Putin şi cei şapte pitici

Contracandidaţii lui Putin la prezidenţialele din Rusia sunt foarte diferiţi. Şi totuşi au ceva în comun: nici măcar o şansă de a ieşi învingători.

Când Vladimir Putin a fost ales pentru prima dată preşedinte al Rusiei, în anul 2000, numărul candidaţilor la cea mai înaltă funcţie în stat se ridica la 11. După aceea, tot mai puţini au intrat în cursa electorală, deoarece, spun criticii, lista candidaţilor a fost limitată chiar de Kremlin. De astă dată situaţia pare a se fi schimbat. Pe lista dată publicităţii joi privind scrutinul din 18 martie, figurează opt candidaţi - de două ori mai mulţi decât în 2008.

Kremlinul preocupat de prezenţa la urne

O explicaţie ar fi temerile Kremlinului legate de prezenţa la vot. Potrivit sondajelor, Putin se detaşează cu mult de contracandidaţii săi, bazându-se pe susţinerea a aproximativ 70 la sută din electorat. Această popularitate de care se bucură fostul ofiţer KGB în vârstă de 65 de ani îi face pe ceilalţi candidaţi să pară nişte pitici.

Ruşii nu par a mai fi interesaţi de alegeri cu rezultat previzibil. Deja la scrutinul parlamentar din 2016, participarea la urne scăzuse drastic. În Moscova a atins doar aproximativ 35 la sută. Cu ajutorul unor noi contracandidaţi, Kremlinul încearcă să facă alegerile ceva mai palpitante, apreciază observatorii politici. Dar în aşa fel, încât să nu pericliteze victoria lui Putin. Căci celui mai de temut adversar al său, Alexei Navalnîi, i s-a respins candidatura pe motiv că s-ar fi făcut vinovat de deturnare de fonduri Liderul de opoziţie a calificat decizia drept tentativă de a-i asigura actualului preşedinte victoria în alegeri şi a lansat un apel la boicot. Comunistul Ghennadi Ziuganov, ajuns între timp la o vârstă mai înaintată, care în trecut ieşise aproape de fiecare dată pe locul doi în alegeri, nu mai candidează.

Actualii contracandidaţi ai lui Putin sunt în parte cunoscuţi, în parte mai puţin.

Pavel Grudinin: nou pe scena politică

Unul dintre cei mai puţin cunoscuţi e reprezentantul Partidului Comunist (KPRF), trimis în cursă, deşi nu e membru de partid: Pavel Grudinin, în vârstă de 57 de ani, şef al unei întreprinderi agricole din apropiere de Moscova. Potrivit institutelor demoscopice publice, Grudinin ar putea obţine în jur de 6 la sută din voturi, devenind al doilea în alegeri, după Putin. Alţi observatori estimează un rezultat mult mai bun al candidatului comuniştilor, deoarece e o figură necunoscută şi are viziuni mai moderate. Se pare că şi Kremlinul se teme că Grudinin ar putea câştiga mai multe voturi pe 18 martie. Recent, presa apropiată Kremlinului l-a atacat dur pe politician - nu pentru admiraţia sa faţă de Stalin, ci pentru deţinerea de conturi bancare în străinătate.

Vladimir Jirinowski

Vladimir Jirinovski: agitatorul

Principalul concurent al lui Grudinin pentru ocuparea locului doi în alegeri este politicianul cu cea mai mare vechime în rândul candidaţilor ruşi. Vladimir Jirinovski, şeful formaţiunii populiste de dreapta Partidul Liberal-Democrat al Rusiei (LDPR), în vârstă de 71 de ani, a participat deja la scrutinul din 1991. Deşi, formal, mai face parte din opoziţie, Jirinovski aparţine de mult establishment-ului, fiind pe aceeaşi linie cu Kremlinul. Apariţiile sale în talkshow-uri, în care nu pierde ocazia să ameninţe occidentul cu atacuri nucleare, sunt bine cunoscute. Un adevărat adversar şi concurent al lui Putin  nu e în nici un caz.

Grigori Iavlinski: vechiul liberal

Iavlinski încearcă aproape de tot atâta vreme cât Jirinovski să devină preşedinte al Rusiei şi are aceeaşi vârstă ca Putin - 65 de ani. Întemeietorul partidului liberal de dreapta Iabloko a participat, ultima dată, la scrutinul prezidenţial din anul 2000, situându-se cu şapte procente pe locul trei. Grigori Iavlinski are imaginea unui om politic cu orientări pro-occidentale, fără priză, însă, la păturile largi ale populaţiei. Mai mult chiar, popularitatea sa în rândul ruşilor pare să scadă.

Boris Titov: omul de afaceri din preajma lui Putin

Titov, în vârstă de 57 de ani, este unul dintre cei mai tineri candidaţi. La alegerile din 2000 a întrunit 1,5 procente din voturi şi e de aşteptat ca în martie să obţină un rezultat similar. Boris Titov reprezintă tânăra formaţiune liberală "Partidul creşterii", care  nu joacă un rol semnificativ în peisajul politic al Rusiei. Titov a făcut, însă, carieră ca om de afaceri. Din 2012 se ocupă, însărcinat fiind de preşedintele Putin, de drepturile întreprinzătorilor ruşi. El se adresează la acest scrutin în primul rând electoratului cu viziuni economice liberale.

Serghei Baburin: naţionalistul

O apariţie din trecut. Baburin, cunoscut politician conservator, în vârstă de 59 de ani, a fost în anii ´90 vicepreşedinte al Parlamentului, după care s-a retras oarecum în umbră. E şeful partidului naţional-conservator "Uniunea populară", care îl sprijină pe Putin în planul politicii interne şi externe.  

Ksenia Sobchak

Ksenia Sobciak: contra tuturor

Singura femeie care şi-a anunţat candidatura la aceste alegeri e Ksenia Sobciak, în vârstă de 36 de ani, fiica mentorului politic al lui Putin, fostul primar din Sankt Petersburg, Anatoli Sobciak. Ksenia s-a făcut cunoscută ca moderatoare TV, devenind între timp o jurnalistă cu vederi critice. O politiciană de profesie nu este totuşi. La acest scrutin se prezintă drept "candidata contra tuturor" şi speră să obţină voturile celor care aleg în semn de protest. Ksenia Sobchak are o agendă liberală şi îl critică precaut pe liderul Kremlinului. De când a intrat în cursa electorală are pare-se toate uşile deschise la presă. Mulţi văd în asta dovada că se bucură de protecţia Kremlinului. Rolul ei ar fi să atragă de partea sa electoratul tânăr şi nemulţumit, susţinător al liderului de opoziţie Navalnîi. Nu e însă de aşteptat să primească prea multe voturi în martie

Maxim Suraikin: comunist alternativ

Printre feţele noi la acest scrutin se numără şi Maxim Suraikin, în vârstă de 39 de ani, şeful formaţiunii "Comuniştii Rusiei", înfiinţate în 2009, care s-a poziţionat ca alternativă la vechiul partid comunist din Rusia. KPRF îi reproşează grupării lui Suraikin că este de fapt o găselniţă a Kremlinului, menită a-i slăbi pe vechii comunişti.

Indiferent ce urmăresc candidaţii la apropiatul scrutin prezidenţial, că sunt susţinători sau adversari ai lui Putin, un lucru îi apropie pe toţi: nici unul dintre ei nu are o şansă reală de a ieşi învingător. Aşadar, în ciuda numărului crescut de candidaţi, actualele alegeri nu se deosebesc practic cu nimic de celelalte, câştigate de Putin.

Roman Goncharenko - Deutsche Welle