Prim-ministrul israelian spune că „Putin şi-a cerut scuze” pentru remarcile ofensatoare făcute de Lavrov. Şi cu asta, gata?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Getty Images
FOTO Getty Images

Bătălia depăşise limitele uzuale ale conflictelor diplomatice şi intrase în zona insultelor şi acuzaţiilor care, luate în serios, pot fiecare să constituie motive conflictuale reale şi lovind adânc în sensibilităţile colective.

Asta este explicaţia gestului rarisim făcut de Putin care, în spiritul foarte bine exersatei diplomaţii a Kremlinului, alege o formulă sui-generis de management de criză, izolând o parte a fenomenului, cea mai vizibilă şi jenantă, acordând satisfacţie morală adversarului şi opiniei publice internaţională.

Dar cu celelalte chestiuni cum rămâne?

Să vedem care sunt poveştile paralele.

Prima este cea care a provocat „retragerea diplomatică” şi scuzele de acum. Este vorba despre acuzaţia formală exprimată de ministerul de Externe rus care a spus că Israelul sprijină „neo-naziştii” din Ucraina, vorbind şi despre „sângele evreiesc” care curgea în venele lui Adolf Hitler, caracterizându-i pe evrei ca fiind „cei mai răi antisemiţi din lume”. Israelul a cerut atunci Moscovei să-şi ceară scuze, dar Lavrov a răspuns cu un text apărut pe contul Telegram al ministerului, ridicând în miza scandalului atunci când a spus că afirmaţiile ministrului de externe Lapid al Israelului „nu corespund realităţii istorice şi explică în mare măsură angajamentul actualului guvern israelian în sprijinirea regimului ne-nazist de la Kiev”. Acum, totul poate fi uitat, din moment ce Putin şi-a cerut scuze?

Evident că asta este strategia Kremlinului, dar nu se acoperă decât parţial sursele tensiunii. Putin nu aminteşte nimic şi nu contrazice nicidecum cealaltă acuzaţie împotriva Israelului, cel puţin la fel de gravă şi cu implicaţii directe în ceea ce este logica conflictului din Ucraina.  Purtătoarea de cuvânt a externelor de la Moscova a spus că mercenari israelieni luptă la Mariupol alături de soldaţii din Regimentul Azov: „am analizat personal înregistrări video şi fotografii care probează prezenţa mercenarilor israelieni” - a spus Maria Zaharova.

Militari din Regimentul Azov participând la pregătirea militară a forţelor de voluntari

blog

În paralel, creşte, fiind făcut să fie foarte vizibil, numărul contactelor la nivel înalt între responsabili ruşi şi mai mulţi reprezentanţi ai organizaţiilor palestiniene, începând cu o conversaţie telefonică între Putin şi preşedintele Autorităţii Palestiniene, urmată de o discuţie între Lavrov şi Ismail Hanieh, liderul mişcării Hamas şi apoi o vizită la Moscova a unei delegaţii a Hamas condusă de de veteranul Musa Abu Marzuk. Ceea ce, pentru unii analişti din zonă, ar semnifica dorinţa lui Putin de a activa cartea palestiniană, ridicând tensiunea în regiune susţinut instantaneu de Iran, Siria şi de mişcările de tip Hamas şi de cele anti-americane din Irak odată cu posibila scoatere de către americani a Hezbollah de pe lista organizaţiilor teroriste.

De ce acum? Doar din cauza problemelor din Ucraina? Ce oare l-a supărat atât de tare pe Putin? Din punctul meu de vedere, explicaţia ar putea să fie legată şi de un episod extrem de interesant petrecut luna trecută când Putin personal a trăit o umilinţă neaşteptată: noul guvern israelian nu a mai fost de acord să respecte trocul încheiat între Putin şi Netanyahu în ce priveşte retrocedarea definitivă către Rusia a Bisericii emblematice de la Ierusalim a ortodoxiei ruse, Biserica Alexandr Nevski ceea ce a stârnit iritarea profundă a Patriarhului Kiril, sprijin esenţial de putere pentru ierarhia politico-militară din Federaţia Rusă.

Iată foarte pe scurt povestea scandalului.

Altarul Bisericii Alxader Nevski din Ierusalim

blog

Preşedintele Putin îi trimite prim-ministrului israelian Naftali Bennett o scrisoare prin care solicită autorizarea transferului controlului asupra bisericii respective, considerată monument central şi de importanţă fundamentală pentru credinţa rusă, clădită pe un teren cumpărat în 1859 şi dedicată Ţarului Alexandru al III-lea. Serghei Stepaşin, fost prim-ministru rus, a declarat pentru Interfax că „Moscova a acţionat în ultimii cinci ani pentru a obţine acest control”. Interesantă funcţia de acum a lui Stepaşin: este preşedintele Societăţii ortodoxe imperiale din Palestina, organizaţie responsabilă pentru tot ce înseamnă proprietăţi ruseşti în Israel şi considerată de Lavrov ca un element central în menţinerea şi dezvoltarea influenţei Federaţiei Ruse în zonă.

Se pare că Putin s-a enervat că nu ar fi fost respecta acordul din 2019 încheiat cu fostul premier israelian privind eliberarea din arestul de la Moscova a cetăţeanului israelian Naama Issachar, acuzat de posesie de 10 grame de marijuana şi condamnat la o pedeapsă de 7 ani şi jumătate de închisoare. La începutul lunii martie, un tribunal districtual din Ierusalim anulează decizia care dădea dreptul de proprietate Rusiei, afirmând că numai guvernul israelian poate decide asupra chestiunii. Aşa că, acum, urmează să vedem ce se va decide, dar, deja, se pare că încep să fie ridicate scuturile pentru un conflict internaţional de proporţii.

Dar nici măcar asta n-ar fi o motivaţie suficientă. Explicaţia poate să fie şi mai profundă, deoarece Rusia trimite semnalul că, iată, este implicată direct în chestiunea cea mai intens dezbătută şi supusă diverselor contestaţii violente, cea a statutului actual şi viitor al locurilor sfinte pentru fiecare dintre marile religii monoteiste, toate aflate în zona oraşului vechi din Ierusalim. Starea explozivă poate fi detonată oricând şi, din nefericire pentru toţi, interesele rămân internaţionale profund contradictorii fac şi din asta o armă cumplită. Credeţi cumva că va exista vreo ezitare în a fi folosită când timpul s-ar arăta propice?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite