Negocierile cu Moscova, finalizate în 1997, au pus bazele
unui tratat care să rezolve moştenirea sovietică, Rusia obţinând 81,7% din
flotă, iar Ucrainei revenindu-i 18,3 procente, adică 87 de nave şi un submarin.
Anexarea peninsulei Crimeea nu a produs tensiuni
geopolitice doar în Marea Neagră, ci şi în ceea ce priveşte Marea Azov, care,
până în 2014 era controlată în proporţie de 70% de către Ucraina. De altfel,
Kievul avea controlul total al strâmtorii Kerci, motiv pentru care Moscova era
nevoită să
plătească taxe pentru intrarea în Marea Azov.
Citeşte şi: Tensiunile din Marea Azov şi
necesitatea unui răspuns ferm
Astel,
cunoscută ca Lacul Meotic
în Antichitate, Marea Azov a fost într-o
situaţie securitară latentă până la sfârşitul Războiului Rece, pentru ca
începând cu 1991 statutul său şi cel a al Crimeei să fie în centrul disputelor
diplomatice ruso-ucrainene, dispute care ar fi trebuit a fi soluţionate
printr-un acord semnat bilateral în 2003, ce delimita apele din Azov ca ape
teritoriale ruso-ucraineen.
CheckMedia – Analiză video: Tensiuni în Marea Azov
Evident, acordul nu a mai fost respectat de către Moscova
după ce ruşii au anexat Crimeea şi au preluat controlul strâmtorii Kerci,
urmând o serie lungă de acte prin care Rusia
a încălcat normele dreptului internaţional, atât prin închiderea unilaterală a strâmtorii,
arestarea unor nave ucrainene şi a personanului acestora în 2018 sau şicanarea ambarcaţiunilor
comerciale care merg în porturile ucrainene din Azov. Sigur, Moscova nu vede o
problemă în aceste acţiuni, asta deşi
Ucraina este privată pur şi simplu de drepturile ce-i revin ca stat
riveran. Mariopol joacă un rol extrem de
important în acest context, situat în proximitatea regiunilor separatiste,
portul asigură o parte însemnată din necesarul de materii prime şi alimente
pentru întregul est al Ucrainei. Cu toate acestea, navele care trebuie să
ajungă în port sunt oprite de către autorităţile ruse prin controale care
întârzie ajungerea acestora la destinaţie pentru săptămâni sau chiar luni
întregi. Concomitent cu alte acţiuni subversive, printre care şi războiul
informaţional, Rusia vrea să crească tensiunile sociale în estul Ucrainei în
detrimentul Kievului.
Mai mult, excluzând Ucraina din propriile sale zone
maritime, Rusia exploatează acum, tot în detrimentul dreptului internaţional,
resurse precum pescuitul sau rezerve de petrol şi gaz natural. Mai apoi, construcţia
Podului Crimeei, care face joncţiunea între Rusia şi peninsulă, un proiect de
3,7 miliarde USD în ciuda problemelor economice ruse, ridică nu numai probleme
privind capacitatea navelor care ar trebui să ajungă în Mariopol, dar şi
numeroase semne de întrebare privind protecţia mediului din Marea Neagră.
Cum podul nu este suficient pentru satisfacerea
intereselor regionale ale Rusiei prin
controlul Mării Azov, Moscova reuşeşte să suplimenteze necesarurile privind
aprovizionarea trupelor cantonate în Crimeea, putând să-şi proiecteze puterea
dincolo de Marea Neagră. Spre exemplu, portul Sevastopol a reuşit astfel să
aibă un rol extrem de important în campania militară a Rusiei de
susţinere a lui Bashar al Assad, atât prin transportul de alimente, cereale sau
muniţie către regimul de la Damasc, cât şi prin deplasarea unor nave militare
către Tartus, nave care au susţinut ofensiva militară rusă.
Nu în ultimul rând, prin capturarea
Mării Azov, Rusia a reuşit să controleze în totalitate Canalul Volga-Don, folosit
chiar de către SUA în perioada 2000-2003 pentru aprovizionarea Ajerbaijanului,
devenind singurul broker care controlează traseul maritim între Marea Neagră şi
Marea Caspică.
Moscova crează o presiune
constantă la adresa Ucrainei, dincolo de cele peste 2.000 km de frontieră
comună. În Transnistria rămâne cantonat Grupul Operativ al Trupelor Ruse, care este
o ameninţare pentru regiunea Odesa, una dintre puţinele conexiuni economice ale
Ucrainei cu pieţele internaţionale, iar în Belarus, dincolo de unele divergenţe
cu Moscova, Lukashenko este dispus să sprijine interesele Moscovei faţă de
Kiev. Însăşi Lukashenko, în dorinţa de a distrage atenţia de la evenimentele
interne, a declarat că în Ucraina sunt pregătiţi militanţi care ajung în
Belarus pentru a orchestra proteste, arătând astfel dispoziţia Minskului de a
de raliza narativelor ruse.
În tot acest tablou, triada Marea Neagră –Crimeea – Marea Azov rămâne principala ameninţare pentru Ucraina alături de mişcările separatiste din Donbas, motiv pentru care, pe termen scurt şi mediu este nevoie de un răspuns mult mai ferm al NATO dar şi de susţinerea comunităţii internaţionale de reglementare a Mării Azov pe baza Convenţiei Naţiunilor Unite.
Adauga Comentariu
Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos
Varianta 1
Autentificare cu contul adevarul.ro
Varianta 2
Autentificare cu contul de Facebook
13 Comentarii
Sortare: Cronologic · Dupa popularitate
In primul rand Rusia e cea mai puternica tara din Lume . In al doilea rand toti care si-au pus sperantele in SUA ca in Hitler au ajuns niste luzeri . SUA nu are capacitatea lui Hitler .
Medvedev a invins America ! Bravo Medvedev !
Djokovici=America doar daca fumezi iarba.
Pentru a intelege stadiul situatiei geopolitice trebuie spus ce le-a spus americanul ucrainenilor : Gazoductul s-a construit , asta e , trebuie sa va impacati cu ideea .
Ucraina trebie impartita in doua : jumatatea de la Nipru incolo trebuie reintegrata in Rusia . Iar UE sa ia doar Ucraina din Bucovina de nord cu capitala la Liov
Vezi toate comentariile (13)