Rusia

articolul anterior articolul urmator

Mândria de a fi rus satirizată de Cehov

17
19 Aug 2015 12:38:16
Ion Cristoiu

Mândria de a fi român e luată peste picior de I.L. Caragiale ca izvor al multor momente satirice. Aşa-zisul patriot descoperă în fel de fel de fleacuri argumente pentru a se făli cu superioritatea noastră asupra altor neamuri. Surprind  însă şi la Cehov aceeaşi cruntă ironizare a fuduliei naţionaliste ca nărav al l ruşilor de la finele secolului al XIX-lea.

Schiţa „În ţară străină“, publicată în Oskolki, din 12 octombrie 1885, se opreşte asupra unei realităţi întâlnite şi în alte proze ale scriitorului, semn că era vorba de una obişnuită în Rusia frământată de Intrarea în veac:

Tratamentul râtănesc aplicat de moşierii ruşi străinilor sau străinelor aflaţi în serviciu.

Fie că e vorba de guvernante, profesori pentru copii, angajaţi de pe o piaţă care nu duce lipsă de aşa ceva, fie că sunt străini – francezi – de exemplu – pripăşiţi în sălbatica Rusie, stăpânii îşi fac o plăcere sadică, sporită şi de plictiseala provinciei imense, din a-i umili sau a le umili în ipostaza de străini.

Antologică rămâne astfel schiţa „Fiica Albionului“, în care mârlanul rus umblă gol dinadins în faţa guvernantei englezoaice din satisfacţia de a umili o străină.

În opera „În ţară străină“ victima bădărăniei bogătaşului  rus e „monsieur“ Champougne, un franţuz bătrâior, pirpiriu şi curăţel, „întotdeauna bărbierit cu îngrijire“.

La micul dejun de duminică, exploatat de grobianul  moşier pentru a-l umili pe franţuz, se haleşte pe rupte în stilul deja cunoscut al rusului fără maniere, dar cu avere.

Lui Kamîşev nu-i scapă nici un prilej de a-şi bate joc de Champougne ştiind  de iritarea acestuia la orice jignire adusă Franţei.

Scena se desfăşoară astfel:

„Kamîşev mănâncă şi, ca de obicei, sporovăieşte.
— Ustură de mama focului! – spune el, ştergându-şi lacrimile pricinuite de o bucată de şuncă, unsă din belşug cu muştar. Uf, îl simt până şi în creier şi parcă în toate încheieturile. Muştarul vostru franţuzesc nu-ţi joacă asemenea feste, chiar dacă ai înghiţi un borcan întreg.
— Unuia îi place muştarul franţuzesc, altuia – cel rusesc... răspunde blând Champougne.
— Muştarul franţuzesc nu place nimănui: poate doar franţujilor. Dar franţuzul mănâncă orice: broaşte, guzgani, gândaci... brrr! Dumitale, bunăoară, nu-ţi place şunca asta, fiindcă-i rusească, dar dacă ţi s-ar da o sticlă prăjită şi ţi s-ar spune că-i franţuzească, ai mânca-o, şi ţi-ai linge şi buzele... După părerea dumitale tot ce-i rusesc e prost.
— N-am spus asta niciodată.
— Lasă... tot ce-i rusesc e prost, iar tot ce-i franţuzesc: O, se tre joli! După părerea dumitale, nu e ţară mai frumoasă ca Franţa, pe când, după părerea mea... ce-i, la drept vorbind, Franţa? O palmă de pământ! Dacă ai trimite acolo un ispravnic de al nostru, după o lună de zile şi-ar cere mutarea: nici n-ar avea unde să se învârtească! Poţi face ocolul întregii Franţe a dumitale într-o singură zi, pe când la noi, dacă ieşi pe poartă, nu vezi cu ochii sfârşitul drumului! Mergi şi tot mergi cu trăsura...
— Da, monsieur, Rusia e o ţară imensă“.

Dincolo de exerciţiul de umilire, mărturisind un animal care mănîncă şuncă unsă cu muştar iute, Kamîşev e surprins de autor în ipostaza rusului care se făleşte în chip naţionalist şi, prin asta, în chip comic.

Nimic din ce crede moşierul a fi superioritatea rusului asupra altor popoare nu e lăsat deoparte.  Ca şi în cazul fuduliei moldo-valahe, cea rusească pariază pe aşa-zisa inteligenţă nativă a mujicului:

„Inteligenţa rusului este o inteligenţă mereu creatoare! Atât că, fireşte, nu i se dă toată libertatea de care are nevoie. Apoi rusul nici nu ştie să se laude... Inventează ceva şi îşi lasă invenţia baltă, sau o dă copiilor să se joace cu ea, pe când un franţuz de al dumitale, dacă inventează un fleac oarecare, face un tărăboi de-l aude lumea întreagă. Deunăzi, vizitiul meu Iona a făcut dintr-o bucată de lemn un omuleţ: când tragi de o sforicică, omuleţul face o necuviinţă. Iona însă nu se laudă cu invenţia lui“.

Ca orice mare satiric, pe Anton Pavlovici Cehov îl scoate din sărite vanitatea omenească, nărav tipic omenesc, pe care nu-l poţi întâlni nici măcar la lei, regii junglei.

În cazul de faţă, vanitatea ia drept pretext naţionalismul orb.

Dacă naţionalismul imbecil poate fi ironizat şi la ruşi, neam cu suficiente atuuri pentru a se fuduli, cu atât mai uşor şi mai necesar e să ne batem joc de naţionalismul moldo-valah, care-şi găseşte expresia în fudulia unui neam oarecare de pe planetă.
 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

17 Comentarii

Sârbul Vasile
19.08.2015, 18:15:59

Cehov nu are nici o nuvela slaba. Dar nici o nuvela de-a lui nu am citit-o de mai multe ori ca cea intitulata Gusev. Am senzatia ca el isi descrie acolo propriul sau sfarsit. Soarta tragica a scriitorilor ce incomodeaza. Indiferent de epoca. Indiferent de regim. Poate va iese de un articol.

+3 (3 voturi)
Ileana Rollason
19.08.2015, 19:51:24

pentru Sârbul Vasile : ai dreptate ca Cehov a fost un scriitor de geniu. Ma surprinde, însa, incultura lui Cristoiu, om cu pretentii, nu-i asa ! Cehov era nepotul unor serbi, rascumparati, si fiu al unui comerciant brutal, si lipsit de simtul afacerilor. A avut, în copilarie, perioade-n care traia, împreuna cu familia, cu fratii, într-o saracie lucie. Dadea lectii particulare, ca sa poata sa se întretina la scoala. A facut, cu toate astea, medicina. A-nceput sa scrie devreme, ironic si autoironic, si nuvelele si piesele de teatru i-au avut succes. Eroii nu-i sunt de cautat departe de casa si de familie, mai ales. Taica-sau era mojic. Ori, de la taica-sau, la "poporul rus", la "trasaturile de caracter ale rusilor", la "defectele rusilor" e cale destul de lunga. Arivismul lui Cristoiu nu-l scuza de indecenta. Revenind la Cehov, are, de tânar, tuberculoza, pe care, desi medic, si-o priveste cu indiferenta. Face, cu toate astea, cure în Crimeea, unde are si proprietati, si pe litoralul mediteranean. La o reprezentare a uneia din piese îi face cunostinta actritei ruso-nemtoaice Olga Knipper. Drang nach Osten (drumul spre Est) începuse, pentru germani, de câteva secole, de la, cel putin, domnia Ecaterinei cea Mare, nemtoaica. Se si colonizeaza pe Volga, de unde, de altfel, era originara si Olga, viitoarea sotie a dramaturgului. Casatoria le-a fost ritmata de obligatii divergente, ea, pe scena, la Moscova, si el, în Crimeea, pentru tratament. Asta nu-i împiedica sa se revada cu mare bucurie, în tara sau în strainatate, unde Cehov si moare, la Badenweiler, în Padurea Neagra, din Germania, dupa ce, dupa foarte multa vreme, vrusese sa bea un pahar de sampanie. Si-l bea cu mare pofta, spune c-a fost divin, se culca, si moare ... e-nmormântat la Badenweiler, în Germania. Simbiozele culturale ruso-germane le sunt, precum vad, necunoscute românilor (si Cristoiu n-are nici o scuza), viata lui Cehov, om discret, n-a interesat, numai ca amintirile prezentelor rusesti în Germania, si invers, ale nemtilor emigrati si rusificati, dintre care, unii, nu mai vorbesc decât ruseste, sunt tenace, si contribuie la bunele relatii actuale dintre cele doua tari. Articolul lui Cristoiu n-are decât un merit, de-a-l fi readus pe Cehov în atentie, desi fara ca autorul s-aiba, în mod vizibil, habar de conditionarile textului, de context(e). Unde-i, însa, Cehov, si unde-i Cristoiu ! Ultimul ia-n derâdere o tragedie. Fiindca viata lui Cehov asta a si fost, o tragedie (optimista, numai ca tragedie).

0 (6 voturi)
Mihail AD
19.08.2015, 20:44:56

Ceea ce surprinde cu adevărat este încăpățânarea unora de a se făli cu date compilate de aiurea, pe care le trântesc ca nuca în perete, când li se pare că inteligența nu le este apreciată suficient. Iar asta nu are nici o legătură cu ceea ce numiți, emfatic, "cultură". E doar expresia instinctului de țață.

0 (6 voturi)
Ileana Rollason
20.08.2015, 11:05:37

pentru Mihai AD, vad ca te referi la mine, ca esti extrem de prost crescut, de violent, nu te controlezi, dai tu însuti dovada de-ncapatânarea de-a scrie rautati, lucruri de rea-credinta, când, în fond, e vorba de mitocanie, si de incultura crasa de care dai dovada. Consoleaza-te cu ideea ca numitul Cristoiu (absolvent, din nefericire, al UBB Cluj, sectia româna, pe care însa n-o prea onora cu prezenta, de-altminteri, desi profesori buni se gaseau ...) scrie la comanda politica (a ziarului subventionat din afara, si-a xenofobilor din Regat), si insulta din oportunism si fara motiv o natie, lucru inadmisibil. Citeste privindu-l pe Cehov, ca vad ca habar n-ai. Una din descendentele Olgai Knipper ajunge Erou al Uniunii Sovietice. Nu-ti dau amanunte, citeste, sa te mai dumiresti si tu de cum e cu mersul lucrurilor. Nemtii din Rusia tot acolo sunt si azi, vad c-asta nu-ti place, din pacate pentru tine, fiindca negi adevarul istoric. 89% din populatia Rusiei ( si ruso-nemtii din tara, si emigratia alba, din SUA, Germania, Marea Britanie, Franta) sustine politica lui Putin, si reîntregirea tarii cu peninsula Crimeea. Cristoiu e-un bolnav incurabil. Si tu, la fel.

+1 (5 voturi)
Utilizator Adevărul
19.08.2015, 18:43:35

Comentariu considerat abuziv.

Vezi toate comentariile (17)

Modifică Setările