Lichidarea Memorial: arestarea memoriei şi încălcarea sistematică a drepturilor omului

Lumânări în omagiu pentru lichidarea organizaţiilor civile în Rusia FOTO EPA-EFE

Anul 2021 se încheie cu veşti foarte îngrijorătoare legate de respectarea drepturilor omului în Rusia. Pe data de 29 decembrie Curtea Supremă a decis închiderea Memorial International, cea mai veche organizaţie de apărare a drepturilor omului din Rusia, înfiinţată în anii 1980 de un grup de dizidenţi printre care şi Andrei Saharov, laureat al Premiului Nobel pentru Pace.

Scopul Memorial a fost de a documenta abuzurile din perioada URSS. În următoarea zi, aceeaşi instanţă a decis închiderea Centrului pentru Drepturile Omului Memorial, organizaţie apropiată de Memorial International.

Aceste două decizii care au şocat întreaga comunitate a organizaţiilor de apărare a drepturilor omului au fost calificate de avocatul Memorial ca fiind identice cu deciziile instanţelor judecătoreşti sovietice din anii 1930 - o caracterizare foarte adecvată a situaţiei.

Nu a contat faptul că Memorial a adus în sprijinul său la proces peste 127.000 de semnături şi mărturii ale celor care au descoperit trecutul trist al familiilor lor în perioada stalinistă.

Nu a contat nici declaraţia publică de sprijin a Memorial venită din partea lui Mihail Gorbaciov şi a lui Dimitri Muratov, editorul Novaia Gazeta, luareat al Premiului Nobel pentru Pace din acest an.

Cu ocazia procesului de la Moscova, procurorul a acuzat Memorial că urmăreşte „să creeze o imagine mincinoasă a URSS ca stat terorist”, precum şi „reabilitarea criminalilor nazişti”. Centrul pentru Drepturile Omului Memorial a fost acuzat că face apologia „terorismului şi extremismului” şi că încalcă legea privind „agenţii străini”. Acelaşi procuror a afirmat: „De ce ar trebui ca noi, descendenţi ai învingătorilor, să asistăm la răzbunarea trădătorilor? Probabil cineva plăteşte pentru asta”. Acest tip de raţionament este foarte asemănător cu cel folosit în prezent de Vladimir Putin în relaţia cu Ucraina, nostalgia după perioada sovietică fiind în centrul argumentelor folosite de preşedintele rus care consideră că dispariţia URSS este „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX”.

Lichidarea Memorial face parte dintr-o serie de acţiuni concertate ale Kremlinului împotriva dizidenţilor pe parcursul anului 2021, începând cu încarcerarea lui Alexei Navalnîi şi continuând cu închiderea mai multor ONG-uri şi organizaţii de media, pe baza aceleiaşi legislaţii aplicate în cazul Memorial. Recent, OVD - info, un website care monitorizează arestările abuzive, a fost blocat prin decizia justiţiei, fiind considerat „agent străin”, iar colaboratori ai lui Navalnîi sunt arestaţi şi condamnaţi frecvent.

Reacţiile la procesele de tip stalinist de la Moscova nu au întârziat să apară. Michelle Bachelet, Înalt Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, a condamnat închiderea Memorial. Amnesty International a considerat acest gest ca fiind o insultă la adresa victimelor stalinismului. Au urmat reacţiile politice: Liz Truss, ministrul de externe britanic a declarat că este „profund îngrijorată”, Secretarul de Stat al SUA Antony Blinken a denunţat „persecuţia ambelor organizaţii” ca fiind „un afront la cauza drepturilor omului de pretutindeni”, iar guvernul german a declarat că închiderea Memorial violează obligaţiile internaţionale ale Rusiei în materie de drepturi ale omului.

Sesizată de avocaţii Memorial, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a cerut Rusiei să suspende deciziile instanţelor. Nu există până în acest moment o reacţie la această solicitare.

Deciziile instanţei supreme din Rusia în privinţa Memorial marchează confruntarea a două viziuni despre ce a reprezentat URSS. O parte din societatea rusă a considerat după 1991 că statul sovietic a fost criminal şi a acţionat abuziv pe întreaga perioadă a existenţei sale. Politicieni puternic legaţi de URSS consideră că, dimpotrivă, dispariţia statului sovietic a fost o imensă greşeală. Vladimir Putin face parte din această ultimă categorie. Ca şi în perioda URSS, Rusia de astăzi a reuşit să îşi subordoneze total justiţia şi să o folosească pentru atingerea scopurilor sale politice. Ca şi în perioada URSS, statul are ca obiectiv oficial prezentarea unei viziuni proprii despre istorie care trebuie impusă cu orice mijloace cetăţenilor. Regimurile autoritare nu se mulţumesc să controleze doar proprii cetăţeni, ci ajung, la un moment dat al dezvoltării lor, la intenţia de a controla trecutul. Cei de la Memorial au devenit, fără să dorească, cel mai important inamic al regimului de la Kremlin, datorită faptului că deţin cheia interpretării corecte a istoriei recente. În realitate, Putin se teme nu de China, SUA, Uniunea Europeană, NATO sau Ucraina, ci de toţi cei care pun în faţă adevărata natură criminală a regimului sovietic, în contrast evident cu versiunea idealizată prezentată public de preşedintele rus. Vladimir Putin a speculat foarte bine nostalgia după comunism, a dus-o la apogeu şi o foloseşte în interes propriu. Organizaţii precum Memorial erau cel mai important obstacol în calea „noului adevăr” promovat la nivel oficial. Memorial era mai periculos decât Navalnîi sau Novaia Gazeta.

Ce s-a întâmplat cu Memorial este un studiu de caz care devoalează legătura dintre o justiţie coruptă şi un stat autoritar pentru care drepturile omului reprezintă cea mai mare ameninţare. Acest caz reprezintă un motiv de îngrijorare extremă care arată că regimul autoritar de la Moscova s-a consolidat suficient de mult pentru a nu mai fi îngrijorat de nicio reacţie a comunităţii internaţionale. La fel ca şi în anii 1980, atunci când democraţiile occidentale au înţeles că denunţarea situaţiei dramatice a drepturilor omului în URSS era o armă mult mai eficientă decât orice embargo economic, în prezent orice poziţionare fermă în favoarea respectării drepturilor omului va atinge un punct extrem de sensibil pentru Vladimir Putin. Până la urmă, cei care au comis abuzuri în materie de drepturi ale omului din URSS au fost nevoiţi să părăsească puterea - la fel se va întămpla şi în prezent, cu condiţia solidarităţii internaţionale fără rezerve cu Memorial şi cu toţi cei care luptă în continuare pentru restabilirea adevărului istoric în privinţa naturii regimurilor comuniste.