Rusia

articolul anterior articolul urmator

Ultimul moft al Kremlinului

22
3 Feb 2022 13:59:12
Ion Petrescu
Forţe militare ruseşti au înconjurat practic Ucraina, pe fondul temerilor de o invazie. Sursa: Business Insider.
Forţe militare ruseşti au înconjurat practic Ucraina, pe fondul temerilor de o invazie. Sursa: Business Insider.

Peste Ocean, pe 2.02.22 a fost publicat interviul acordat revistei Newsweek de către ambasadorul Rusiei la Washington D.C., Anatoli Antonov. Un bun prilej pentru Moscova de a lămuri opinia publică privind modul cum estimează evoluţiile viitoare în Europa de Est. Asta în condiţiile în care prim-ministrul britanic, Boris Johnson, tocmai vorbise, în aceeaşi zi, cu preşedintele Vladimir Putin.

La finalul dialogului, practic o succesiune de două monologuri, Boris Johnson declara: 

"Am vorbit cu preşedintele Putin în această după-amiază, pentru a-mi exprima profunda îngrijorare cu privire la activitatea ostilă a Rusiei la graniţa cu Ucraina. Orice incursiune ulterioară pe teritoriul ucrainean ar fi o greşeală de calcul tragică. Dialogul şi diplomaţia sunt singura cale de urmat.>>

Dacă vorbim de diplomaţie, merită să se ştie că ambasadorul Rusiei la Washington D.C., Anatoli Antonov preciza - deşi de asta nu se mai îndoia nimeni - că preşedintele rus Vladimir Putin va decide oportunitatea unui dialog suplimentar cu Statele Unite. 

Asta în condiţiile în care pe 15.12.2021 au fost prezentate SUA şi NATO propunerile Rusiei privind garanţiile de securitate obligatorii din punct de vedere juridic, iar pe 17 decembrie 2021 au fost publicate. Răspunsurile au venit pe 26.01.2022. 

"În prezent, efectuăm o analiză interagenţii a documentelor care ni le-au furnizat. Rezultatele acesteia vor fi raportate preşedintelui rus Vladimir Putin, care va decide asupra fezabilităţii unui dialog suplimentar", a mai spus diplomatul Antonov. 

El a subliniat „că nu suntem foarte entuziasmaţi de esenţa răspunsurilor SUA (şi NATO)” şi că „Washington sugerează să ne concentrăm pe probleme importante, dar în esenţă secundare”. 

Mai precis, indică diplomatul rus, „Statele Unite se concentrează asupra dreptului statelor de a alege alianţe, consacrat în declaraţiile Summiturilor OSCE de la Istanbul (1999) şi Astana (2010)”. 

Dar, obiectează diplomatul rus, „în acelaşi timp, ignoră faptul că aceste documente particulare condiţionează acest drept de obligaţia de a nu-şi consolida securitatea în detrimentul securităţii altora”.

Carevasăzică, ne luminează Excelenţa Sa, Anatoli Antonov: „principala problemă este că ţările NATO îşi întăresc securitatea prin slăbirea Rusiei. Nu suntem de acord cu o astfel de abordare”. 

„De aceea, Serghei Lavrov a trimis un mesaj secretarului de stat Antony Blinken (transmis Departamentului de Stat pe 28 ianuarie), în care Rusia insistă ca acordul privind indivizibilitatea securităţii să fie implementat cu bună-credinţă”, a mai spus Antonov. 

"Vrem să primim confirmarea angajamentelor luate de Statele Unite mai devreme. În caz contrar, este necesar să explicăm sincer de ce Statele Unite şi aliaţii săi nu vor să urmeze deciziile convenite de toate naţiunile noastre". 

Ambasadorul Rusiei la Washington a mai afirmat că cererea a fost transmisă nu numai Statelor Unite, ci şi miniştrilor de externe ai Canadei şi unor ţări europene „ale căror semnături se află sub declaraţiile menţionate mai sus”. 

„Sperăm că, colegii noştri occidentali nu vor întârzia un răspuns”, a spus Antonov. 

A1

Indivizibilitatea securităţii ?

Acesta pare să fie ultimul moft al Kremlinului!

Interesant cum s-a aplicat indivizibilitatea securităţii ( exclusiv ruse) la desprinderea Transnistriei de Republica Moldova, a Abhaziei şi Osetiei de Sud de Georgia, a peninsulei Crimeea şi a estului regiunii Donbas, de Ucraina.

A 3

Pe 3 februarie, dimineaţa, tot de la ambasada Rusiei în Statele Unite ale Americii a survenit o reacţie conform căreia poziţionarea Departamentului de Stat privind acordurile de la Minsk sunt un semnal pozitiv.

Asta în condiţiile în care diplomaţii ruşi au amintit - cui are naivitatea să îi mai creadă - că Rusia nu este parte la conflict şi, prin urmare, sarcina principală este de a... forţa ( ce verb au ales!) autorităţile ucrainene să-şi îndeplinească obligaţiile. 

„Considerăm un semnal pozitiv declaraţia purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat, Ned Price, exprimată la briefingul de presă din 2 februarie, cu privire la necesitatea implementării integrale a acordurilor de la Minsk”, au spus diplomaţii ruşi. 

„În acelaşi timp, observăm încercările în desfăşurare de a da vina pe Rusia şi ne acuză că am subminat acordurile la care s-a ajuns”, au remarcat aceştia. 

A4

Până şi Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord, simbolul diplomaţiei viclene şi cinice ar fi invidios pe asemenea formulări menite a prezenta Kremlinul pe post de Albă ca Zăpada şi Casa Albă exact precum crăiasa cu suflet negru!!!

Asta şi pentru că diplomaţii au amintit că Rusia... nu este parte la conflict şi, prin urmare, sarcina principală este de a forţa autorităţile ucrainene să îşi îndeplinească obligaţiile.

„Furnizarea de arme americane către ucraineni, care caută răzbunare nu face decât să-i împingă către o soluţie militară a problemei cu sud-estul ţării”, au adăugat aceştia. 

Adică cine a generat şi a susţinut răzmeriţa cu arme şi trupe ruseşti, din Donbas, nu trebuie devoalat şi condamnat în arena publică, dar cine a dorit menţinerea integrităţii teritoriale a Ucrainei caută numai răzbunare! 

Ciudat cuvânt ales. 

A5

Cert este că la un briefing organizat pentru jurnalişti, miercuri, 2.02.2022, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, Ned Price, a confirmat că Statele Unite insistă asupra implementării integrale a acordurilor de la Minsk şi le consideră în continuare o cale către pace, în Donbass.

După cum a declarat Price, una dintre părţi la aceste acorduri este responsabilă pentru marea majoritate a încălcărilor lor, referirea fiind fără echivoc la Rusia. 

Când diplomaţia Moscovei neagă evidenţa şi vântură legenda că Rusia nu este parte a conflictului intern ucrainean - uitând, cu premeditare, că mii de militari ruşi, de diferite grade, sunt deja integraţi în structurile destinate menţinerii republicilor separatiste Doneţk şi Lugansk, a căror "independenţă" ar putea fi recunoscută de Duma de Stat a Federaţiei Ruse, pe 14.02.2022, printr-o cerere adresată lui Putin - este o tragicomedie invocarea implementării integrale şi stricte a acordurilor de la Minsk. 

A6

Din perspectiva Moscovei, Acordurile de la Minsk includ în special măsuri de declarare a încetării focului, retragerea armamentelor, declararea amnistiei, restabilirea legăturilor economice şi realizarea reformei constituţionale în Ucraina, prin dialog cu liderii separatişti din Doneţk şi Lugansk, care vizează - chipurile - descentralizarea puterii şi acordarea unui statut special anumitor districte din regiunile Doneţk şi Lugansk. 

Adică federalizarea Ucrainei.

Federalizarea fiind momentan o situaţie ipotetică, dar care, dacă s-ar concretiza, ar determina ca şi alte zone să poată dobândi un statut similar, dacă avem în vedere, de pildă, realităţile din Bucovina de Nord şi Basarabia de Sud - teritorii istorice româneşti - unde mai trăiesc sute de mii de europeni vorbitori ai limbii lui Mihai Eminescu. 

Kievul nu vrea federalizare, de frica dezintegrării ulterioare statale. 

Dar Ucraina uită că a moştenit teritorii de la decedata URSS, unde nu puţine populaţii locale au tradiţii şi o memorie colectivă neafectate de ocârmuri oricum trecătoare. 

A7

Oficialii ucraineni vor să deţină controlul graniţei regiunii Donbas cu Rusia înainte de implementarea prevederilor politice ale acordurilor de la Minsk.

Diplomaţii ruşi reamintesc omologilor americani că punerea în aplicare a Acordurilor de la Minsk impune şi ca lucrările de restabilire a controlului deplin asupra frontierei să înceapă a doua zi după desfăşurarea alegerilor locale şi să fie finalizate numai după găsirea unei soluţii politice cuprinzătoare.

Dacă Rusia, la cel mai înalt nivel şi-a declarat în mod repetat angajamentul faţă de acordurile de la Minsk din 2015, pe care le consideră a fi singurul instrument de soluţionare a conflictului intern din Ucraina, iar la acel moment Kievul a agreat înţelegerea convenită, derapajele ulterioare indică menţinerea ostilităţii reciproce care a dus la parţiala încercuire militară a Ucrainei, de forţe armate ale Federaţiei Ruse şi la reacţiile ştiute ale SUA, NATO şi UE.

A8

La momentul când apar aceste rânduri se cunoaşte că 1000 de militari americani vor fi dislocaţi din Germania în România, unde sunt deja staţionaţi 900 de militari americani, 2000 vor fi aduşi de peste Ocean, de la Fort Bragg, dintre care 1700 vor fi dislocaţi în Polonia şi 300 în Germania. 

Aici fiind vorba, cum atenţiona Pentagonul, de un efort pragmatic, de a sprijini aliaţii NATO din Europa de Est, pe măsură ce Rusia îşi întăreşte forţele la graniţa cu Ucraina. 

Purtătorul de cuvânt al Pentagonului, John Kirby, a declarat miercuri că, la recomandarea secretarului Apărării Lloyd Austin, comandantul şef, adică preşedintele Joe Biden, a decis să desfăşoare aproximativ 3.000 de militari în perioada care urmează. 

În plus, 8.500 de soldaţi americani au rămas în alertă maximă, în SUA. 

Ei ar putea fi folosiţi ca parte a unei forţe de răspuns a NATO , care nu a fost încă activată. 

A9

Kirby a subliniat că ar trebui să existe şi alte planuri de urgenţă, dacă circumstanţele o justifică, iar - cum se remarca ieri în " Frankfurter Allgemeine Zeitung" - ordinul de desfăşurare a 3.000 de militari nu marchează nici începutul, nici sfârşitul politicii americane de descurajare. 

Purtătorul de cuvânt al Pentagonului a mai subliniat că este o mişcare temporară, care se face în consultare cu aliaţii din Bucureşti, Varşovia şi Berlin. 

El a atenţionat jurnaliştii că aceste forţe nu vor fi dislocate în Ucraina, ci vor servi la sprijinirea aliaţilor NATO, în faţa ameninţării ruse. 

Deşi forţele sunt sub comanda americană, purtătorul de cuvânt al lui Austin a subliniat că aceasta nu a fost o operaţiune unilaterală. 

A10

De exemplu, el a lăudat faptul că preşedintele francez Emmanuel Macron a anunţat şi el că va muta trupe în România, iar militarii francezi şi americani s-ar completa reciproc. 

John Kirby a mai precizat: 

"A fost într-adevăr o acumulare de conversaţii pe care le-am purtat în ultimele câteva săptămâni cu aliaţii noştri NATO şi partenerii noştri despre ceea ce văd şi preocupările pe care le au. Şi astfel, desfăşurarea în Europa, din Germania în România, acea mie de soldaţi Stryker Squadron, vreau să spun, sunt într-adevăr rezultatul unui dialog direct pe care l-am avut cu liderii români, despre care sunt preocupările lor şi ce capacităţi cred că ar putea avea nevoie. pentru a ajuta la apărarea lor." 

Sigur că Moscova nu dorea consolidarea NATO la frontiera de est a Alianţei, dar în mod cert, fără echivoc, aceasta a provocat-o, numărul militarilor americani dislocaţi fiind simbolic şi infim, faţă de cei peste 175.000 de militari ruşi care alcătuiesc actualul dispozitiv de încercuire al Ucrainei - la nord, est şi sud de acest fost stat sovietic. 

A11

Acelaşi purtătorul de cuvânt al Pentagonului a declarat:

"Nimeni nu vrea război şi nimeni nu vrea să vadă escaladarea asta. Şi de aceea am spus tot timpul că încă mai credem că există o cale pentru diplomaţie aici. Încă credem că domnul Putin poate detensiona situaţia foarte, foarte uşor, pur şi simplu prin mutarea unora dintre acele trupe şi oprirea din comportamentul ameninţător faţă de Ucraina. Dar pentru că nu avem o vizibilitate perfectă asupra gândirii lui, pentru că nu ştim ce va face în continuare sau cât de departe va ajunge, avem obligaţia, prin articolul 5, printr-un tratat cu aliaţii noştri NATO, să-i apărăm dacă sunt atacati. Şi, aşadar, ceea ce ne vedeţi că facem este ceea ce credem a fi mişcări prudente, necesare, responsabile de un nivel moderat, pentru a ne asigura că ne ajutăm din nou aliaţii noştri să se apere, ajutându-i să vină în apărarea lor, dacă este necesar. Să sperăm că nu va fi. Şi, din nou, nu există niciun motiv pentru a evolua în conflict, dacă domnul Putin va alege pur şi simplu calea diplomatică pe care i-am pus-o în faţa."

Dacă privim la rece lucrurile, în timp ce Polonia şi România au cerut forţe militare americane suplimentare pe teritoriul lor, oficiali de la Kiev au susţinut că discuţia despre războiul iminent... dăunează Ucrainei! 

Păi nu şeful structurii militare de informaţii din Armata Ucrainei a dat alarma, la finele anului trecut, că urmează invazia militară rusească? 

A12

Concentrările masive de trupe ruseşti, probate şi de fotografiile realizate din satelit, ce sunt? Serbări câmpeneşti de iarnă? 

A13

Acelaşi Kirby a mai afirmat:

"Cu siguranţă nu voi vorbi în numele liderilor Ucrainei. Ceea ce pot să vă spun este că am fost foarte consultativi şi foarte transparenţi cu privire la deciziile pe care le luăm. Dar din nou, cu siguranţă nu aş vorbi în numele Ucrainei în acest sens. Şi din nou, acestea sunt trupe care sunt concepute pentru a ajuta la consolidarea apărării NATO. Şi folosesc cuvântul apărare foarte, foarte clar. Nu este vorba despre manevre ofensive sau despre orice capacităţi ofensive sau despre vreo dorinţă de a vedea această scânteie în conflict. Este vorba despre capacităţi defensive, deoarece NATO este o alianţă defensivă. Nu am exclus relocarea de forţe suplimentare în interiorul Europei, în altă parte a Europei şi, cu siguranţă, nu am exclus posibilitatea ca preşedintele şi secretarul Apărării să considere potrivit şi necesar să trimită trupe suplimentare din Statele Unite în Europa.Vom urmări asta zi de zi. Vom continua să evaluăm cum arată condiţiile. Şi dacă credem că este cel mai bun lucru de făcut, din nou, pentru alianţele noastre NATO - şi pentru alianţa noastră NATO şi pentru responsabilităţile noastre în cadrul acelei alianţe - o vom face."

Sigur că trimiterea acestor trupe americane în Europa de Est constituie un cert mesaj politic. 

Rămâne de văzut dacă acest lucru îl va determina pe preşedintele Vladimir Putin ca să retragă, fie şi parţial, unele din unităţile militare ruseşti aduse în apropierea graniţei cu Ucraina, fie pe teritoriul Rusiei, fie pe cel al Belarus. 

A14

Înainte de orice, Moscova nu trebuie să uite cine este agresorul, numele acestuia fiind clar: Federaţia Rusă.

Ultima estimare publică la Washington D.C. este că o invazie militară rusă ar putea avea loc undeva în perioada începută la mijlocul lunii februarie şi continuată până la finele lunii martie 2022.

Poate că nu va fi aşa, dar, din păcate, inapetenţa momentană a diplomaţiei ruse pentru alte înţelegeri, decât cele respinse categoric de SUA şi NATO, menţin o incertitudine geopolitică care pare a fi pe placul preşedintelui rus.

Numai că şi această plăcere va avea un sfârşit.

NOTA BENE: 

Memorabilă rămâne concluzia secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, despre rolul Alianţei în conflictul continuat din Ucraina: „Ar putea fi un mare război sau o mare cacealma. Iar NATO trebuie să fie pregătită pentru ambele” .

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

22 Comentarii

Brînză cu Ceapă pe Scînteia
3.02.2022, 14:23:54

Ganditi-va ca acum Romania e una din primele tari pe lista tintelor atomice a rusilor; apropos mai stiti sa intrati in bunkerele nucleare din subsolul blocurilor gri construite ca sa va protejeze de un atac atomic NATO?

+3 (23 voturi)
VASILE BRAD
3.02.2022, 14:29:05

Mai bine gândiți-vă la adăposturile vai de mama lor din capitala imperiului răsăritean.

+6 (8 voturi)
Utilizator Adevărul
3.02.2022, 15:13:38

Comentariu considerat abuziv.

Ziv Singer
3.02.2022, 17:27:30

propun ca astia cu pensii speciale sa lupte in transeele din donbas

-8 (24 voturi)
Ghes
3.02.2022, 18:17:39

Ziv Singer, singura țară membră a NATO unde sunt atacate pensiile militare, din perspectivă evident moscovită este România. Bravo, gospodin Singer!

0 (10 voturi)

Vezi toate comentariile (22)

Modifică Setările