Emascularea lui Vladimir Putin

Foto Shutterstock

Pe 5 decembrie 1989, la Dresda, protestatarii din RDG iau cu asalt reprezentanţa locală a KGB, aflată la doi paşi de sediul sinistrei Stasi. După decenii de robie în slujba Moscovei, ferecaţi în spatele unui Zid construit special pentru ei, germanii din Est sunt furioşi.

Totuşi, din sediul KGB un tânăr spion iese şi îi înfruntă: ”Nu încercaţi să forţaţi intrarea pe această proprietate. Tovarăşii mei sunt înarmaţi şi sunt autorizaţi să folosească armele dacă va fi nevoie." E o minciună: de fapt, spionul e singur. Totuşi, mulţimea se retrage.

Aşa sună legenda începuturilor lui Putin, căci el e agentul din Dresda, în slujba patriei – legendă cultivată cu grijă de biografii săi oficiali. Încă de la primele apariţii pe scena publică – într-un moment de descompunere a autorităţii din Rusia pe fondul debusolărilor bahice ale bunicuţului caraghios Elţîn – Putin a fost vândut ca un macho man. Şi-a etalat un mers tăios şi crăcănat, de căpetenie militară, s-a lăsat filmat în timp ce umilea oligarhi şi le confisca pixul, şi-a încordat bicepşii în demonstraţii de judo, a călărit despuiat ca să-şi arate pectoralii (doar vag efeminaţi) şi a intrat gol în apa de Bobotează, ca să-i vadă poporul ortodox deltoizii şi trapezul. Atât de viril şi milităros a reuşit să pară Putin în primii săi ani la Kremlin, încât până şi propriii consilieri s-au speriat puţin şi, ca să-i mai îndulcească imaginea, l-au pus să cânte Blueberry Hill la pian. Putin a cântat şi, apoi, ca să nu ne relaxăm prea tare şi ca să-şi verse năduful, a atacat Georgia şi Ucraina.

Cu această construcţie imagologică, de la care nu s-a abătut niciodată, şi cu ajutorul unui sistem autoritarist şi militarist, Vladimir Putin a reuşit să stăpânească două decenii Rusia – ţară altfel nărăvaşă şi iute la rebeliuni. Cu sistemul autoritarist şi militarist va rămâne – chiar şi în faţa sfidării lui Navalnîi; acest sistem e mult prea bine reglat, spionat şi recompensat ca să ajungă la acele disidenţe care ar putea duce, măcar teoretic, la căderea regimului. Ceea ce stăpânul la Kremlin a pierdut (definitiv?) prin înfruntarea cu Navalnîi este imaginea sa atât de preţioasă de mascul alfa.

Alexei Navalnâi l-a emasculat politic pe Vladimir Putin. A supravieţuit tentativei acestuia de a-l lichida. Şi i-a râs în faţă. A ridiculizat serviciile secrete ruse, atât de gonflate după episodul Trump, făcându-le să pară o adunătură de incompetenţi şi idioţi care îşi discută la telefon tentativele de asasinat. A arătat opiniei publice din Rusia palatul de miliarde în care Putin e păzit ca o prinţesă învăluită în mătăsuri – fără să mai aibă nimic din tânărul intrepid care înfrunta mulţimile la Dresda. Şi, după ce a făcut toate aceste lucruri, cu un curaj nebun, Navalnîi s-a întors în Rusia, ca să fie aruncat în închisoare, torturat sau ucis de regimul Putin.

Acesta este noul mascul alfa al Rusiei. Putin va rămâne, fără îndoială, stăpânul de la butoane. Dar a devenit doar un bătrânel care se ascunde în spatele trupelor de elită care îl apăra de adolescenţii TikTok. El nu mai e nici Stalin, nici Rasputin, nici Ivan cel Groaznic. E Brejnev cel ticăit, pe care lumea îl acceptă pentru că sistemul – deşi putred şi falimentar – va continua să meargă înainte din inerţie.