Rusia

articolul anterior articolul urmator

Ciocanul lui Lenin şi pianul lui Şostakovici

11
14 Nov 2019 08:18:12
Mihail Neamtu

La începutul veacului trecut, pe strada Podolskaia din centrul oraşului Sankt Petersburg, se năştea unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii: Dimitri Şostakovici. Autorul genial al faimosului Waltz (opus 99), dar şi al celor cincisprezece simfonii cântate şi azi de marile orchestre ale lumii, a fost produsul unei excepţionale educaţii oferite-n casă.

Homeschooling? Da, funcţionează, mai ales sub ocrotirea unei mame dedicate şi a unei casnice autodidacte, precum Sofia Vasilievna, venită la oraş din pustietatea siberiană. Tatăl lui Mitia era un inginer cu rădăcini poloneze, având o excepţională pregătire de matematician. Bunicul patern al lui Dimitri Dimitrievici Şostakovici îşi câştigase averea ca bancher, dând familiei sale mijloacele materiale pentru o viaţă liniştită.

Toată viaţa muzicianului precoce va fi marcată de tensiunea creatoare dintre Occident şi Orient, dintre libertate şi autoritarism, dintre cultura înaltă şi tradiţiile populare. Tradiţia intelectuală din capitala imperiului, fondată de Petru cel Mare după modelul oraşului Amsterdam, era indiscutabil apuseană. Arhitectura urbană, colecţiile de pictură de la Ermitaj, discuţiile de salon, dezbaterile politice despre reformă şi modernizare, ca şi utilizarea foarte răspândită a limbii franceze sau germane, toate evocau apartenenţa petersburghezilor la un destin european.

Oraşul lui Puşkin sau Lomonosov, a lui Herzen şi Ceaikovski, era tulburat de grave frământări politice. Şostakovici se naşte la un an după faimoasa Duminică Sângeroasă (22 ianuarie 1905), când trupele armatei ţariste au tras cu muniţie de război în pieptul protestatarilor înfometaţi. Masacrul din faţa Palatului de Iarnă avea să adâncească ruptura dintre monarhul de drept divin şi poporul rus. După deznodământul catastrofal al războiului cu Japonia (1904-1905), ţarul Nicolai Alexandrovici Romanov şi-a păstrat funcţia, dar şi-a pierdut autoritatea. Discernământul politic i-a fost afectat de problemele din familie. Schimbările din societate erau lente. Speranţele se transformau uşor în aşteptări iar aşteptările în frustrări. Mulţi cărturari şi oameni de litere au deplâns violenţa gratuită îndreptată către muncitorii lipsiţi de elementare drepturi civile şi asigurări sociale. Criticile la adresa regimului autocratic veneau atât din partea cercurilor liberale, reprezentate de Piotr Stolîpin (1862-1911), cât şi dinspre Stânga bolşevică.

În anul în care Dimitri Şostakovici îşi primea botezul, un revoluţionar impetuos din Georgia participa, alături de Vladimir Ilici Lenin (1870-1924), la Congresul Partidului Social Democratic al Muncitorilor din Rusia (organizat în exil, la Stockholm). Tânărul de numai 28 ani, Iosif Vissarionovici Stalin, era însărcinat cu finanţarea cauzei proletariatului prin acţiuni de brigandaj. Grupul său de tâlhari ataca fie sucursale de bănci, fie vehicule transportatoare de bani, cu scopul de-a finanţa activităţile de protest şi propagandă antiregalistă. Stalin renunţase nu doar la preoţie, ci şi la credinţa creştină, pentru a îmbrăţişa utopia socialistă. 

După ce l-a citit pe Karl Marx (1818-1883, Das Kapital) şi pe Nikolai Cernîşevski (1828-1889, Ce-i de făcut?), fostul seminarist ortodox din Crimeea şi-a mărturisit colegilor săi ateismul militant şi dispreţul absolut faţă de regimul monarhic. Visul lui Koba? Puterea. Puterea absolută asupra vieţii şi asupra morţii tuturor locuitorilor din Imperiul Rus. Visul lui Mitia? Dragostea. Între puterea iubirii (căutată de artişti) şi iubirea de putere (cultivată de bolşevici), Rusia şi-a trăit drama sfâşierii lăuntrice, pe tot parcursul veacului XX.

Nemulţumirile la adresa ţarului Nicolae al II-lea (1868-1918) veneau din toate colţurile Rusiei. Chestiunile presante de ordin economic trebuiau rezolvate, în regim de urgenţă. Creşterea numărului de reprezentanţi în Duma n-a liniştit cercurile radicalilor care, urmând modelul iacobin al Revoluţiei franceze, solicitau imperativ abolirea monarhiei şi instalarea Republicii sovietelor. Manifestul Partidului Comunist era lipsit de orice ambiguitate. Între obiectivele fixate de Karl Marx şi Friedrich Engels se numărau şi desfiinţarea proprietăţii private, slăbirea identităţii naţionale, subminarea familiei tradiţionale şi abolirea dreptului la moştenire.

Anul 1906 marchează apariţia unei noi Constituţii, prin care Ţarul acceptă să împartă puterea cu reprezentanţii poporului. Concesiile sunt tardive şi, oricum, insuficiente. Măsurile represive, aşişderea. Ohrana îl arestează pe Stalin şi-l trimite într-un exil siberian, aproape de Irkuţk (locul de baştină al familiei Şostakovici). Scandalul din jurul Rasputin, un impostor religios insinuat în intimitatea ţarinei, ca şi intrarea Rusiei în Primul Război Mondial, vor precipita sfârşitul regimului ţarist. Conducerea incompetentă asumată temporar de soţia lui Nicolae al II-lea, Alexandrina (între Septembrie 1915 şi Februarie 1917) conduce la şi mai multă instabilitate. Nevasta împăratului schimbă miniştrii cabinetului ca pe nişte şosete, amplificând starea de haos.

În februarie 1917, când Dimitri Şostakovici n-avea decât 11 ani, se organizează puternice greve şi revolte de stradă. Participă la manifestări văduvele soldaţilor morţi pe front, dar şi ţărani înfometaţi, muncitori din fabrici sau agitatori bolşevici. Încleştarea dintre protestatarii nemulţumiţi şi armata imperială conduce la noi vărsări de sânge. Guvernul e blocat şi transportul e paralizat. Cei peste 1000 morţi îl fac pe ţarul Nicolae al II-lea să cedeze. Dinastia de sute de ani a Romanovilor îşi vede sfârşitul cu ochii. Un nou Cabinet provizoriu este instalat, alături de sovietul din Petrograd (consiliul local al oraşului). Liderii facţiunii bolşevice, între care Lenin, Troţki (1879-1940), Zinoviev şi Stalin (1879-1940), simt oportunitatea momentului.

În ziua de 16 aprilie 1917, revenit din exil, Lenin (1870-1924) soseşte la Sankt Petersburg. Mitologia stalinistă ne spune că Mitia Şostakovici, având doar 11 ani, s-a dus împreună cu tatăl său să-l întâmpine pe liderul revoluţiei în staţia de tren Finlanda. Decenii mai târziu, Dimitrie Şostakovici avea să-i confeseze unui prieten: „am mers în gară ca să văd cum arată un dictator.”  Suporterii cauzei occidentalizării erau încă optimişti, dar Guvernul provizoriu al lui Alexandru Kerenski nu reuşeşte să menţină ordinea publică. Puţini bănuiau că promisiunea schimbării în bine se va transforma într-o catastrofă socială.

În iulie 1917, peste o sută de mii de exemplare din Pravda sunt distribuite populaţiei dezinformate. Până-n octombrie, brigăzile leniniste câştigă teren şi preiau controlul asupra sovietelor. Palatul de iarnă e atacat. Ţarul se află deja în arest la domiciliu. Vulturul bicefal şi emblemele imperiale sunt sfâşiate. Profeţiile sumbre ale lui Dostoievski din romanul Demonii se adeveresc: avocaţii morţii lui Dumnezeu, rupţi de moralitatea tradiţională, au pus în practică nihilismul politic, deturnând rapid ideile reformiste ale Revoluţiei din februarie, pentru a transforma totul într-o baie de sânge. Lovitura de stat organizată de Lenin a reuşit. Săvârşită de muncitori frustraţi şi intelectuali agitaţi, alimentată financiar de briganzi şi susţinută moral de idealişti, Revoluţia comunistă s-a consolidat rapid într-una din cele mai sărace ţări de pe mapamond. În privinţa violenţei, bolşevicii aveau idei clare şi distincte. Ajuns la putere, Lenin avea să filozofeze cu ciocanul.

(va urma)

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

11 Comentarii

Mocanu Remus Octavian
14.11.2019, 09:58:50

Sostakovici e in toata povestea lui Neamtu mai mult un element de butaforie, saracu' ... Fapt e ca nu-si avea locul decat ca sa introduca elitismul tipic lui Neamtu in naratiune. Ca unul care a citit cam tot ce s-a scris in Occident despre Revolutia rusa pot spune ca Neamtu e necaracteristic de onest in descriere. Am citit texte ale lui infinit mai partinitoare si ca atare prostutze ... La final Neamtu pare a dori sa lase sa credem ca o cabala a unor maniaci, anume bolsevicii, au conspirat si mai apoi actionat pervers ca sa preia puterea in statul rus. Asta e foarte fals. Bolsevicii aveau idei fixe si in linia gandirii de secol xix a lui Marx, dar ce este socant in istoria miscarii lor este cat de benigni au fost pana tarziu dupa revolutia din octombrie, sau dupa lovitura de stat, cum o numeste Neamtu. Grosul partidului, ca si majoritatea din toate partidele politice embrionare ale Rusiei din acel timp, erau de-un idealism bonom aiuritor. A trebuit luciditatea unui Lenin, si provocarile repetate si liberticide ale guvernului Kerenski, ca bolsevicii sa-si miste cururile oleaca cat sa anunte in presa intentia de a da o lovitura de stat, si mai apoi s-o si dea. Ciudat inlantuire de evenimente daca tinem la descrierea de "lovitura de stat", trebuie sa admitem. In realitate puterea politica in Rusia era atunci, dupa esecurile catastrofale ale guvernului Kerenski de luat de cine voia s-o ia, si singura chestie socanta e ca nimeni nu voia, o lunga vreme nici macar bolsevicii. Asta ar putea sa sugereze ideea ca prim-ministrul numit, care era Kerenski, sau guvernul sau, sunt de vina ptr succesul capturarii puterii de catre bolsevici si mai apoi deriva liberticida a acestora. E o concluzie falsa, si asta, nu ptr ca acestia n-ar fi facut erori enorme, ci ptr ca din pacate si fara erorile astea democratia in sensul apusean, in Rusia, nu mai era posibila la acel moment, si asta ptr ca se intarziasera prea mult reformele: populatia in majoritate era foarte interesata de o revolutia sociala, si nu de una politica. Ei voiau justitia sociala a redistributiei averilor, si nu libertati cetatenesti ptr care 90% din populatia tarii rurale si analfabete care era Rusia n-avea nici o pretuire. Ideea ca atunci fara lovitura de stat bolsevica, sau fara erorile guvernului revolutionar al lui Kerenski (sau celor care l-au precedat, nici ei mai straluciti, desi unii suficient de lucizi sa priceapa ca sunt de partea unei cauze pierdute, precum L'vov), Rusia evolua spre democratie in sens apusean, tradeaza doar ignoranta. Libertatile au fost in Occident, din motive geografice in esenta, prezente din chiar cel mai timpuriu Ev mediu, in timp ce Rusia intrase in secolul XX cu un regim de sclavie in care era tinuta majoritatea populatiei. Ca orice proces de invatare si viata in libertate cere timp si generatii de ajustari si tatonari, pe care rusii n-au avut sansa sa le faca. Bolsevicii, in special elita partidului, formati in prea mare parte din intelectuali, n-au avut nimic malefic in ei altceva decat doctrina agresiva a marxismului. Pe buna dreptate multi istorici occidentali subliniaza faptul ca ce i-a facut sa devina monstri pe care ii stim a fost in buna parte datorat dificultatilor din timpul razboiului civil, si mai apoi din timpul interventiei straine contra revolutiei, si mai apoi gratie nesansei de a trebui sa conduca tara in timpul invaziei naziste si razboiului de eliberare care a purtat trupele sovietice pe juma' din glob. O societate deja militarizata si controlata de politie politica, asa cum era societatea tzarista in preziua revolutiei, s-a gasit condusa de un regim care ptr a supravietui a devenit o masina de razboi. Si dintr-o masina de razboi n-ai cum sa mai faci altceva. Militarizarea unui stat produce inevitabil si fara gres o deriva liberticida, o vedem in Israel, care fortat sa se confrunte cu ostilitatea celor care au fost furati si alungati, a devenit un stat oricum mai putin liberal, o vedem in SUA, unde birasialitatea si istoria sclavagista a tarii a facut ca politia sa fie un fel de armata pe strazile orasului. Mai pui la asta nefericita aventura imperiala din ultimele 7 decenii si ai ideologic si faptic vorbind exact America de azi, o societate care este oricum mai putin liberala. Dupa ataculk terorist din 2001 Occidentul a fost fortat sa abandoneze rand pe rand toate libertatile sau privilegiile pe care generatiile precedente le-au luat drept normalitate. Cine ar fi crezut ca se va ajunge la controlul si supravegherea la care cetatenii sunt azi supusi, si cine ar fi crezut ca va deveni o preconditie a urcarii intr-in avion dezcaltzarea, dezbracarea si desbuzunarirea ? Putina lumea ...

+2 (4 voturi)
Trump Ronald
15.11.2019, 01:36:55

deja ma ling pe buze cand vad ca neo marxistii de pe Adevarul s au activat. Va dati seama ca ultimul lucru care l vroiati voi aici era Mihail Neamtu haha

-2 (2 voturi)
mythbuster two
15.11.2019, 05:06:15

Bravo Remuse, in sfirsit te regasesc dupa unele comentarii mai recente in care pareai ca ai luat-o in deriva spre extrema dreapta rau de tot.. Bai trompeta trumpoidului ia citeste geniule- conservat in formol analizele lui IP CULIANU(valabil si pt. geniul in demagogie de dreapta Neamtu) referitoare la "revolutia" bolsevica, momentul 1917, cauzele ,rolul si influenta ortodoxiei ruse preavoslavnice in societatea rusa din perioada de gratie a inceputului de secol XX...Daca si Culianu a fost neomarxist atunci e vai de capul tau..Culianu, un intelectual adevarat,un erudit prea subtil pt rinocerizati de teapa voastra.. "Pe buna dreptate multi istorici occidentali subliniaza faptul ca ce i-a facut sa devina monstri pe care ii stim a fost in buna parte datorat dificultatilor din timpul razboiului civil, si mai apoi din timpul interventiei straine contra revolutiei, si mai apoi gratie nesansei de a trebui sa conduca tara in timpul invaziei naziste si razboiului de eliberare care a purtat trupele sovietice pe juma' din glob." Sa nu uitam, Remus, de roul nefast pe care l-a avut tzarul in razboi,un strateg slab, catatrofal, vinovat DIRECTde moartea a milioane de rusi pe front !!!!!!!Asta nu a alimentat monstruzitatea bolsevica?!?Dar, dupa regulile voastre si cliseele alb negru tarul e un sfint, acum doar bolsevicii sint monstrii!!! Auzi trumpica(pun pariu ca nu stiai) cica cu ocazia Pastelui din aprilie 1915, cind se ruga la icoana facatoare de minuni a Macii Domnului de la Kazan, precucernicul Nikolai, Aparatorul Sfintei Ortodoxii a auzit o voce care-i soptea sa ia comanda directa a armatei si sa plece pe front ca va avea parte numai de victorii marete!!!!Mai sa fie-sa-i fi vorbit de fapt Necuratu'?!?! Si mai tirziu-daca Domnul iubitor de Ortodoxie dorea victoria alesilor sai in razboiul civil si implicit salvarea Rusiei de regimul bolsevic,atunci putea lua apararea albilor da' uite ca ereticu' de mai tirziu Trotski a facut din armata rosie o super putere si uite asa s-a ratat sansa de a scapa de ei..Cu Voia Domnului!!!! Da' nepatrunse sint caile Domnului nu-i asa domnu' iexpert Neamtu?!Avea nevoie de ceva conflicte sa va treziti voi -conservele- sa dovediti cit de buni sinteti!!!! Buahhhaha!!!

-1 (1 vot)
Chris Kristofferson
14.11.2019, 13:22:20

Mihail Neamtu "În anul în care Dimitri Şostakovici îşi primea botezul, un revoluţionar impetuos din Georgia participa, alături de Vladimir Ilici Lenin (1870-1924), la Congresul Partidului Social Democratic al Muncitorilor din Rusia (organizat în exil, la Stockholm). Tânărul de numai 28 ani, Iosif Vissarionovici Stalin ..." Tanarul care participa alaturi de Lenin la congresul respectiv, in anul in care Sostakovici isi primea botezul se numea eventual Iosif Visarionovici Dze Jugashvili. Acesta avea sa devina oficial "Stalin" abia in 1913, adica la vreo 7 ani dupa congresul la care faceti referire dumneavoastra ... In alta ordine de idei, nu ar fi stricat sa povestiti si despre pseudonimul din tinerete a lui Stalin, "Koba", despre care amintiti ...

+1 (1 vot)
Trump Ronald
15.11.2019, 01:37:43

Salut intrarea conservatorului Mihail Neamtu pe platforma Pravda Romania. Acest loc are nevoie de un om ca Mihai cum toata Romania are nevoie de aer curat dar fara Greta.

0 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (11)