Prima lovitură enormă împotriva Rusiei

Este într-atât de importantă încât, deseori, atunci când a fost invocată la Bruxelles sau în alte capitale din spaţiul euro-atlantic, s-a spus că, din multe puncte de vedere, echivalează cu „opţiunea nucleară financiară” la care se putea apela doar ca ultimă opţiune, ca nivel maxim în pachetul de sancţiuni.

Este vorba despre decizia luată de statele occidentale (UE, SUA, Canada) care au adoptat noi sancţiuni, extrem de dure, în primul rând excluzând în primul rând Banca Centrală a Rusiei (foto) şi alte numeroase bănci ruseşti (urmează să apară lista lor), de pe platforma interbancară SWIFT, răspunzând astfel direct ordinului dat de Putin privind intensificarea ritmului şi dimensiunii în teren a operaţiunilor militare împotriva Ucrainei. Purtătorul de cuvânt la guvernului Germaniei, ţară care asigură în acest moment preşedenţia G7 a precizat că „decizia priveşte toate băncile ruseşti aflate deja sub sancţiunile decise de comunitatea internaţională şi, dacă va fi cazul, se va extinde şi la alte instituţii”.   

Ieri noapte, UE şi toţi partenerii săi internaţionali, au confirmat decizia de a elimina Rusia din reţeaua internaţională de comunicaţii bancare, cu precizarea că depozitele Băncii Centrale a Rusiei vor fi „paralizate” şi, cum spunea Ursula von der Leyen, asta „va duce la îngheţarea tranzacţiilor pe care doreşte să le opereze şi va împiedica această Bancă Centrală a Rusiei să-şi lichideze depozitele din conturi”. Mesaj similar transmis şi de Casa Albă care a anunţat „impunerea de măsuri restrictive care să împiedice Banca Centrală a Rusiei să-şi folosească rezervele internaţionale într-un mod care să reducă efectul sancţiunilor”.

Sunt vizate rezervele internaţionale ale Băncii Centrale a Rusiei în valoare de 643 miliarde $, rezultate în mare măsură (şi amplificate în ultimii ani) prin vânzarea de petrol şi gaze la preţurile artificial modificate tocmai datorită şantajului efectuat de ruşi la adresa ţărilor europene dependente de livrările Gazprom.

Lovitura este într-adevăr de proporţii deoarece SWIFT, instituţia cu sediul în Bruxelles, numără peste 11 mii de instituţii financiare membre din peste 200 de ţări şi teritorii care folosesc acest sistem pentru a face tranzacţii financiare. Prin SWIFT se se transmit aproximativ 40 de milioane de mesaje zilnic, permiţând tranzacţii în valoare de miliarde de dolari. Rusia, conform datelor prezentate de Financial Times, a operat 1,5% din totalul tranzacţiilor prin SWIFT în 2020.

Ce se va întâmpla pe mai departe?

Foarte greu de spus deoarece au rămas încă destul de mult necunoscute.

În primul rând, UE trebuie să anunţe care vor fi băncile ruseşti care vor fi supuse acestui tip de sancţiuni căci, atenţie, nu TOATE băncile intră sub opreliştea atât de riguroasă impusă Băncii Centrale a Rusiei. Comisia Europeană va anunţa foarte repede care bănci vor fi excluse din SWIFT (organizaţie care se află, cum spuneam, sub jurisdicţie belgiană) iar Casa Albă a dat o declaraţie spunând că „ne vom asigura că aceste bănci sunt deconectate de la sistemul financiar internaţionale, fiindu-le afectată capacitatea de a opera pe pieţele internaţionale”.

Din acest moment, trei sunt dimensiunile care trebuie urmărite cu mare atenţie.

Prima este reprezentată de nivelul real de solidaritate dintre ţările din spaţiul occidental, determinat în mod direct nu de o motivaţie ideologică, ci de capacitate naţională de a suporta pe termen mediu şi lung consecinţele deconectării de la rezervele de petrol şi gaze ale Rusiei şi de la scoaterea pieţei ruse din calculul exportatorilor industriali europeni. Amintiţi-vă că, în momentul unor sancţiuni similare date de americani împotriva Iranului, la presiunea mediului de afaceri, mai multe ţări europene au găsit că era cazul să eludeze embargoul şi să găsească un mijloc propriu de a eluda sancţiunile financiare impuse de americani.

Pe de altă parte, situaţia de acum este considerată drept marele test de rezistenţă pentru ceea ce este sistemul alternativ funcţional la SWIFT: este mult mai mic, surprinde aproximativ 20 de bănci, se intitulează Serviciul de transfer pentru mesaje financiare (PFS) şi a fost lansat în 2014 de Banca Centrală a Rusiei. Foarte interesant, în contextul de acum, de văzut în ce ritm va continua cooperare cu chinezi pentru a opera poate chiar rapid o integrare a sistemului rus cu cel creat de Beijing, Cross-Border Iner-Bank Payment System, gândit pentru a susţine mişcarea de dolarizare a economiilor statelor din mişcarea nealiniaţilor şi, mai ales, de a da putere reală BRICS. Cu intenţia, se spune, de a include aici ţări ca India şi Iranul, parteneri în Organizaţia de Cooperare de la Shanghai şi, astfel de a extinde oferta financiară de servicii la nivelul zonei euro-asiatice. Teoretic, din mai multe mişcări, folosind intermediari, se poate ajunge la efectuarea de plăţi în afara SWIFT, exact aşa cum s-a întâmplat în cazul Iranului printr-un sistem echivalent cu vechea metodă a trocului.

Evident că este foarte dificil, dar dificilă şi plină de riscuri este şi aplicarea deciziei de acum de eliminare a Rusiei din SWIFT. În consecinţă, al treilea element de urmărit este acela al consecinţelor politice, poate prioritar importante deoarece, pe fond, decizia de acum a Occidentului este ultima şi cea mai complexă formulă de protest împotriva actului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. Ori asta, ori sancţiuni, ori cel de-al Treilea Război Mondial, cum spunea recent Biden.

În acest context, cred că cel mai important element în dezvoltare este ralierea nu numai a ţărilor occidentale, ci şi a unui număr cât mai mare din statele membre ONU care să formeze o masă critică de protest şi acţiune, urmărind o reală şi profunde izolare internaţională a Rusiei Preşedintelui Putin şi a instituţiilor sale strategice. Asta ar pune o uriaşă problemă pentru mulţi dintre aliaţii formali sau mai tăcuţi dar totuşi acţionând în sensul sprijinirii Rusiei în organizaţiile internaţionale.

Agresiunea extinsă asupra Ucrainei va fi oare un motiv suficient pentru a motiva clădirea blocului unităţii occidentale? Sau vom vedea şi acum, ca de foarte multe ori în perspectiva unei situaţii conflictuale viitoare de amploare globală, că unele state-cheie vor prefera să aştepte să vadă cum îşi pot securiza economiile înainte de a vorbi despre instituirea unei blocade complete împotriva ruşilor. Pe care aceştia, foarte uşor şi previzibil, nu numai că o pot transforma în motiv pentru un răspuns violent excat pe ”modelul Ucraina”, invocând o agresiune directă asupra securităţii lor naţionale.

Pe fond, în ipoteza că alianţa occidentală va rămâne fără fisuri, singurul vector de interes strategic este posibilitatea (sau imposibilitatea) Rusiei de a consolida în urgenţă alianţa strategică vitală cu China, alăturându-şi India, Pakistanul, Iranul cărora să le ofere accesul securizat la rezervele de petrol şi gaze şi, acolo unde este cazul, susţinere tehnologică pentru industriile civile şi militare. Cu riscul absolut real de a vedea cum se consolidează o piaţă euro-asiatică care să promoveze propria sa politică protecţionistă şi închidere de acces pentru investitorii occidentali.

Acesta este riscul şi să vedem care sunt deciziile liderilor politici. Şi suntem pe linia de contact între două realităţi politice, economice şi militare care se ostilizează pe oră ce trece. Şi cel mai dur conflict cu victime s-ar putea să nu fie cel militar. Ci, iată, cel provocat de lupta între sistemele bazate pe dolar şi, respectiv, pe rubla şi yuanul direct convertibile în aur, bazându-se pe resurse care nu se ştie cât vor dura şi în ce condiţii de antagonism previzibil.