Rusia

articolul anterior articolul urmator

Noile identităţi geopolitice: punctul de conflict şi Noua Ordine Mondială

19
26 Nov 2014 11:17:37
Cristian Unteanu

Vedeţi cum se reaşază scaunele pentru a se pregăti noua masă a puterilor lumii. Sesizaţi, deja fără prea mare efort, cum se repoziţionează marii actori şi cum, foarte grăbiţi, aproape cu disperare împinse de la spate de dorinţa propriei supravieţuiri, încep să se alinieze micile puteri sau cele care nici măcar nu contează, undeva în limita de cuprindere a umbrelei protectoare a supraputerilor ce se pregătesc de conflict.

Aflate, şi acestea, în plin proces de aglutinare majoră, urmând fidel, ca mereu în decursul istoriei lumii, axele geografice şi civilizţionale aferente acestora: prioritar Est-Vest, subsecvent Nord-Sud.

Punctul de ruptură evident a fost momentul de la Vilnius atunci când, contrar speranţelor de la Bruxelles, Rusia a trasat clar o linie roşie indicând că depăşirea acesteia va antrena repercursiuni imediate şi fără precedent. Ceea ce s-a şi întâmplat. Cu reacţii ulterioare care au crescut mereu nivelul de răspunsuri şi reacţii, totul conducând la situaţia actuală, absolut similară momentelor celor mai tensionate ale perioadei Războiului Rece. Numai atât?

Posibil să fie doar atât. Asta dacă ne amintim că logica perioadei respective ne spune că a funcţionat formula disuasiunii motivată de argumentul suprem al posibilităţii anihilării reciproce prin declanşarea unui război nuclear. Numai că, mare atenţie, perioada respectivă nu a fost caracterizată, pe lungime, numai de existenţa unui echilibru real între arsenale ci şi, oricât ar părea de ciudat, şi de o oarecare paritate între nivelul de putere economică globală a celor două imperii globale, chiar dacă ea era bazată, de o parte, pe suma unor bunăstări naţionale şi, de cealaltă parte, pe cumulul unor suferinţe cumplite şi sacrificii incredibile impuse tocmai pentru a se susţine nivelul de competitivitate cu adversarul.

Rezultatul fost că, de o parte şi de alta, timp de peste jumătate de secol, s-a creat, la nivel de generaţii, apoi s-a cultivat cu grijă, un sentiment al superiorităţii globale, dublat de o conştiinţă la fel de reală a valorii hegemoniei pe care fiecare dintre actori o aveau, incontestabil, asupra părţii lor de lume.

Căderea brutală a URSS avea să schimbe total situaţia. Nu în răstimp de generaţii, nici măcar de una singură, nelăsând să treacă un număr de ani de adaptare. A venit brusc, fără avertisment pentru o parte dintre hegemonicii lumii. Care, asemeni Germaniei după Primul Război Mondial, aveau să se trezească săraci, umiliţi, consideraţi paria, decăzuţi în orice caz din statutul de putere globală...Similar sau, oricum, destul de apropiat scenariu de cel creat pornind de la reacţia de umilinţă naţională germană faţă de prevederile Tratatul de la Versailles, Schand-diktat, „dictatul ruşinii" , scenariu pe care şi-a axat Adolf Hitler întreaga retorică de câştigare a puterii.

Hitler a venit atunci cu un discurs care, pentru prima oară de foarte mult timp, exalta istoria eroică a Germaniei şi promitea că-i va restaura onoarea şi prestigiul. Un mesaj foarte clar exprimat şi cu un substrat absolut evident, câştigând admiraţia a milioane de germani care l-au identificat imediat cu un apărător al ordinii şi virtuţiţilor naţionale. A vorbit unor audienţe din ce în ce mai entuziaste despre nevoia de a recâştiga prestigiul pierdut al Germaniei, despre nevoia de reconstituire a teritoriului naţional prin recucerirea tuturor spaţiilor unde trăiau etnici germani supuşi unor persecuţii inimaginabile de către autorităţile unor ţări care-i desconsiderau doar din motivul că erau germani....

Strategii Rusiei post-sovietice au avut de gestionat o situaţie ciudată şi extrem de interesantă, cea a unei super-puteri care ajunsese să fie trimisă în zona vechiturilor istorice şi căreia i se retrăsese rolul de actor în operaţiunea de desenare a hărţilor geo-politice planetare, actor care, evident, trebuia să imagineze un scenariu câştigător pentru revenirea în joc. În acela al super-puterilor dar şi, în paralel, încercând să determine condiţii specifice pentru formularea unui nou cadru care să facă necesară, la un moment dat, în orice caz nu foarte târziu, o reuniune de tip Yalta pentru redefinirea sferelor de influenţă.

Astfel a fost conceput „Planul Marii Triade": Trei mari actori, trei tipologii de putere, trei abordări diferite ale jocurilor interne de preluare şi conolidare a liniilor de comandă şi control care trebuiau să devină, firesc, una singură, trei tipuri umane oferind Occidentului trei abordări stupefiant de diferite care să introducă cel puţin o stare de confuzie în mintea analiştiulor obişnuiţi cu definirea de tip euclidian a puterii, cea care duce direct, în spaţiu plan, de la un punct oarecare spre o finalitate logică previzibilă.

Prima tipologie a fost cea a Negociatorului, marele actor politic Gorbaciov şi dialogul său de acceptare necondiţionată a sistemului democratic occidental, cu promisiunea îndeplinită a dispoluţiei unui sistem care oricum nu mai putea funcţiona în parametrii săi de atunci. A doua tiplogie a fost a Marelui Iluzionist, politicianul versatil şi excepţional de abil care a fost Boris Elţin, cel care a câştigat pentru Rusia a timpului vital şi strict necesar pentru refacerea puterii interne a sistemului şi mai ales pentru consolidarea zonelor militare şi de securitate. Asta în timp ce juca comedia beţivului iremediabil schiţând paşi de dans cu sticla de votcă în mână la scara avionului, ştiind că astfel atrage atenţia celor care nu vor avea nici timpul şi nici pregătirea necesară pentru a vedea dincolo de aparenţe. Adică pentru a înţelege cum el şi echipa lui pregăteau cu minuţie fantastică scenariul ridicării urmaşului său, cel de-al treilea marea acor, cel al Puterii Mamei Rusii:  Vladimir Putin, omul selectat din zona ultimă de rezistenţă a puterii de odinioară, gardienii secretelor şi păzitorii moralei (tuturor) imperiilor.

Iar discursul de acum al lui Vladimir Putin este legat de un proces intern extrem de delicat şi de important: ştie, el şi arhitecţii săi de sistem, că, tradiţional, poporul rus a fost relativ puţin sensibil la teme altfel fundamentale pentru alte spaţii, cum ar fi nivelul de viaţă, condiţii de civilizaţie urbană sau rurală, accesul la bunuri de consum de ultimă generaţie...dar, dimpotrivă, reacţionând profund şi instinctiv, în masă, la orice semnal că ar putea fi ameninţate într-o formulă oarecare fundamentele constitutive al Sfintei Mame Rusii. Exact pe asta asta a marşat odată Stalin, transmiţând apelul la luptă pentru salvarea naţiunii, cu răspunsul pe care-l ştiţi. Asta pare să meargă şi acum când, în ciuda a orice, toate sondajele de opinie dau scoruri nemaivăzute de popularitate (cel puţin în istoria recentă) pentru liderul de la Kremlin care, spre exemplu, foloseşte levierul sancţiunilor economice occidentale pentru a anunţa că se încearcă izolarea Rusiei şi că poporul său va şti să reziste şi să răspundă pe măsură. Atenţie la mesajul său de acum: vor să ne pună cu spatele la zid, vor să ne înfometeze, să ne umilească şi să ne sărăcească...vă garantez că nimeni nu va putea face asta cu Rusia!

Deocamdată, doar retorică. De foarte bună calitate, bine construită în tradiţia şcolii de şah ruseşti, dar doar retorică. Numai că una din ce în ce mai ofensivă. Direct ofensivă şi cu aluzii foarte directe la folosirea forţei pentru impunerea dreptăţii proprii. De o parte şi de alta a baricadei, aproape de la o zi la alta, discursul acuzator a devenit deja unul ameninţător şi, odată cu el, toată lumea priveşte cu atenţie spre perspectiva conflictuală, introdusă acum deja în planuri operaţionale.

Suntem în apropierea momentului în care noile identităţi geo-politice se pot confrunta pentru a-şi stabili ariile de influenţă la început de mileniul III. Suntem foarte aproape, neaşteptat de aproape, cu singura speranţă că, totuşi, perspectiva urmărilor catastrofale ar putea împiedica evoluţii de la care nimeni să nu mai poată da înapoi. Deocamdată, se vorbeşte despre „combat lines". Momentul fără întoarcere este când, pentru prima oară, cei doi mari actori, vor vorbi deschis despre „war lines". Deja planificatorii militari o fac, adevărat, doar în spatele cortinei. Există o asemenea discuţie şi în cazul României? Poate va exista, dar staţi puţin să se termine bălăcăreala, acuzaţiile, urile şi bletemele de acum şi cele care vor veni, în tradiţia unui Fanar de care nu ne poate îndepărta nimic şi niciodată.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

19 Comentarii

albu gaby
26.11.2014, 13:21:15

Dle Unteanu, incercati sa puneti impreuna niste informatii dar cred ca intr-un mod gresit! - Gorbaciov a fost un naiv, a crezut ca in sfirsit se poate avea incredere in occident, in cuvintul americii! A uitat un element de fundamental: in politica nu exista cuvintul dat, exista doar cei puternici si interesele lor (geo)politice! Deci Gorbaciov nu a fost parte al vreunui scenariu, a fost un rebut al sistemului politic din vechea URSS! - Eltin! Pai uitati ca a desavirsit caderea libera initiata de Gorbaciov si a economiei si a politicii din vechea uniune? In afara faptului ca a demisionat, cind totul a devenit un haos total, nu cred ca a facut ceva notabil, si cu atit mai putin sa fi facut parte dintr-un plan sau scenariu! A fost un dezastru! - Putin. Da, fiind kgbist cunostea toate acordurile si esecul acestor acorduri cu occidentul. Da, este un conducator ferm, corect si popular pt Rusia. Incredibil de repede a readus Rusia pe linia de plutire, a reinstaurat disciplina in economie, a ridicat la stele (pentru Rusia) nuvelul de trai al populatiei si da, a spus raspicat occidentului "pina aici" si ca hegemonia americana s-a terminat! Pe plan extern a fost actorul principal in crearea BRICS si al Organizatiei de Cooperare de la Shanghai, da a fost si este un SEF DE STAT! - Stalin. Da, a marsat pe spiritul patriotic rusesc. Nu cred ca a fost f greu, Rusia a fost calcata de toate marile puteri ale vremii, otomani, francezi, englezi, japonezi, confruntari vitale si dureroase, dar pe care rusii mereu au fost in stare sa le cistige! Cind in WWII mureau milioane de rusi, cred ca in hotarirea lui Stalin rusii au vazut salvarea lor si speranta supravietuirii ca natie! Se pare ca instinctul rusesc nu s-a inselat! Dar vorbiti de scaunele, fotoliile noilor puteri mondiale. Nu cred ca astazi au ramas doar doua, America si Rusia, cum cel putin pare ca sugerati! Ati uitat de noii jucatori, China, India, Europa(cel putin sper) si n-as neglija (cu tot haosul din zona) Uniunea Araba! Astazi mai sint aceste aliante, NATO una militara, OCS una economica (dar si cu tente militare), Uniunea Vamala (la fel, bivalenta), BRICS doar economica. Cred ca multe dintre aceste aliante se vor fluidiza sau destrama, sper ca in primul rind NATO! As dori ca UE sa se solidifice, sa se intareasca ca o entitate statala federativa. Sper ca India si China sa nu devina antagoniste?! Sper ca Rusia si China sa fi depasit antagonismele din trecut si sa nu incerce suprematia una fata de cealalta. Sper ca America sa renasca intre frontierele ei si sa inteleaga ca este una dintre marile puteri care nu trebuie sa domine pe altii ci trebuie sa colaboreze cu celelalte puteri mondiale. Sper ca America, UE, o sa aiba inca un cuvint de spus in tehnologia mondiala si in cultura mondiala! Sper ca globalizarea va progresa, dar spre avantajul tuturor. Deci o multime de jucatori f importanti pe aceasta tabla de sah mondiala, sau o multime de fotolii in jurul tablei geopolitice!

+1 (15 voturi)
albu gaby
26.11.2014, 13:40:40

Adica dle Unteanu, in putine cuvinte sper ca lumea nu se va polariza in Orient si Occident, ca America si UE nu se vor inchide in carapacea "valorilor comune", o entitate economica si militara colosala, dar cu resurse secatuite si care sa initieze in continuu conflicte pentru resurse vitale pentru supravietuire, sper ca lumea va fi multipolara in care toti actorii sa incerce sa colaboreze pentru solutii optimale si reciproc avantajoase!

+1 (7 voturi)
IonIon Codreanu
26.11.2014, 13:36:46

Excelentă analiză, dacă nu se vrea exhaustivă. Pentru că, descriind evoluția Rusiei, nu se vorbește nimic despre condițiile internaționale în care a avut ea loc. Ori, nici o țară nu evoluează astăzi pe Terra fără influența mediului ce o înconjoară. Rusia nu a evoluat și nu va putea evolua izolat de restul țărilor de pe Glob, indiferentă la acțiunile lor. Așa cum Germania dintre războaie nu a evoluat fără influența restului Europei. Astăzi nu mai poate fi găsit doar un actor responsabil de mersul lucrurilor. Esențial este să se părăsească vechile idei ale sferelor de influență, care ucid introducerea democrației în relațiile internaționale. Deocamdată nu văd această tendință decât afirmată de Germania. Și nu va fi liniște pe Glob, până ce democrația nu va fi instaurată între state, până când nu va fi instaurată forța dreptului și nu va mai fi susținut dreptul forței.

+8 (8 voturi)
Florin Georgescu
26.11.2014, 14:17:10

Toate imperiile au avut inceput si sfirsit.Se prea poate ca si universul sa fie finit ! Va sfirsi si imperiul american.Acesta e conceput pe smechereala...Nu cotropeste direct decit la nevoie.Cucereste cu democratia,manipularea,propaganda,finantele,nivelul de trai,libertatile individuale si celelalte abureli. Are trupe in 80 sau 90 de state dar nu sunt trupe de ocupatie ci de ,,pace'' !!!Sunt unii berbeci si pe la noi care spun ca trupele americane ne apara....Parca noi ne luptam cu rusii pt. suprematia mondiala !?!Politic ,prin asasinii economici,prin amenitare,prin orice mijloace stapinesc o jumatae de planeta.Si tot nu se opresc... Se pare ca tarile mici nu vor fi libere NICIODATA.Asa e omenirea facuta...Visam in egalitate,in dreptate in...dar se pare ca vom ramine cu visele si ne vor spune mereu ca sunt utopii. Suntem inteligenti,civilizati,dar am ramas animale.Ca doar la animale guverneaza legea junglei... P.S. Nu sunt filo-rus.Dimpotriva !Dar am un spirit mai rebel...mai liber...hai sa va spun o intimplare din armata... Am intrat in conflict cu un caprar pt. ca avem par mai mare...Nu era tot acoperit de boneta.Si caprarul a vrut sa dea in mine.M-am ferit si l-am lovit.Era ceva neobisnuit sa dea un tilicar intr-un veteran.A aflat toata compania...chiar si ofiterii.Am fost pedepsit 3 luni pina am incheiat perioada de instructie,dar nu am cedat....am mincat vreo 3 saptamini sub masa !!!!Dar pt. mine libertatea mea de om era mai importanta decit toate mojiciile.Eram un om liber,nesupus sitemului...Si inca sunt !!!!!Am ceva bani pusi deoparte ca sa nu ma poata umili niciun sistem,am ceva proprietati si nu am datorii la banci.Ceea ce azi e ceva foarte rarisim ! Libertatea e ceva sfint dat de la D-zeu,sau de la cine o fi data si nu merita terfelita.Nici de americani,nici de rusi nici de bruxelezi.

+3 (15 voturi)
albu gaby
26.11.2014, 14:59:01

Florin, acest comentariu mi-a placut! Bravo!

+1 (5 voturi)

Vezi toate comentariile (19)

Modifică Setările