Curg dezamăgirile pentru Putin, după ameţirea lui Trump la Helsinki

Donald Trump şi Vladimir Putin - summit in Helsinki. FOTO EPA-EFE

Vladimir Putin a făcut tot ceea ce i-a stat în putinţă, utilizând şarmul personal, admiraţia lui Donald Trump pentru autocraţia sa, războiul psihologic tip KGB şi, poate, şi alte instrumente necunoscute publicului despre care doar se speculează, pentru a-l domina pe preşedintele neexperimentat al Statelor Unite, care a stat 2 ore faţă în faţă cu preşedintele rus doar cu translatorii de faţă.

Iar lucrul acesta s-a văzut atunci când liderul de la Casa Albă a părut să încline în a apăra poziţiile lui Vladimir Putin şi a-i prelua argumentele, transformându-le în ale sale.

De aici a rezultat şi marea controversă a nivelului redus al prestaţiei preşedintelui SUA. Într-adevăr, să dai credit unor „argumente solide” prezentate de Putin şi faptului că nu vezi de ce ar fi interferat Rusia în alegerile americane şi, deci, să-l crezi pe cuvânt pe fostul ofiţer al KGB-ului rus e deja o impunitate, mai ales când alegi să faci acest lucru în opoziţie cu datele exacte primite de la propriile servicii de informaţii, pe care le ridiculizează şi Putin lângă tine, în conferinţă. În al doilea rând, discuţia privind Muntenegru şi de ce să aperi o ţară mică membru al NATO, care nu aduce cine ştie ce forţe noi şi poate împinge spre al Treilea Război Mondial, expusă de Trump într-un interviu după întrevedere, e tot argumentul lui Putin, mai exact un text de propagandă şi dezinformare al laboratoarelor războiului informaţional al Rusiei.

Totuşi, trebuie să revenim şi să afirmăm, mai mult, să constatăm limitele lui Donald Trump. Limitele sale de acţiune, dar şi limitele sale de exprimare publică. Pentru că, dacă e să luăm cazul discuţiilor relative la Crimeea şi situaţia din Estul Ucrainei, Trump a fost mult mai reticent şi mai rezervat, mai ales că deja plătea o gafă anterioară comisă, când spusese în faţa partenerilor din G7 că Crimeea trebuia să fie a ruşilor pentru că acolo toţi vorbesc limba rusă. Şi aşa au început să apară surprizele şi dezamăgirile pentru Putin.

Preşedintele rus Vladimir Putin i-a propus omologului său american Donald Trump, în tete a tete-ul lor prelungit, să desfăşoare un referendum în Donbas. Chiar şi Trump a simţit că ceva nu e în regulă şi l-a rugat pe Putin să nu vorbească despre această propunere la conferinţa de presă pentru a avea timp să se gândească la ea. Propunerea lui Putin a fost ca acest referendum despre statutul Donbasului să se desfăşoare sub egida comunităţii internaţionale, însemnând validarea internaţională a stării de fapt şi anexarea Donetskului şi Luhanskului. Mai grav, oferirea unei metode acceptabile de către Washington pentru ca Rusia să anexeze – legal de această dată – noi teritorii de la vecinii săi.

Donald Trump a calificat negocierile cu Vladimir Putin drept un „mare succes” şi a menţionat că Ucraina a fost una dintre temele acestor discuţii. Kievul a cerut detalii de la Washington în ceea ce priveşte declaraţiile lui Vladimir Putin despre discuţiile legate de situaţia din sud-estul Ucrainei. Au apărut şi referirile la ameninţările de escaladare a situaţiei din Estul Ucrainei, ameninţarea directă făcută de Putin la televiziunea rusă, după întrevedere, şi care relata elemente din discuţia din spatele uşilor închise. Vinovăţia revenea, automat, Ucrainei, care nu ar respecta prevederile acordului de pace de la Minsk, o referire aberantă venind de la cei care într-adevăr nu respectă nici un acord, nici măcar banalul schimb de prizonieri şi încetarea focului, dar încearcă să valorifice necunoaşterea de către Donald Trump a dosarului.

Cum întâmplarea s-a suprapus peste anularea joi a unui comunicat de condamnare a Departamentului de Stat al SUA la adresa Rusiei pentru responsabilitatea doborârii zborului MH17 Malaysian deasupra Estului Ucrainei, la 4 ani de la tragedie, ucigând 298 de pasageri şi membri ai echipajului, e naturală suspiciunea şi reacţia Kievului. Referirea lui Trump la Muntenegru şi absenţa în comunicarea Departamentului de stat a calificării incidentelor diplomatice ruso-greceşti, referitoare la expulzarea a doi diplomaţi care au generat protestele împotriva recunoaşterii Macedoniei, ca să poată intra în NATO, sub numele de Macedonia de Nord, a adăugat la suspiciunea generală.

Orice angajament luat în necunoştinţă de cauză de Trump în spatele uşilor închise e nul de drept.

Cert este că deschiderea şi largheţea abordărilor lui Trump l-au făcut şi pe Putin să scape public referirea la organizarea de către Rusia a pseudo-referendumului din Crimeea - în bătaia puştilor omuleţilor verzi, dovediţi soldaţi ai GRU, serviciile de informaţii ruse, lucru rectificat în comunicarea oficială a Kremlinului prin cenzură. Dar şi reacţia la propunerea lui Putin divulgată despre referendumul în Donbas a fost promptă, şi Consiliul Naţional de Securitate, şi Departamentul de Stat au comunicat că Trump „nu ia în considerare susţinerea unui referendum în estul Ucrainei”, deoarece „organizarea unui aşa-numit referendum într-o parte a Ucrainei care nu este sub control guvernamental nu ar avea legitimitate”, a declarat Garrett Marquis, un purtător de cuvânt al Consiliului Naţional de Securitate al SUA şi Heather Nauert, purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat.

Cert este că tot ceea ce a discutat Trump cu Putin faţă în faţă nu are relevanţă în legătură cu angajamentele americane. Într-adevăr, toate temele se vor discuta în grupurile de lucru, inclusiv lista de propuneri ruse înmânată de Putin lui Trump. Deci aici va prevala establishmentul american şi cunoaşterea temelor şi a agendei. Apoi SUA este un stat democratic, în care Congresul a chemat deja la audieri în această săptămână pe Secretarul de Stat şi pe Secretarul Apărării, alături de consilierul prezidenţial pe Securitate Naţională, John Bolton, dar doreşte şi audierea translatorului lui Trump pentru a clarifica angajamentele luate de acesta în numele SUA şi baza lor. În rest, orice angajament luat în necunoştinţă de cauză de Trump în spatele uşilor închise e nul de drept. A contact în războiul psihologic şi de imagine în care Trump şi-a făcut rău sieşi, nu numai SUA şi aliaţilor din NATO.