Flota rusă a Mării Neagre devine element important în strategia de disuasiune nucleară rusă

Pentru a înţelege ce s-a întâmplat în lume în 2020, cred că puţine documente sunt mai important de lecturat decât „Principiile de bază ale politicii de stat ale Federaţiei Ruse în ce priveşte strategia de disuasiune nucleară“.

Asta deoarece aveţi descrisă aici, chiar cu neobişnuită precizie, întreaga filozofie pe baza căreia se organizează toate sistemele care alcătuiesc arhitectura de apărare a Rusiei şi, poate cel mai important, arată în ce sens şi în ce direcţie se vor moderniza componente ale acestor forţe. Ar trebui să lecturaţi documentul respectiv în varianta publicată de Ministerul rus de externe pentru că aici sunt toate argumentele folosite în ultimele luni de zile pentru întărirea sistemului nuclear rusesc şi pentru ceea ce, pe fond, este o amplasare fără precedent de armament, echipament şi trupe în Marea neagră, inclusiv a unora din sistemul nuclear.

Cât de gravă este ameninţarea şi în ce măsură îngrijorarea ar trebui să treacă de răspunsul propagandistic şi să determine eventuale urgente măsuri de răspuns în coordonare cu aliaţii din NATO?

Un posibil răspuns găsim într-un studiu apărut zilele trecute sub semnătura Polinei Sinovets "The Real and Projected Strategic Dimension of the Russian Black Sea Fleet" şi difuzat pe reţeaua PONARS a cercetătorilor în domeniul noilor demersuri privind domeniile securităţii, politicii, economiei şi societăţii în Rusia şi Eurasia". Relevant este accentul pe care-l pune, în cadrul demersului "escaladare pentru dezescaladare" folosit de ruşi, pe apariţia "pentru prima oară din 2015, a referinţelor privind la o posibilă desfăşurare de armament nuclear în regiunea Mării Negre şi în jurul Crimeiiîn apopierea centrului Europei. Cea mai mare parte a armelor desfăşurate în Crimeea sunt de tip dual şi care, având în cedere misiunea de dezescaladare a armelor nucleare tactice, poate transforma zona Mării Negreîntr- zonă cheie în cazul unui potenţial conflict. Se ştie foarte bine că, după ce au preluat Crimeea, ruşii au tranformat-o într-un "bastion al gloriei ruse", un hub pentru proiecţia puterii uneia dintre cele mai militarizate zone ale lumii".

Foto: navă lansatoare de rachete din Flota rusă a Mării Negre

Poate cel mai dur dintre semnale este că, aşa cum poate fi coroborat cu alte analize militare ale ultimelor luni, Flota rusă a Mării Negre urmează să fie dotată cu noi arme strategice de ultimă generaţie (cele denumite "arme din generaţia 1 martie" data la care Putin, în 2018, a vorbit pentru prima oară despre existenţa lor).

E vorba despre patru arme strategice dintre care două au fost deja testate şi merită a fi descrise tocmai pentru a arăta căt de serioasă este şi poate deveni situaţia pe linia care pleacă de la litoraul nostru spre ceea ce a fost mereu descris în doctrina militară rusă drept "burta moale a Europei". 

Prima asemenea armă este POSEIDON (foto), dronă submarină dotată cu un mini reactor nuclear şi purtătoare de încărcătură nucleară de 100 megatone "despre care Marc Schneider, un oficial al ministerul american al apărării spunea că "e vorba despre cel mai iresponsabil propgram creat în Rusia lui Putin". Cele 100 megatone pot distruge extrem de uşor un port civil şi militar plus toate clădirile unui oraş mare prin efectul direct al exploziei sau prin cel al unui tsunami de mari proporţii".  La această oră există două asemenea "drone submarine POSEIDON" din generaţia de 6 anunţate de Putin

: "Am dezvoltat un vehicul submarin fără echipaj care poate se poate deplasa la mare adâncime (aş spune chiar la foarte mare adâncime), pe distanţe intercontinentale, la viteze superioare celor mai bune dintre submarine, torpile sau nave de suprafaţă, inclusiv unele care dezvoltă cele mai mari viteze, Sunt realmente fantastice. Sunt foarte manevrabile şi există puţine vulnerabilităţi exploatabile de inamic. Pur şi simplu, nimic nu le poate sta în faţă".

A doua armă care a fost testată deja în zona Mării Negre este racheta balistică hipersonică KH-472 M2 "KINZHAL" cu viteză de Mach 10-12 lansată de obicei de pe avioanele de luptă Mig-31K care sunt dotate cu o singură asemenea rachetă sau de pe o platformă complexă cum sunt bombardierele Tu-22M3 care pot duce 4 asemenea echete. Există în două versiuni, cu încărcătură clasică sau nucleară. În Marea Neagră a fost desfăşurat un exerciţiu gândit pentru a combina trageri de pe toate tipurile de platforme folosind 30 de nave şi peste 40 de avioane şi un submarin, asta însemnând că au fost folosite rachete de croazieră Kalibr şi rachete hipersonice.

Al treilea tip de rachete cu care vor fi dotate din 2022 unele nave şi submarine din Flota rusă a Mării Negre vor fi hipersonicle ZIRKON cu o rază de 500-1000 km, care vor putea folosi lansatoarele actuale pentru KALIBR ca cele din fotografie, de pe fregata Adm. Gorşko)  care, chiar dacă nu sunt considerate "o nouă armă", sunt deja fabricate în generaţii succesive cu îmbunătăţiri notabile care le fac să fie unele dintre cele mai bine rachete de croazieră, testate din plin pe frintul din Siria.

Şi iată concluzia studiului semnat de cercetătoarea din Ucraina:

"Poate că Flota rusă a Mării Negre nu are multe nave, dar combinaţia între capacităţile sale defensive şi ofensive o face capabilă să susţină operaţii tactice...Principala misiune a flotei poate fi văzută în două domenii conectate: proiecţia de putere/ coerciţie şi disuasiune a NATO. ..Rusia a folosi Marea Neagră ca o platformă pentru a-şi măsi şi întinde influenţa în regiunile învecinate, incluzând Balcanii, Orientul Mijlociu şi Mediterana. Principala sarcină a flotei ruse este asigurarea bulei de interzicere acces ("anti-acces/area deial A2/AD) bazată mai ales pe armament convenţional dar admiţând totuşi acţiuni cu armament nuclear atunci când acestea pot asigura stabilitatea disuasiunii. În al doilea rând, ridicarea nivelului de forţă al Flotei ruse a Mării Negre este un mijloc de a frustra NATO. Rusia urmăreşte să disuadeze NATO în a se extinde către sud-est în paralel cu neutralizarea oricărei structuri militare noi - în speial cele care ar putea ameninţa structurile ruseşti de pe flancul sud".

Interesantă prezentare de ansamblu, mai ales dacă o corelăm cu multiplicarea exerciţiilor comune între flotele ruse din Marea neagră şi cea din nordcu şi cu ieşirea din ce în ce mai frecventă în Mediterana, totul echilibrat cu apariţia unor nave de luptă ruseşti, pentru prima oară după 10 ani, într-un exerciţi comun unde avem şi nave NATO, "Aman 2021" în febriarie, în largul coastelor pakistaneze.

Un balet de tip disuasiune reciprocă ce deschide perspectiva unui an 2021 destul de complicat, poate marcând - fie şi doar în primele sale luni - reechilibrarea relaţiei US-Rusia şi a raporturilor NATO-Rusia poate începând cu rediscutare şi negocierea tratatelor privind armamentele nucleare. De aici şi presiunea alinierii de forţe majore într-un spaţiu atât de mic cu este Marea Neagră care are din nou dezavantajul de a se afla pe  frontiera cea mai fierbine. Şi cu noi chiar pe mijloc.