Putin a învins. Războiul continuă

Putin a învins în aceste zile la Minsk. A făcut promisiuni de care nu se va ţine şi a reuşit să pună într-o lumină extrem de proastă liderii occidentali. Deşi întâlnirea s-a concretizat cu un armistiţiu, nu este clar de ce aceasta a fost semnat de alte părţi decât cele care aparent se află în conflict.

În România nu se văd naivi care să creadă că Vladimir Putin va respecta acordul de la Minsk, iar ostilităţile vor înceta. Cu toate acestea se pare că politicienii occidentali, mult prea departe de zona de conflict, continuă să îşi dovedească naivitatea în cadrul unor negocieri în care au reuşit cu succes să legitimeze o parte din conflict care în realitate nici nu există: separatiştii ucrainieni.

La sfărşitul întâlnirii, în cel mai penibil mod posibil, preşedintele Franţei îi mulţumeşte lui Vladimir Putin că a pus presiune pe separatişti să accepte armistiţiul. Parcă am asista la un film cu proşti- separatiştii sunt soldaţii lui Putin.

Uităm repede. Acest conflict are două mize importante, una pe termen scurt deja atinsă şi una pe termen lung.

Acum aproape un an printr-o lovitură fulger Federaţia Rusă avea să anexeze Peninsula Crimeea. Reacţia internaţională a părut fermă iniţial, dar după ce Putin a deschis un nou front şi-au închis repede gura.

Pe termen scurt miza lui Putin a fost închiderea oricărei discuţii cu privire la Crimeea. Am ajuns la un an după acest eveniment să spunem cu seninătate: bine că e doar atât. Conflictul din Estul Ucrainei a fost deschis special pentru a tăia orice posibilă discuţie cu privire la Crimeea şi pentru a arăta Ucrainei dar şi comunităţii internaţionale că se poate merge mult mai departe şi că cel mai bine este să se accepte de facto anexarea peninsulei cu ajutorul căreia Federaţia Rusă domină strategic întreaga Marea Neagră.

Din acest punct de vedere Putin a învins. Ucrainienii nici nu mai vor să audă în termeni reali de Crimeea, ei s-ar mulţumi în mod naiv ca Federaţia Rusă să înceteze ostilităţile din Estul Ţării. Problema este că Putin a văzut că se poate şi că e posibil şi mai mult. Astfel ceea ce trebuia să fie doar un mijloc de negociere pentru anexarea Crimeii, a devenit o ţintă pe termen lung: destabilizarea Ucrainei şi redobândirea controlului.

Avem un Acord, un Armistiţiu. De el nu se vor ţine părţile implicate, iar dacă Ucraina va cădea în capcană, se va vedea cu o sensibilizare a frontului în favoarea Federaţiei. Doar naivii şi proştii pot crede că se vor ţine ruşii de vreo înţelegere. Discuţiile pe seama regiunii transnistrene au convins pe români demult, problema este că nu noi luăm deciziile.

Putin a mai învins însă şi altfel: a reuşit în ultimul an să decredibilizeze NATO şi să arate divergenţele existente în sânul alianţei.

Apoi Putin a învins deoarece a arătat lumii că liderii europeni sunt nişte domnişoare timide pe lângă el... ba chiar şi foarte naive. Acest lucru se va vedea săptămâna viitoare când Lavrov va da vina pe Ucraina că nu a respectat armistiţiul şi a continuat ostilităţile.

Summitul de la Minsk a reprezentat doar un act dintr-o piesă de teatru jucată de liderul de la Kremlin. Era nevoie de ceva care să readucă în prim plan conflictul din Ucraina, care deşi îngropa soldaţi ruşi şi ucrainieni, nu mai era de actualitate mondială.

Luna viitoare se face un an de la Anexarea Crimeii şi nimeni nu mai îndrăzneşte să ridice problema proprietăţii acesteia. Putin a învins. NATO s-a decredibilizat. Putin a învins. Liderii Europeni sunt naivi şi sub nivelul aşteptat. Putin a învins din nou. Un an plin în care dacă se trage linie toate obiectivele propuse de Federaţia Rusă au fost depăşite.

Putin a învins şi în Republica Moldova. Aici nu a fost nevoie de gloanţe ci doar de dolari, din aceia căraţi de Dodon la Chişinău cu valiza şi de care nimeni nu a îndrăznit a întreba. Păi cine să întrebe din moment ce active strategice importante, ce ţin de siguranţa naţională, au fost cedate anul trecut către Federaţia Rusă chiar de alianţa pro-europeană.

Astăzi la Chişinău guvernul nu a trecut. Era şi normal, dar ce este anormală este naivitatea lui Iurie Leancă.

Aici Putin se foloseşte nu doar de bani ci şi de frica de o justiţie europeană a celor ce vor a conduce Republica Moldova. Acum controlul la Chişinău aparţine Moscovei şi asta după ce timp ce câţiva ani atât România cât şi Federaţia Rusă au tocat bani, dar în mod diferit: noi am făcut investiţii care să dezvolte statul, în timp ce Federaţia Rusă a finanţat media de la Chişinău într-o propagandă anti-românească şi anti-europeană.

Perioada imediat următoare va arăta şi mai în clar cele de mai sus, România având obligaţia de a deveni o voce mai puternică în condiţiile în care luciditatea şi experienţa în relaţiile cu Federaţia Rusă lipseşte cu desăvârşire la partenerii europeni. Cu un preşedinte francez ce se vrea lider european alături de Merkel, dar care mulţumeşte lui Putin pentru ajutorul acordat, nu se întrevede rapid o soluţionare favorabilă a conflictului.