Concluziile blitzkriegului eşuat al lui Putin. Moralul, logistica, dotarea şi corupţia sunt principalele vulnerabilităţi ale armatei ruse

Tanc rusesc distrus de armata ucraineană: Sursa: Ministrul Apărării al Ucrainei

Ceea ce Rusia dorea să fie încă un „mic război victorios” s-a adeverit a fi cea mai sângeroasă conflagraţie de la cel de al-Doilea Război Mondial.

Analiză realizată de Iurie Rotaru*

Contrar opiniilor enunţate la începutul intervenţiei, Kievul nu a căzut după nici după 48 de ore, nici după 72 de ore şi nici după o lună. Ba mai mult, pierderile ruşilor sunt mai numeroase decât după zece ani de război în Afganistan sau cele două războaie cecene. LARICS a analizat principalele cauze ale eşecului blitzkriegului rus în Ucraina.

Invazia rusă a început în dimineaţa de 24 februarie. Primele ore arătau o dinamică devastatoare pentru ucraineni: oraşele mari erau bombardate, sistemul de apărare aeriană a fost grav afectat, obiectivele militare erau lovite fie din cer, fie erau aruncate în aer de diversionişti. Naraţiunea părţii ruse anunţa o scurtă operaţiune specială de „denazificare” şi „demilitarizare” a Ucrainei. Potrivit planurilor de luptă obţinute de SBU, ruşii planificau un război de maxim 15 zile în care să ocupe toată Ucraina. După mai mult de o lună de campanie, Rusia nu a reuşit să ocupe niciun mare oraş ucrainean.

Harta războiului din 5 aprilie 2022, realizată de britanici. Sursa: Ministerul Apărării al Marii Britanii

Informaţii eronate furnizate de FSB

Analiza informaţiilor existente la această oră indică faptul că eşecul militar rus este cauzat, într-o bună măsură, de faptul că FSB a furnizat informaţii eronate referitoare la starea armatei ucrainene şi starea de spirit a ucrainenilor.

Vom preciza că, de regulă, în străinătate acţionează SVR (serviciul de spionaj extern) sau GRU (serviciul de spionaj militar), însă în ţările din aşa-numita vecinătate apropiată operează agenţii Departamentul nr. 5 din cadrul FSB, o structură creată în anii `90 de către Putin, aflat atunci la conducerea FSB. Anume acest departament a fost responsabil de furnizarea informaţiilor din Ucraina care ajungeau direct pe masa lui Putin.

În acest scop, relatează jurnalistul de investigaţie Christo Grozev, începând cu 2014, în jur de 150 de ofiţeri FSB au acţionat în Ucraina cu scopul de a recruta înalţi oficiali şi reprezentanţi ai structurilor-cheie. Astfel au fost cheltuiţi miliarde de dolari şi pe hârtie reţeaua de spioni ruşi arăta impresionant, însă cei recrutaţi, din motive neclare, nu au executat ordinele FSB după începerea invaziei. Grozev nu a menţionat sursa informaţiilor, însă a dat de înţeles că volumul de scurgeri de informaţii din structurile de forţă ruse este la un maxim istoric, ceea ce conduce la concluzia că o bună parte din persoanele din sistem nu îi sunt loiale lui Putin.

Aceste informaţii au fost confirmate prin faptul că, după două săptămâni de la începutul războiului, Putin a dat startul represiunilor, pe care le-am anticipat încă pe 28 februarie, anume cu Departamentul nr. 5 al FSB. Potrivit informaţiilor neoficiale, directorul şi adjunctul departamentului au fost arestaţi din cauza activităţii proaste de spionaj şi cheltuirea nejustificată a fondurilor destinate operaţiunilor.

Alexey Arestovych, consilierul preşedintelui Ucrainei şi fost agent al serviciilor secrete militare, consideră că principala greşeală a serviciilor secrete ruseşti constă în concluzia falsă că o bună parte din localităţile ucrainene ar fi întâlnit soldaţii ruşi cu pâine şi sare, iar armat ucraineană nu va dori să lupte pentru administraţia Zelensky.

Prin prisma aceste declaraţii putem explica înaintarea, aparent absurdă, asupra Harkovului de către Rossgvardia – un fel de Jandarmerie –, adică o structură menită să suprime proteste, nu să lupte în război. Harkovul este unul dintre cele mai mari oraşe (aproape 1,5 milioane de locuitori) rusofone din afara Federaţiei Ruse. Astfel, cel mai probabil ruşii credeau că vor fi întâmpinaţi ca eliberatori. Însă asaltul a fost respins, iar Harkovul continuă să fie sub administraţia ucraineană.

Verticala minciunii

Oficialii americani şi europeni consideră că Putin nu doar a fost dezinformat înainte de invazie, ci este în continuare ţinut într-o bulă informaţională nerealistă referitoare la războiul din Ucraina. Nu este de mirare, căci asta ar fi o expresie logică a verticalei puterii construite de Putin.

Yuri Shvets, fostul ofiţer KBG fugit în SUA, a explicat că starea de astăzi a Rusiei este rezultatul unui sistem construit de un fost KGB-ist (adică Putin) poreclit în servicii „muc de ţigară” şi „molie”. Potrivit lui Shvets, Putin a fost promovat în funcţia de preşedinte tocmai pentru faptul că era „o figură gri şi controlabilă”. Cu toate acestea, Putin a reuşit să preia puterea totală în stat, construind un sistem după chipul şi asemănarea sa, înconjurându-se cu mediocrităţi. Aproximativ aceleaşi opinii exprimă şi alte persoane care l-au cunoscut personal pe Putin. De exemplu jurnalistul Alexandr Nevzorov, care a fost implicat în campania electorală a lui Putin, a precizat că acesta este înconjurat de oameni care nu pur şi simplu se tem de el, ci îi sunt loiali din motivul că doar datorită lui au obţinut funcţii şi au acumulat averi.

Sistemul corupt de la Kremlin, bazat pe loialitate oarbă şi nu pe meritocraţie, este probabil rădăcina tuturor eşecurilor ruse din ultima perioadă, inclusiv în domeniile în care Rusia tradiţional era puternică, de exemplu serviciile secrete: otrăvirile lui Skripal şi Litvinenko, otrăvirea eşuată a lui Navalny, tentativa nereuşită de a organiza o lovitură de stat în Muntenegru, detonarea indiscretă a unui depozit militar din Cehia etc.

Raportul de forţe

Statistic vorbind, armata rusă este net superioară celei ucrainene la toate capitolele, de la buget (60$ miliarde versus doar 4$ miliarde), până la numărul ostaşilor şi tehnicii militare.

Cu toate acestea, Rusia a invadat Ucraina (a doua cea mai mare ţară din Europa cu o populaţie de peste 40 milioane de locuitori) cu doar 190 mii de ostaşi. Potrivit experţilor militari, armata invadatorilor nu este suficient de numeroasă pentru a cuceri şi menţine ocupată Ucraina. Pentru comparaţie, în cel de al doilea război din Cecenia, Rusia a luptat de asemenea cu o grupare de aproximativ 190 mii de ostaşi, dar Cecenia fiind de 32 de ori mai mică decât Ucraina.

Raportul de forţe dintre armata rusă şi cea ucraineană înaintea invaziei. Sursa: BBC

Pe lângă un număr prea mic de ostaşi, armata rusă a atacat dintr-odată pe opt direcţii operaţionale, întinzând astfel mult prea mult linia frontului. Astfel, în ciuda superiorităţii navale şi aeriene, armata rusă s-a împotmolit în războiul terestru.

Analizând componenţa grupării care a invadat Ucraina, experţii militari susţin că nu ar trebui să ne mire problemele privind coordonarea acţiunilor dintre trupe sau incidente precum friendly-fire pentru că cei 190 mii de invadatori au fost adunaţi din diferite fronturi ruseşti (în total sunt patru), deci sunt soldaţi care nu au mai luptat şi nici măcar nu au participat la exerciţii militare comune. Pe lângă asta, pe lângă soldaţi profesionişti au fost implicaţi şi cei regulaţi, mercenarii Wagner şi reprezentanţii diferitelor structuri de forţă precum Rossgvardia.

Sistemul sovietic de luare a deciziilor

O vulnerabilitate importantă a armatei ruse este dependenţa totală de centrul de comandă. Dacă armatele moderne, inclusiv cea ucraineană, practică descentralizarea tactică a luării deciziilor pe câmpul de luptă, atunci armata rusă, conform modelului sovietic, încă este total dependentă de ordinele date de Kremlin. Aici, ca şi în alte cazuri, sunt prezentate interceptări ale discuţiilor purtate de către ofiţerii ruşi aflaţi pe front care nu acţionau până nu primeau ordin de la superiori.

Necesitatea unui ordin este explicaţia probabilă pentru număr mare de generali ruşi lichidaţi (cel puţin opt). Pentagonul susţine că aceste morţi au fost cauzate de faptul că ruşii s-au implicat în război pentru care nu erau pregătiţi şi din aceste motive generalii erau nevoiţi să fie prezenţi pe linia frontului pentru a da ordine în funcţie de desfăşurarea evenimentelor

Logistica

Singura cale prin care armata rusă poate asigura transportul de întăriri şi proviziuni în partea de nord a Ucrainei este cea terestră. Aici, Ucraina este ajutată de geografie. Concret, ruşii sunt nevoiţi fie să parcurgă traseul pe un teren mlăştinos (de aici şi numeroase cazuri de tehnică militară rusă împotmolită), fie să utilizeze şoselele, ceea ce face coloanele vulnerabile la Bayraktar-urile din dotarea armatei statului vecin.

Prin urmare, armata rusă pierde războiul logistic, adică suferă din cauza proviziunilor insuficiente. Maşinile transportatoare de petrol şi provizii sunt principalele ţinte atât ale armatei ucrainene, cât şi a civililor care-şi apără ţara. Segmentul de internet ucrainenei este plin de imagini video cu vehicule transportatoare distruse fie cu ajutorul dronelor, fie cu cocktailuri Molotov. Despre probleme grave cu provizii vorbesc şi militarii ruşi (potrivit discuţiilor interceptate de SBU) şi au fost confirmate de oficialii europeni.

Transportatorul de combustibil distrus de ucraineni. Sursa: Ministerul Apărării al Ucrainei

Soldaţii ruşi au fost afectaţi până şi de către „aliatul” tradiţional al Rusiei: gerul. Concret, potrivit unei interceptări publicate de către SBU, mai mulţi soldaţi ruşi care luptă sub oraşul Nicolaev (unde, în luna martie, temperaturile erau sub zero grade) suferă de degerături. Despre acest fapt au relatat şi reprezentaţii Pentagonului. Soldaţii ruşi se mai plâng rudelor de faptul că sunt nevoiţi să doarmă în tranşee pentru că nu au nici măcar corturi, nemaivorbind de sobe portabile. În acelaşi timp sunt numeroase probe că ostaşii ruşi sunt hrăniţi cu alimente expirate, de aici probabil şi numărul mare de furturi şi tâlhării sau chiar probe că ostaşii ruşi au mâncat câini.

Potrivit experţilor militari ruşi (independenţi) pot fi trei cauze care au condus la proasta echipare a armatei: comandamentul planifica să încheie operaţiunea rapid, comandamentul a planificat prost operaţiunea sau corupţia endemică de care suferă Rusia în general şi Ministerul Apărării în particular.

Merită menţionat şi faptul că, în acest război, cu excepţia armamentului de rază medie şi lungă, Rusia nu a surprins lumea cu noi dotări ale armatei. Din contra, armata rusă în continuare pune accentul pe blindate care în mare parte sunt producţie sovietică şi nu fac faţă armelor moderne anti-tanc.

Cifrele vorbesc de la sine. Timp de nouă ani, URSS-ul a pierdut în Afganistan 147 de tancuri şi 1.314 alte vehicule. Potrivit datelor ucrainene (pe care le vom interpreta critic) din 3 aprilie, în ţara vecină Rusia a pierdut 644 tancuri şi 1.830 de alte blindate, la care putem adaugă alte 1.249 de vehicule militare şi 76 de transportatoare de combustibil. Cercetătorii independenţi au numărat 410 de tancuri pierdute şi peste o mie de alte vehicule. În orice caz, pierderile ruşilor sunt fără precedent.

Tanc rusesc distrus de armata ucraineană. Foto: Ministrul Apărării al Ucrainei

Rotaţia

Un alt aspect important: din moment ce toată gruparea masată la hotarele Ucrainei a intrat în luptă şi a suferit pierderi mari, nu mai este posibilă efectuarea rotaţiei. Adică, Rusia pur şi simplu nu are cu cine suplini batalioanele decimate. Potrivit standardelor armatei SUA, dacă 30% dintr-un batalion este distrus şi nu există soluţii pentru a suplini pierderile (umane şi tehnice), atunci batalionul nu mai este operaţional.

În aceste condiţii, singura soluţie viabilă ar fi mobilizarea în masă care, din câte se pare, încă nu este posibilă la scară largă, deşi pregătirile deja au loc în ciuda faptului că, în perioada războiului, Putin de două ori a asigurat populaţia că mobilizarea generală nu va fi.

În aceste condiţii, în unele regiuni mai sărace ale Rusiei are loc mobilizarea tacită. Recruţii sunt motivaţi cu posibilitatea de a se îmbogăţi prin jefuirea Ucrainei.

Mobilizarea generală nu va rezolva toate problemele Rusiei, aici intervenind un alt aspect important şi anume pregătirea. Analizând statisticile privind tehnica militară distrusă, în special când vine vorba despre avioane şi elicoptere, este important să ţinem cont şi de faptul că pregătirea unui pilot durează ani de zile. Deci, Rusia nu a pierdut doar 143 de avioane şi 134 de elicoptere (datele ucrainene), ci şi tot atâţia piloţi pregătirea cărora durează ani.

În concluzie, în urma pierderilor suferite în Ucraina, armata rusă va avea nevoie de ani de zile pentru a-şi restabili potenţialul dacă o va putea face în condiţiile sancţiunilor occidentale care nu doar îi distrug economia, ci şi o lasă fără tehnologii moderne de care Moscova este dependentă.

Comunicarea

Comunicarea criptată este unul dintre elementele de bază ale oricărei armate moderne. Însă realităţile războiului au arătat că sistemul rus de comunicare nu este operaţional.

Astfel, militarii ruşi folosesc telefoanele mobile personale şi radiouri civile de fabricaţie chineză. Tot prin intermediul telefoniei mobile ţin legătura şi agenţii FSB din Ucraina care, de altfel, raportează superiorilor problemele grave la capitolul comunicare cu care se confruntă atât ei, cât şi armata. Cu alte cuvinte, comunicarea dintre militarii şi spioni ruşi nu este criptată. Asta, la rândul său, permite SBU să intercepteze apelurile militarilor şi să le monitorizeze geolocaţiile.

Moralul

Factorii enumeraţi mai sus au contribuit la apariţia a probabil celei mai grave probleme cu care se confruntă soldaţii ruşi – moralul scăzut. Acest fapt este confirmat de rapoartele serviciilor de inteligenţă din Occident (exemplu aici şi aici), apeluri interceptate, dar şi de cazurile de pe front de sabotare a echipamentului militar de către soldaţii ruşi, de exemplu prins scurgerea intenţionată a motorinei din tehnica militară sau pur şi simplu prin abandonarea acesteia.

Pe de cealaltă parte, Putin a reuşit ceea ce nu a fost în stare nici un lider ucrainean – i-a unit pe toţi cetăţenii ucraineni, indiferent de limbă sau etnie, într-o naţiune care cu preţul vieţii îşi apără independenţa, libertatea şi viitorul.

Sunt zeci de imagini video în care ucrainenii se aruncă sub tancuri ruseşti, aruncă cu cocktailuri Molotov în tehnica agresorului şi protestează în faţa soldaţilor înarmaţi.

Rezistenţa eroică a ucrainenilor este perfect explicabilă: Dreptatea este de partea lor.

Iurie Rotaru este cercetător asociat la Centrul de studii sino-ruse din cadrul ISPRI.