soţul ei.

„În Rusia, spre deosebire de serviciile occidentale, spionajul tinde să facă parte din familie”, explică pentru EUobserver un ofiţer de contrainformaţii din cadrul unui stat membru NATO.

Vânătorul de trădători

În cazul lui Filippenok, profilul său arată că a fost trimis la Bruxelles pentru a-i spiona pe ai săi, adică pentru a căuta eventuali trădători.

Rusia are aproximativ 200 de diplomaţi şi oficiali consulari la diferite misiuni de la Bruxelles şi Antwerp, al doilea oraş ca mărime din Belgia.

Cu domiciliul în Sankt Petersburg, Dmitri Filippenok este membru al unităţii 55297 din cadrul Serviciului Federal de Securitate (FSB, fostul KGB). Este vorba de Direcţia de Contrainformaţii Militare a FSB pentru Districtul Militar Vest.

Pe lângă spionarea colegilor săi, Filippenok obişnuia să asiste la diverse conferinţe politice organizate în capitala Belgiei.

Specialistul în Big Data

În timp ce Filippenok căuta trădători, Epişkin încerca să obţină informaţii despre ultimele activităţi occidentale în domeniul Big Data.

Vasili Epişkin a absolvit Institutul de Aviaţie din Moscova (MAI), unde a studiat informatică aplicată. S-a specializat în Big Data, iar la un moment dat s-a alăturat Serviciului de Informaţii Externe (SVR) al Federaţiei Ruse.  

Dacă Filipennok era interesat de conferinţe politice, Epişkin ţinea să participe la conferinţe şi seminarii despre IT.

Cesnokov are un trecut similar. Înainte de misiunea de la Bruxelles, a lucrat pentru Antaris-TP, o firmă rusă care activează în legătură strânsă cu statul, efectuând cercetări ştiinţifice şi realizând baze de date pentru Ministerul rus al Apărării şi FSB.

VUMO şi MAI, unde au studiat Smuşkin, respectiv Epişkin, sunt cunoscute ca centre de recrutare pentru serviciile secrete ruse.

La fel este şi Institutul de Stat pentru Relaţii Internaţionale din Moscova (MGIMO), unde au studiat Teleghin şi Demehin.

„De regulă, studenţii sunt fixaţi cu atenţie de către recrutori încă din primul an, iar când se apropie de obţinerea diplomelor, candidaţii sunt invitaţi la o conversaţie confidenţială şi li se fac oferte tentante ca să lucreze pentru binele patriei”, precizează o sursă din spionajul rus.

După absolvirea facultăţii, Teleghin a lucrat pentru Departamentul Financiar al Ministerului rus de Externe şi a efectuat misiuni în străinătate. Conform declaraţiilor sale fiscale din 1999, a fost plătit cu arahide pentru munca depusă în acel an.

„Este o practică obişnuită în serviciile de informaţii” ruse, spune o altă sursă.

Kovalev, născut la Moscova, a lucrat la un sindicat din transportul rutier înainte de a se angaja la parcul auto al Ministerului rus de Externe.

Obuhova, născută într-un sat din regiunea Moscova, a lucrat în 2002 pentru o firmă ciprioto-germană, după care s-a angajat la Ministerul rus de Externe. În afară de Bruxelles, a mai fost detaşată la Ambasada Rusiei în Canada. În 2006, a fost decorată de Vladimir Putin pentru implicarea sa în desfăşurarea celui de-al 32-lea summit G8, organizat în perioada 15-17 iulie 2006 la Sankt Petersburg.

Relaţiile NATO-Rusia, complicate după anexarea Crimeei

Odată cu retragerea acreditărilor pentru diplomaţii care de fapt erau spioni, Jens Stoltenberg a avertizat că „activităţile maliţioase” ale Rusiei sunt în creştere în Europa.

În martie 2018, NATO a retras acreditările pentru şapte membri ai misiunii ruse, care au fost expulzaţi din Belgia în urma otrăvirii, în Regatul Unit, a fostului agent dublu Serghei Skripal şi a fiicei sale Iulia. Numărul acreditărilor delegaţiei ruse la Bruxelles a fost redus, atunci, de la 30 la 20. La 7 octombrie, acest număr a fost redus din nou şi a scăzut la zece.

Relaţiile NATO-Rusia se situează „în cel mai jos punct de la sfârşitul Războiului Rece”, în condiţiile în care regimul aflat la putere la Moscova este tot mai „agresiv” pe plan extern şi „represiv” pe plan intern, aprecia la începutul lunii octombrie Jens Stoltenberg.

Potrivit secretarului general NATO, punctul de cotitură în degradarea acestei relaţii a fost „anexarea ilegală” a peninsulei Crimeea de către Rusia, în februarie-martie 2014, un act urmat de „destabilizarea continuă” a Ucrainei.