Două manuale de spionaj. Tehnicile şi unităţile războiului psihologic

Sediul GRU, agenţia de spionaj militar a Rusiei, clădire denumită „Acvariul“.

Au existat şi mai există nenumărate discuţii despre natura şi organizarea instituţiilor care pregătesc specialiştii care acţionează pentru conceptualizarea, pregătirea şi coordonarea unor scenarii ofensive de război psihologic. Poate, în contextul de acum, ar fi interesant să vedeţi şi să comparaţi stilurile de lucru ale organizaţiile de profil din SUA şi Federaţia Rusă.

Prima este un clasic în domeniu, anume Manualul "Psychological Operations Tactics, Techniques, and Procedures " distribuit de armata americană, realizat şi distribuit de United States Army John F. Kennedy Special Warfare Center and School (disponibil aici). Se spune acolo că scopul acestor operaţiuni este:

- să influenţeze populaţiile din străinătate prin formularea de informaţii care să poată influenţa atitudini şi comportamente şi pentru a ajunge la conformarea la ordine şi la noninterferenţă. Aceste acţiuni uşurează operaţiunile militare.

- Să ofere informaţii publice populaţiilor străine pentru a sprijini activităţile umanitare, pentru a a readuce sau întări legitimitatea, scădea nivelul de suferinţă şi pentru a menţine sau restaura ordinea civilă..

- să servească drept portavoce a comandantului

- să se opună propagandei, dezinformării, informaţiilor false...în scopul de a o transmite conţinutu prietenos şi acţiuni la modul pozitiv şi corect,  prin aceasta interzicând altora posibilitatea de polariza opinia publică şi voinţa politică împotriva SUA şi aliaţilor săi.

Interesantă este descrierea amănunţită a organizării departamenului şi funcţiilor unităţilor respective, cu ţintele lor specifice. În principiu, la prim a lectură, este o descriere fidelă a sistemului de organizare militar şi a funcţionării elementelor sale componente pe timp de pace sau război. Asta în lectura clasică, deoarece dezvoltările interesante de-abia urmează, în măsura în cea descifraţi cu atenţie căile posibile de intersectare a sistemului militar în "viaţa civilă", moment în care totul poate deveni, în condiţii de criză majoră, o adevărată inustrie a apărării care cuprinde contracte majore presupunând contactarea unor specialişti din diverse domenii. La fel de interesantă şi instructivă este şi lisa subiectelor de interes pentru desfăşurarea unor anchete de teren care oferă necesaul de informaţie logistică (în sensul extins al termenului) pentru nivelul superior de decizie. În fine, chiar dacă acum s-au adăugat noi unităţi în schemă, trebuie lecturată descrierea bazei de structurarea a ceea ce înseamnă foarte complexa organizare a sectorului "informaţie şi comandă" al armatei americane.

De-abia după ce aţi citit această lucrare, vă recomad cu toată căldura o destul de neobişnuită publicaţie apărut foarte de curând pe piaţa americană: Inside the GRU'S PSYCHOLOGICAL WARFARE PROGRAM (Free Russia Foundation, Washington, DC 2020, o puteţi accesa aici ) şi care, sub îngrijirea Lui Michel Weiss, scoate la iveală documente absolut inedite despre activitatea sovietică şi apoi rusească în domeniul informaţiilor militare.

Spuneam că este o "lucrare neobişnuită" pentru că foarte rar apare un asemenea acces direct şi cu asemenea precizie cum sunt aceste memoriile colonelului Alexandr Viktorovich Goliev, un personaj pe deplin integrat în nivelul superior de comandă din zona GRU şi, în general, din zona întregului aparat de spionaj militar (cu funcţie de comandă superioară în serviciul activ şi apoi în cel de pregătire  superioară a agenţilor spionajului militar). Este o autobiografie extrem de precisă şi foarte bine documentată (poate pregătită cu mult timp înainte şi cu o credibilitate pe care doreşte s-o amplifice folosind o reală bază de date, nume, locaţii şi titulaturi de opereţiuni) şi care are meritul de a acoperi o lungă perioadă din istoria niciodată scrisă pe deplin a interveniilor ruseşti în ţările Pactului de la Varşovia şi, mai apoi, în Cecenia, Afganistan, Osetia, etc. El povesteşte educaţia primită şi activităile sale în cadrul "Directoratului pentru propagandă specială din cadrul Directoratului politic principal al Armatei sovietice şi Marinei sovietice (AVPUR), preump şi rolul avut în operaţiuni specifice de mare intensitate în anii '80 în Germania, Polonia şi Lituania. Dar arată (cu exempole chiar fascinante) care a fost şi rolul Unităţii 54777  în activităţile de dezinformare şi propagandă în timpul războiului împotriva separatiştilor ceceni la mijocul anilor '90, precum şi ivazia şi ocupaţia rusă în Crimeea şi Donbas. În plus, avem şi două documente în premieră absolută două cursuri ţinute în ultimul deceniu la Facultatea GRU din cadrul Universităţii Militare.

Unul dintre acestea, intitulat "Russian Dolls: How the GRU's Psycological Warfare is organized, Features of Organization and Introduction of PSYOP bin Peace Time and a Threat Period " este o expunere extrem de precisă asupra componentelor acţiunilor de război psihologic în perioadă de pace, în perioadă de pre-criză şi în perioadă de conflict, cu enumerarea tuturor actorilor militari şi civili care pot fi integraţi în desfăşurarea operaţiunilor. Chiuar dacă extrem de tehnică, expunerea vă arată prezenţa, ca şi înc azul americanilor, a unei întregi filozifii de acţiune şi a unei concencepţii care seamă cu o concepţie arhitecturală extrem de complicată şi care antrenează u numpr incredibil de ofiţeri specializaţi. Drept care, informaţia asupra muncii acestora trebuie legată şi de organizarea GRU în numeroasele sale directorate concepute pe de o parte pentru o cât mai perfectă compartimkentare a surselor sensibile, dar şi pentru a putea lucra în legătură unele cu celelalte, aşa cum s-a întâmplat în cazul unităţilor din Europa, înainte şi mai ales în perioada de după căderea Cortinei de Fier.

Care sunt aceste Directorate?

Directoratul 1 este responsabil cu spionajul în Europa

Directoratul 2 are responsabilitatea specială pentru Europa occidentală

Directoratul 3 are în responsabilitate Asia

Directoratul 4 este geografic responsabil pentru Africa şi Orientul Mijlociu

Directoratul 5 are responsabilitatea operaţiunilor militare de obţinere a informaţiilor, inclusiv cele navale

Directoratul 6 are responsabilitatea spionajului interceptării semnalelor în comunicaţii (SIGINT). Din 1974, GRU a re propia sa staţie de intercepţie satelit situată lângă Andreievka, în apropiere de de Spassk-Daly, Primkosrky Krai

Lecturaţi acest material şi  amintindu-vă de faptul că, în 2018, a existat o analiză a agenţiilor occidentale de informaţii la care au avut acces cei de la Reuters şi unde se afirma că GRU mai dispunea încă de o reţea proprie de "ilegali", adică spioni care lucrează fără acoperire diplomatică şi trăiesc în diferite ţări sun identitate falsă: "GRU are un loc din ce în ce mai important în dezvoltarea sistemului rus de război informaţional (ofensiv şi defensiv).Este o organizaţie agresivă şi bine finanţată care are sprijinul direct al lui Vladimir Putin care-i acordă libertate în activităţi şi toleranţă în ce priveşte controlul diplomatic şi legislativ".

Putin în vizită la sediul GRU, în 2006

Fireşte, un capitol aparte îl reprezintă capacitatea GRU de a a putea trece instantanteu la aplicarea unor politici de convingere folosind forţa (procedeu atât de cunoscut părţii noastre de lume) folosind, în caz de nevoie, faimoasele şi pe drept cuvând temutele Forţe speciale ale Directoratului principal, grupul de forţe format în 1948 sub numele SPETNATZ GRU. După dizolvarea URSS în 1991, corpul de Spetnaz GRU rămâne intact bpână în 2010 când a fost dizolvat şi realocat altor agenţii. Cu toate astea, decizia este anulată în 2013 şi unităţile Spetnaz sunt preluate din nou de diviziile GRU şi puse sub controlul GRU.

Cât de credibile sunt informaţiile, spectaculoase în general şi unele ieşind pentru prima oară pe piaţă care sunt scoase prin publicarea acestor documentare? Avem o confimare indirectă a supărării Moscovei referitor la activităţile Fundaţiei FREE RUSSIA (condusă de David Kramer, fost secretar de stat adjunct al SUA)  deoarece, în iune anul trecut, aceasta fost catalogată drept "indezirabilă" , lucru confirmat pentru INTERFAX de către un oficial rus, Andrei Ciumakov, care nu a oferit însă nici un fel de motive pentru acest gest.

În fine, cred că ar mai fi un motiv de interes pentru lecturarea celor două documente. Încercaţi s-o faceţi din perspectiva imediată a războiului în mijlocul căruia trăim, cel al pandemiei şi conflictelro sale conexte. S-ar putea să fie un exerciţiu interesant şi instructiv.