Comitetul Internaţional Olimpic, sancţiune fără precedent la adresa Rusiei: avantaj politic pentru Putin?

Poza pe care nu o veţi vedea la Jocurile Olimpice de Iarnă 2018

Discuţia este pe două planuri. Primul priveşte decizia în sine, răspuns „la cel mai grav atac din istorie la adresa Cartei Olimpice“ după cum a afirmat Thomas Bach, preşedintele CIO în momentul când a comunicat decizia de suspendare, cu efect imediat, a Rusiei de la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Pyeonchang.

Iar asta înseamnă că nu va putea fi arborat drapelul Federaţiei Ruse, nu vor fi acreditaţi oficiali din Rusia şi imnul rusesc nu va fi intonat în cazul victoriei unui atlet din această ţară. Căci atleţi vor putea veni din Rusia, dar după ce vor fi supuşi unui control suplimentar extrem de sever şi nu vor putea concura decât sub culorile olimpice, identitate neutră şi non-statală, iar în caz de victorie vor auzi Imnul Olimpic în timp ce va fi arborat doar steagul olimpic şi nu cel al ţării lor.

Scandalul a început în decembrie 2014 atunci când atleta Iulia Stepanova şi soţul ei, Vitalii Stepanov, fost membru al agenţiei de luptă împotriva dopajului, într-un interviu pentru televiziunea germană ARD, denunţau existenţa unui sistem de dopaj organizat în Rusia. CIO nu reacţionează în niciun fel (şi Rusia poate participa la JO de la RIO), dar Agenţia mondială antidopaj comandă un raport care va fi realizat de canadianul McLaren (aveţi AICI posibilitatea de a consulta cele două versiuni ale documentului, cea din 2015 şi cea de anul trecut). Se arată, pe bază de probe şi documente irefutabile, că în spatele imaginii strălucitoare şi fastuoase a vitrinei pline de medalii a sportului rus de performanţă se ascunde o realitate teribilă, cea a dopajului ca sistem instituţionalizat, promovat şi sprijinit de stat:

A fost organizată o conspiraţie instituţională în cazul sporturilor de vară şi de iarnă cu participarea miniştrilor sportului şi al unor servicii precum Agenţia rusă antidopaj (RUSADA)...laboratorul antidopaj de la Moscova, împreună cu FSB în scopul de a manipula controalele antidopaj...Au fost implicaţi sau au beneficiat de aceste manipulări de a ocoli controalele pozitive peste 1000 de atleţi care au participat la disciplinele incluse în sporturile de vară, de iarnă sau para-olimpice...dar peisajul este incomplet căci nu am avut la dispoziţie decât o parte a datelor...este imposibil de cunoscut amploarea cosnpiraţiei şi de a şti de cât timp durează Richard McLaren, conferinţă de presă la Londra, decembrie 2016

Unul dintre principalii acuzaţi, Grigorii Rodenko, fostul director al Laboratorului antidopaj de la Moscova, mărturiseşte public că Jocurile Olimplice de la Soci din 2014 au fost de fapt o vastă înşelătorie care a implicat toate nivelele administraţiei ruse şi au dus la dobândirea pe nedrept a cel puţin 15 medalii olimpice. În decembrie 2016, după publicarea versiunii finale a Raportului McLaren, CIO formează, în fine, două comisii de anchetă, una condusă de Denis Oswald (fost preşedinte al Federaţiei Internaţionale a societăţilor de aviaţie) şi cealaltă de Samuel Schmid (fost consilier federal). Iar rezultatele sunt teribile pentru prestigiul sportului rus: este menţinută suspendarea Agenţiei ruse antidopaj, în timp ce Federaţia internaţională de atletism confirma suspendarea Federaţiei Ruse. Iar Comisia Oswald decidea retragerea medaliilor obţinute la Soci de sportivii ruşi, adică 11 medalii din care 4 de aur, adică o treime din totalul obţinut de Rusia, fiind descalificaţi retroactiv 25 de sportivi. Iar acum asistăm la episodul final al acestui demers, lovitură fără precedent pentru Rusia şi prestigiul său internaţional. Şi, în acelaşi timp, pentru credibilitate generală a întregului parcurs absolut excepţional înregistrat de atleţii ruşi în istoria olimpică pe care, în numeroase rânduri, au dominat-o copios la unele dintre discipline.

Acesta este însă doar primul palier al discuţiei.

Al doilea va fi consemnat mâine, atunci când se anunţă că Vladimir Putin însuşi, într-o alocuţiune televizată, se va pronunţa asupra subiectului. Va relua oare acuzaţia foarte gravă pe care o anunţase deja cu o lună în urmă, în primele momente când s-a auzit de posibila reacţie a CIO? Politizând jocul şi trimiţând mingea foarte departe, adică în terenul anchetei din SUA privind ingerenţa rusă în alegeri?

Ca răspuns la pretinsa noastră ingerinţă în alegerile lor, (SUA) vor să provoace probleme în ce priveşte alegerile prezidenţiale din Rusia..SUA controlează totul deoarece principalele companii care plătesc pentru drepturile de transmisie TV , principalii sponsori, principalii cumpărători de spaţii de publicitate sunt de acolo... Vladimir Putin, 9 noiembrie 2017.

La rândul său, Dimitrii Medvedev, primul-ministrul Federaţiei Ruse, adăuga pe 30 noiembrie că „există o semnificaţie anume în toate astea deoarece oamenilor le place sportul, ne susţin atleţii şi sancţiunile ar provoca o profundă amărăciunile“. Poziţie reluată de Vitalii Mutko, vice-prim ministrul Federaţiei Ruse, care afirma că sancţiunile ar reprezenta nimic altceva decât „o tentativă de a prezenta Rusia ca o axă a răului. S-a făcut din noi un fel de monstru. Iar acum oricine, orice expert, are dreptul să spună «trebuie să pedepsim Rusia»“.

Dacă asta este linia de contraatac în vederea alegerilor prezidenţiale din Rusia (18 martie), atunci suntem în prezenţa deschiderii profesioniste a unui tip de joc în care ruşii sunt adevăraţi maeştri: folosirea unui eveniment negativ ca element de forţă în realizarea unei unităţi naţionale în jusul liderului, prezentat drept exponent eroic al unui popor umilit şi încă odată pedepsit şi izolat de duşmanii săi din comunitatea internaţională. Asta chiar dacă, pe fond, Rusia nu a negat niciodată acurateţea şi veridicitatea datelor din rapoartele incriminatoare. Dar, în materie de propagandă, prezentarea nu trebuie să ţină seama de fapte, esenţial fiind atacul împotriva intenţiilor duşmănoase, acestea fiind extrem de uşor de legat, la nivelul conştiinţei alegătorului rus, de acuzaţiile aduse formulării şi menţinerii celeilalte campanii de sancţiuni, cele economice, decise după anexarea ilegală a Crimeii şi vizând pedepsirea implicării ruse în susţinerea republicilor autonomiste din estul Ucrainei. Este posibil ca, în acest context, Putin să anunţe boicotul total al Jocurilor Olimpice de Iarnă. Şi va beneficia de sentimentul de susţinere şi simpatie al concetăţenilor săi. Sau, mişcare în mod egal câştigătoare, va putea spune că Federaţia Rusă va susţine prezenţa unor „atleţi olimplici ruşi“ (aceasta este formularea admisă de CIO) care-şi vor reprezenta ţara în ciuda tuturor vicisititudinile create artificial de duşmani. Şi care, în caz de victorie, vor fi primiţi acasă de Putin personal, în festivităţi fastuase rezervate eroilor naţionali. Mai bune decât orice mitinguri electorale.

Şi astfel sportul, din nou, se transformă în mod artificial, dar nu mai puţin sigur, în teren de bătălie politică, servind drept argument în confruntări extrem de dure şi care, în mod cert, vor potenţa şi alte evenimente de acest gen în viitorul apropiat.