Studiu de caz: Cele mai populare dezinformări despre incidentul din strâmtoarea Kerci

În prima parte a analizei am detaliat evenimentele incidentului din strâmtoarea Kerci într-un mod secvenţial. Continuăm cu analiza principalelor naraţiuni dezinformatoare declanşate de Kremlin în spaţiul informaţional de limbă română. Le vom demonta pe cele mai importante, dar mai întâi să discutăm un pic despre context.

Analiză realizată de *Nicolae Ţîbrigan şi **Cristian Soare

Studiu de caz: Naraţiuni strategice şi dezinformări despre incidentul din strâmtoarea Kerci

De la bun început, trebuie să precizăm faptul că startul campaniei de dezinformare coordonate de Kremlin cu privire la incidentul din strâmtoarea Kerci nu începuse imediat după 25 noiembrie 2018, când Rusia reuşise să captureze cele trei nave ale Ucrainei. De fapt, campania începuse mult mai devreme.

Acum mai bine de un an (septembrie 2017) presa rusă începea să publice informaţii false că „Ucraina adânceşte fundul mării pentru o flotă NATO în Marea Azov“. În realitate, o astfel de flotă nici nu există, dar pentru propagandiştii de la Kremlin asta nu conta.

Începând cu vara anului 2018, campania de propagandă pro-Kremlin s-a intensificat. Presa controlată de guvern comunica atunci că „Ucraina a infectat Marea Azov cu holeră“. Până l-a urmă s-a demonstrat că ştirea era o minciună pe faţă, deoarece atât Organizaţia Mondială a Sănătăţii, cât şi Ministrul Sănătăţii din Ucraina au negat existenţa unei infecţii de holeră în regiune.

Captură după The Insider cu demontarea falsei naraţiuni privind intenţia autorităţilor ucrainene de a adânci Marea Azov pentru portavioanele NATO Sursa: The Insider

În septembrie 2018, mesajele Kremlinului pregăteau deja terenul pentru o dezinformare viitoare, anticipând în mod surprinzător „Provocări inspirate de Occident la ţărmul Mării Azov“, afirmând, de asemenea, că Statele Unite pun la cale „ciocniri între forţele navale ucrainene şi ruse în Marea Neagră încă din anii 1990“. „Dovezile“ aveau la bază un joc video pe care un fost soldat rus (ca de obicei, sub protecţia anonimatului) l-ar fi văzut acum 15 ani.

Toate aceste mesaje de dezinformare au acelaşi scop: să arate că Ucraina este agresorul şi că acţionează „provocator“ la ordinul Occidentului. A fost tot timpul un mesaj convenabil pentru dezinformarea pusă la cale de Kremlin, dacă ne uităm doar la anexarea ilegală a Crimeii, sau la pretenţia falsă răspândită pe postul public de televiziune Pervîi kanal că Marea Azov ar fi „o mare internă rusească“, şi că acest fapt ar sta la baza dreptului Rusiei de a folosi forţa militare împotriva Ucrainei.

Spre sfârşitul lunii noiembrie 2018 (mai exact în ultima săptămână a lunii), propaganda pro-Kremlin privind incidentul din strâmtoarea Kerci fusese redirecţionată spre publicul din Ucraina. Obiectivul designerilor dezinformării consta, se pare, în a răspândi în rândul publicului atitudini de neîncredere faţă de autorităţile ucrainene şi partenerii lor occidentali din UE, precum şi faţă de SUA, folosind afirmaţii manipulatorii şi emoţionale precum că „Occidentul speră să înroşească Marea Azov cu sângele ucrainenilor“ şi că „Soldaţii ucraineni îi obligă pe copiii din Mariupol să sape tranşee în locul lor“. Ba mai mult, că navele capturate fuseseră oferite ca donaţie din partea guvernului Statelor Unite şi că pentru incident ar trebui tras la răspundere şi Washingtonul.

Cele mai importante naraţiuni false folosite în campania de dezinformare pro-Kremlin care au precedat incidentul din 25 noiembrie 2018 din strâmtoarea Kerci Sursa: EUvsDisinfo

Propaganda pro-Kremlin a mai folosit copiii în campanii de discreditare a Armatei Ucrainene, când acelaşi Pervîi kanal a apelat la o falsă martoră care ar fi asistat la „răstignirea unui copil“ în piaţa centrală din Slavyansk. Atunci minciuna fusese demontată cu uşurinţă de către jurnalişti, întrebându-i pe locuitorii din oraş dacă au fost martorii unui astfel de incident. Dar în acest caz, fiind vorba despre multe necunoscute, întreg tabloul trebuie reconstituit din diverse informaţii parţial publice, unele chiar secrete.

Totuşi, merită măcar să încercăm să desluşim câteva fapte reale din ceea ce ne oferă instrumentele digitale.

„Dacă vreunul dintre voi credea că acest incident a fost neaşteptat, atunci s-a înşelat“, declara comisarul european pentru securitate, Julian King, în cadrul unei conferinţe organizate la Bruxelles de German Marshall Fund. Oficialul european are dreptate, iar noi mai adăugăm faptul că această campanie a denaturării realităţii despre evenimentele din strâmtoarea Kerci va mai continua şi în 2019, fiind reactualizată periodic prin intermediul diverselor canale, cu ocazia desfăşurării proceselor de judecată ale marinarilor ţinuţi captivi.

Până acum am reuşit să enumerăm doar câteva din cele mai virale dezinformări digitale lansate prin social-media de către aparatul propagandistic al Kremlinului. Iată şi câteva mostre de dezinformări în limba română cu care au încercat să ne intoxice propaganda pro-Kremlin:

#Dezinformarea_1: „Incidentul din Marea Neagră este, bineînţeles, o provocare planificată de autorităţile din prezent [din Kiev – n. a.] sau chiar a actualului preşedinte, în contextul alegerilor prezidenţiale din Ucraina din martie anul viitor [2019 – n.a.]“ (Vladimir Putin, Buenos-Aires, decembrie 2018).

Argument: Dezinformarea fusese distribuită pe mai multe canale, inclusiv în presa occidentală, fiind prealută parţial şi de unii experţi din România adepţi ai teoriilor conspiraţiei. Pe de altă parte, ipoteza „provocării planificate“de către Kiev fusese întărită şi de preşedintele Putin în cadrul conferinţei de presă susţinute la summit-ul G20 din Argentina.

Această naraţiune dezinformatoare porneşte de la falsa prezumţie că autorităţile ucrainene, în frunte cu preşedintele Poroşenko, ar fi planificat „provocarea“ din strâmtoarea Kerci pentru a-şi spori notorietatea la nivelul societăţii ucrainene în contextul alegerilor prezidenţiale din 31 martie 2019. Ori, conform analizei instrumental-psihologice făcute de specialiştii în domeniu, declaraţiile preşedintelui rus nu se bazează pe argumente logice, fiind evidente şi tendinţele mitomane ale personalităţii sale. De altfel, analizele LARICS au relevat numeroase dezinformări lansate de preşedintele rus cu ocazia diferitelor conferinţe şi deplasări internaţionale.

Conform datelor prezentate în sondajele sociologice din Ucraina, popularitatea preşedintelui Poroşenko se menţinuse la ponderea de 7-11% şi după incidentul naval ruso-ucrainean din 25 noiembrie 2018. Cifrele au rămas constante şi în ultimul sondaj din ianuarie 2019: popularitatea preşedintelui Poroşenko nu depăşeau pragul de 8% (UISI „Soţialnyi monitoring“, 3 ianuarie 2019)

De altfel, incidentul din 25 noiembrie 2018 nu avea cum să influenţeze opţiunile electorale ale cetăţenilor în contextul în care datele sociologice demonstrează că o parte semnificativă a electoratului (în jur de 35%) va alege să voteze un candidat sau altul cu cel mult două luni înainte de scrutinul prezidenţial. Din punct de vedere al teoriilor sociologice, opţiunea votului este un mecanism mult mai complex şi depinde de foarte multe variabile, nu doar de incidente militare.

Principalele dezinformări cu privire la incidentul din strâmtoarea Kerci identificate de echipa East StratCom Task Force Sursa: EUvsDisinfo

#Dezinformarea_2: Prin instituirea stării excepţionale în cele 10 regiuni la frontieră cu Rusia şi regiunea separatistă transnistriană (R. Moldova), Petro Poroşenko vrea să anuleze alegerile prezidenţiale din 31 martie 2019.

Argument: Dezinformarea fusese rostogolită pe canale de limbă rusă, cum ar fi Rambler, inclusiv pe Sputnik.md, ajungând şi pe canalele de limbă română din România şi R. Moldova. Perioada legii marţiale nu s-a suprapus cu data alegerilor prezidenţiale din 2019 şi nici nu a afectat drepturile şi libertăţile individuale ale cetăţenilor ucraineni. Ori, alegerile prezidenţiale fuseseră fixate de Rada Supremă, iar anularea alegerilor era practic imposibilă în condiţiile respective, exceptând cazul unei invazii masive a ţării şi declararea stării de mobilizare generală.

Dezinformarea_3: Navele ucrainene refuzau să răspundă la somaţiile navelor ruseşti.

Argument: Convoiul ucrainean nu avea intenţia să traverseze strâmtoarea fără a comunica asta căpităniei ruse. Începând cu ora 11:08 (ora Ucrainei), 25 noiembrie 2018, cele trei nave ajung în zona de ancoraj 471 (zona „C“ în apele teritoriale comune ruso-ucrainene) comunicată anterior de partea rusă. Fapt confirmat şi de interceptarea prezentată de Biroul Procurorului General al Ucrainei (minutul 2:12), unde comandantul canonierei „Berdyansk“ comunică dispecerului căpităniei „Bereh 25“ că: 1) cele trei nave ucrainene intenţionează să intre în Marea Azov prin strâmtoarea Kerci şi; 2) că aceştia sunt pregătiţi pentru a primi la bord un pilot (loţman) desemnat de partea rusă în vederea traversării strâmtorii.

Ma mult, întreg sistemul de transmisiuni radio al navelor ucrainene fusese bruiat, astfel încât comandaţii convoiului nu puteau păstra legătura permanentă cu Comandamentul Flotei ucrainene.

Ruta celor trei nave ucrainene în zilele 24-25 noiembrie 2018 Sursa: BBC News

Dezinformarea_4: Cele trei nave ucrainene au intrat în apele teritoriale ale Federaţiei Ruse, intrând ilegal în spaţiul închis al mării teritoriale

Argument: Dezinformarea fusese răspândită în spaţiul informaţional de limbă română de site-ul de propagandă pro-Kremlin Sputnik.md. Ori, navele ucrainene nu au intrat în apele teritoriale ale F. Ruse, navigând doar în apele internaţionale pe direcţia strâmtorii Kerci. Convoiul a intrat în apele teritoriale ale Rusiei continentale abia după ce li s-a comunicat o zonă de ancoraj (zona 471) până la obţinerea permisiunii de a traversa strâmtoarea pe sub podul Crimeei. Acestea s-au deplasat în zonă folosindu-se de Acordul bilateral ruso-ucrainean privind utilizarea comună a Mării Azov şi a strâmtorii Kerci (2003), care le permite navelor sub pavilion ucrainean să traverseze strâmtoarea şi să navigheze liber în Marea Azov, recunoscând acele ape drept „ape teritoriale“ comune ale Ucrainei şi Rusiei.

În urma anexării ilegale a Crimeei, cele două părţi încă nu şi-au delimitat atât frontierele apelor teritoriale, cât şi zonele economice exclusive (maritime). Astfel, din punct de vedere al legislaţiei internaţionale, în zonele Crimeei, Kerci şi Marea Azov putem vorbi mai degrabă de „linii de protecţie a frontierei de stat“ definite de ambele state, şi nicidecum de „frontiere maritime“ între Ucraina şi F. Rusă.

Dezinformarea_5: Navele ucrainene manevrau periculos şi ignorau orice somaţii

Argument: E foarte greu de stabilit întregul traseu a manevrărilor şi practic imposibil de a stabilit gradul pericolului pe care-l creau navele ucrainene prin manevrele din strâmtoarea Kerci. Ceea ce putem estima este că navele ucrainene încercau să evite, cât mai mult, orice coliziune cu cele ruseşti, în timp ce navele Gărzii de coastă FSB primiseră ordinul să le ia cu asalt în mod deliberat pe tot parcursul aflării acestora în strâmtoare. Înregistrarea video şi interceptările confirmă că mult mai periculoase erau manevrele efectuate de către „Don“ şi „Izumrud“ care se şi ciocniseră la un moment dat.

Dezinformarea_6: Toate cele trei nave au fost reţinute în apele teritoriale ruseşti

Argument: Navele ucrainene se aflau, în momentul capturării (şi NU reţinerii), în afara apelor teritoriale ale Rusiei continentale şi parţial în apele internaţionale (chiar la limita liniei de 12 mile marine depărtare de ţărmul Crimeei). Fapt confirmat de comunicatul FSB cu privire la coordonatele atacului asupra Berdyansk: 44°53’4N 36°25’7E, la o distanţă de 10,68 mile marine de baza ţărmului Crimeei şi în afara apelor teritoriale ale F. Ruse continentale (la o distanţă de 17,86 mile marine de ţărmul Ţinutului Krasnodar).

Localizarea pe Google Maps a canonierei ucrainene „Berdyansk“ conform coordonatelor iniţiale furnizate de FSB pe 26 noiembrie 2018 (via bellingcat.com) Sursa: Google Maps

Dezinformarea_7: Cele trei nave ucrainene sechestrate de FSB în timpul incidentului din Marea Neagră reprezintă 1/3 din întreaga flotă a Forţelor Navale Ucrainene

Argument: Dezinformarea fusese distribuită pe diverse Ucraina pierduse 80% din flota militară în urma anexării ilegale a Crimeei în 2014, în urma incidentului din strâmtoarea Kerci fusese pierdute 1/3 din canonierele clasa Gyurza-M şi nu 1/3 din întreaga flota militară ucraineană. Experţii mai remarcaseră şi similaritatea suspectă între cele două declaraţii ale jurnaliştilor de pe canalele publice de televiziune, ceea ce sugerează şi o adevărată campanie de dezinformare demarată de Kremlin atât în spaţiul CSI, cât şi în Occident.

Dezinformarea_8: Forţele speciale ruse (Speţnaz) au reuşit să împiedice un act de sabotaj care ar fi putut să declanşeze un al treilea război mondial deoarece serviciile secrete ale Marii Britanii şi Ucrainei intenţionau să transporte un dispozitiv nuclear portabil (SADM) pentru a distruge podul Crimeei

Argument: Dezinformarea fusese lansată în spaţiul informaţional de limbă engleză din Marea Britanie şi se bazează pe teorii ale conspiraţiei şi fabulaţii. Ulterior, respectiva dezinformare (disponibilă acum doar în arhiva online) circula şi cu uşoare modificări, în sensul că dizpozitivul nuclear fusese înlocuit cu o „cantitate considerabilă“ de dinamită. Evident că „autorii“ conspiraţiei au lansat şi teoria privind posibilul interes al NATO pentru a destabiliza regiunea.

Captură după site-ul dezinformator SouthFront.org despre „conspiraţia“ britanico-ucraineană a dispozitivului nuclear portabil Sursa: Web Archive

Respectiva dezinformare venise pe canalul unui comentariu din partea unui utilizator anonim de ştiri publicate pe diverse bloguri, urmând a fi răspândită pe diverse site-uri, inclusiv pe platforma video YouTube.

Captură după canalul de YouTube de unde s-a răspândit dezinformarea privind „transportul nuclear NATO realizat de Ucraina“ Sursa: YouTube

Fără a prezenta vreo dovadă (date factuale) care să susţină naraţiunea, acest tip de dezinformare poate fi catalogată drept „teorie a conspiraţiei“ pentru site-uri, bloguri şi forumuri obscure.

Această teorie combină mai multe naraţiuni dezinformatoare recurente pro-Kremlin, şi anume:

• Alianţa Nord Atlantică este speriată de podul Crimeei;
• Occidentul încearcă să provoace declanşarea unui război mondial;
• Kievul este instigat de Occident să provoace Rusia la război deschis.  

În altă ordine de idei, dispozitivul nuclear portabil SADM (Special Atomic Demolition Munition) fusese creat de armata americană în 1964 şi retras din uz în 1989, fără a fi folosit vreodată în confruntări. Atunci, arma urma să fie folosită în contextul unei invazii masive sovietice, cu scopul de a distruge, iradia şi a bloca orice cale de acces pe o regiune restrânsă, cum ar fi coridorul strategic Fulda (Germania). Acum arma este una depăşită, fiind în contradicţie cu noile tipuri de războaie. Aşa cum, de altfel, menţionează şi Foreign Policy:

„Astăzi, vizitatorii Muzeului Naţional de Ştiinţă şi Istorie Nucleară din Albuquerque, N.M., îşi pot face un selfie lângă un container cu paraşută SADM. Dispozitivul SADM a trecut de la statutul de armă mortală, excentrică, la un exponat kitsch al Războiului Rece.“

Dezinformarea_9: Prezenţa membrilor Serviciului ucrainean de Securitate (SBU) la bordul navelor militare ucrainene ascunde, de fapt, o operaţiune secretă.

Argument: Dezinformarea fusese lansată în spaţiul informaţional de limbă română ca urmare a interpretării eronate a comunicatului de presă emis de autorităţile ucrainene pe 27 noiembrie, la două zile după incident. Serviciul de presă al instituţiei a mai specificat faptul că ofiţerii au îndeplinit sarcini privind „sprijinul Marinei Militare din Ucraina cu contrainformaţii“.

În acelaşi timp, SBU susţine că asupra ofiţerilor reţinuţi se exercită presiuni. Fapt confirmat şi de un colaj video unde trei militari ucraineni capturaţi declară că ar fi încălcat apele teritoriale ale Rusiei ignorând somaţiile privind părăsirea acestora. Ori, astfel de declaraţii, montate şi obţinute în condiţii incerte de către FSB, nu pot constitui un argument forte al părţii ruse.

Căpitanul Vladimir Lesovoi citind declaraţia de pe foaie. Este unul dintre militarii ucraineni capturaţi duminică seară de Garda de Coastă FSB Sursa: Twitter

Partea rusă, prin declaraţiile ambasadorului Rusiei la ONU, Dmitri Polianski, lansează în schimb o contra-naraţiune prin intermediul căreia se lansează ipoteza că ofiţerii SBU aflaţi pe navele ucrainene ar fi avut ca sarcină să incite un răspuns militar din partea rusă în strâmtoarea Kerci. Concomitent, Sputnik.md întăreşte naraţiunea prin intermediul unui material publicat pe site, făcând trimitere către un comunicat FSB şi o „contextualizare“ copy-paste care să sublinieze intenţia Kievului de a provoca intenţionat un incident în strâmtoarea Kerci. Desigur că, nici astăzi, partea rusă n-a explicat de ce navele ucrainene fuseseră capturate abia la ieşirea din strâmtoare, la limita celor 12 mile marine şi chiar în apele internaţionale.

În altă ordine de idei, pentru a demonta dezinformarea privind existenţa unei „misiuni SBU“ în strâmtoarea Kerci, vom utiliza verificarea argumentului prin procedura logică non sequitur:

1. Dacă A atunci B.

2. Non A.

3. Prin urmare non B.

Astfel:

1. Dacă la bordul navelor sunt membri SBU (A) atunci navele sunt folosite pentru o operaţiune secretă (B).

2. La bordul navelor nu sunt membri SBU (A)

3. De aceea navele nu sunt folosite pentru o operaţiune secretă (B)

(Navele pot fi folosite în orice tip de operaţiuni şi fără prezenţa membrilor SBU la bord)

De aici vedem că argumentul reprezintă o eroare logică deoarece concluzia nu rezultă din premise. Quod erat demonstrandum.

Câteva concluzii

Tehnica de dezinformare „hoţul strigă hoţul“ (wolf cries wolf – eng.) fusese cea mai bună armă a mass-media controlate de Kremlin în vederea instrumentalizării incidentului naval din strâmtoarea Kerci. Multe, dacă nu chiar cele mai multe, fapte de care este acuzat Kievul au fost planificate şi puse în practică de Kremlin.

Interceptările publicate în prima parte a analizei noastre demosntrează că Rusia planificase şi organizase această operaţiune din timp, implementând-o destul de agresiv şi la nivelul campaniilor de dezinformare şi propagandă internă.

Cea de a doua tehnică utilizată de Kremlin fusese Red herring („hering roşu“ – trad.) – metaforă folosită în a exprima o diversiune sau o distragere de la obiectivul original. Argumentul că preşedintele ucrainean a decretat legea marţială în urma unui simplu „incident la frontieră“, în condiţiile în carea starea de război nu fusese instituită de Kiev nici după declanşarea confruntărilor militare cu separatiştii din regiunile estice (Doneţk şi Luhansk), este folosit pentru a distrage atenţia opiniei publice internaţionale de la obiectivele strategice ale Rusiei în regiune.

Campaniile de dezinformare trebuiau să distragă publicul de la faptul că imediat după incidentul naval din 25 noiembrie 2018, Rusia depunea un efort diplomatic considerabil în vederea legitimării internaţionale a statutului de mare teritorială a zonei de 12 mile marine a Crimeei anexate ilegal în 2014. De asemenea, prin blocarea strâmtorii Kerci şi instituirea unui control cvasi-total asupra Mării Azov, Rusia exercită şi acum presiuni considerabile asupra industriei maritime ucrainene în zona Mării Azov, subminând-o prin pierderi financiare şi comerciale. Şi nu în ultimul rând, Kremlinul a folosit intens propria „Legiune media“ pentru a discredita autorităţile ucrainene la nivelul publicului intern şi extern, inclusiv ridiculizând capacitatea statului ucrainean de a-şi asigura securitatea.

Cea de-a treia tehnică utilizată în campaniile de dezinformare anti-ucrainene a constat în diseminarea a cât mai multor teorii ale conspiraţiei, minciuni prin omisiune şi naraţiuni tendenţioase, în vederea cultivării în rândul publicurilor a efectului de „gaslighting“ (formă de manipulare psihologică care încearcă să inoculeze persoanei sau publicului vizat atitudini de îndoială faţă de propria memorie şi perceţie a realităţii). Şi în acest caz, citind toate ipotezele şi naraţiunile lansate de Kremlin, vom fi deturnaţi de la miezul problemei către „adevăruri“ alternative nesemnificative, dar necesare pentru propagandişti.

Juxtapunerea calomniei cu dezinformarea serveşte drept exemplu de utilizare a comunicării politice ca formă hibridă de agresiune informaţională, care, în condiţiile incidentului naval, se integrează perfect cu contextul strategic de confruntare directă cu un alt stat de la frontieră.

*Nicolae Ţîbrigan este membru al Consiliului de Experţi LARICS.
**Cristian Soare face parte din programul de Internship LARICS 2019.