Oceane de sânge pe mâini

„Sunt distrus să aflu de uciderea brutală a colegului meu de opoziţie, Boris Nemţov. Împuşcat de patru ori... câte un foc de armă pentru fiecare copil pe care-l are!”, a scris pe Twitter fostul campion mondial la şah, Gari Kasparov, actual opozant al regimului Putin.

Fostul vicepremier rus, Boris Nemţov, unul dintre cei mai înverşunaţi critici ai preşedintelui rus Vladimir Putin, fondator al mişcării politice „Solidarnosti”, copreşedinte al Partidului Republican din Rusia de orientare liberală, membru al Comitetului de coordonare a opoziţiei politice din Rusia, deputat al Dumei regionale, a fost împuşcat mortal aseară, chiar în apropierea Kremlinului.

Boris Nemţov, cea mai proeminentă figură a opoziţiei, intenţiona să-l sfideze din nou pe Vladimir Putin printr-un marş anticriză şi contra agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, programat să se desfăşoare chiar mâine....

La câteva minute după odioasa crimă Gari Kasparov scria pe Twitter că „Dictatorii nu întreabă 'de ce', atunci când vine vorba să ia viaţa unui om, ei întreabă doar 'de ce nu?` Vladimir Putin are oceane de sânge pe mâini deja şi este încă acolo”.

Ce se întâmplă în Rusia?

Acest asasinat se integrează perfect în politica de intimidare care a caracterizat Federaţia Rusă odată cu venirea la putere, în 2000, a lui Vladimir Putin, regimul consolidându-se după un accentuat proces de centralizare.

Centrele de putere regională care au înflorit în timpul preşedintelui Elţîn „parada suverenităţilor”, se află acum sub un fel de asediu din partea centrului, care îşi propune să uniformizeze instituţiile şi mecanismele de guvernare. Putin a creat instituţia guvernatorului federal, acesta fiind subordonat direct Kremlinului, având puteri considerabile în a monitoriza interesele de securitate naţională în regiunile respective. O altă măsură a lui Putin prevede numirea de la centru a guvernatorilor locali.

Actuala situaţie politică are rădăcini adânci în primul mandat al lui Putin, care a fost marcat de o amplă militarizare a structurilor puterii din Rusia. Astfel, mai mult de 35% din secretarii de stat şi şefii de departament numiţi între 2000 şi 2003 au făcut parte din structurile militare sau de securitate. Proporţia ofiţerilor din Duma de stat era de 9%, din Consiliul federal de 15%, din Guvern de 33%, din Consiliul de Securitate de 58%.

Centralizarea impusă de Putin s-a realizat atât printr-un control asupra parlamentului, prin intermediul partidului Rusia Unită cât şi asupra posturilor de televiziune cu cea mai mare audienţă naţională.

Rusia este o „democraţie dirijată“, un sistem politic care are drept piloni „democraţia” impusă de la Kremlin şi autoritarismul nedirijat al oligarhilor ruşi.

Occidentul şi Rusia se limitează la un joc de Popa Prostul.

În acest context, asasinatul de aseară reprezintă o surpriză pentru Vest, însă nu atât de mare pe cât ar putea reprezenta un semnal de alarmă care să producă efecte!

Asociate de interesele lor, însă divizate de valorile lor, Occidentul şi Rusia sunt obligate să se limiteze la un joc de Popa Prostul în care Washigtonul se preface că pledează pentru mai multă democraţie iar Moscova se preface că este democrată...

În tot acest timp, drama din Ucraina se extinde iar libertăţile individuale şi siguranţa opoziţiei din Rusia devin tot mai fragile, regimul Putin având pe mâini „oceane de sânge”.