Vecinătatea apropiată a Rusiei, în flăcări

Focare de instabilitate au apărut în tot mai multe foste republici sovietice, iar Putin pare să nu mai aibă putere asupra lor.

Hosul s-a instalat şi în fosta republică sovietică Kîrgîstan, ca şi în Belarus, pe fondul unor acuzaţii de fraude electorale. La acestea se adaugă conflictul dintre Armenia şi Azerbaidjan, amplificând exponenţial riscurile politice în fostul spaţiu sovietic, periclitând principalele alianţe economice şi de apărare ale Moscovei şi ridicând întrebări cu privire la rolul Rusiei ca furnizor de stabilitate al regiunii. Fiecare dintre aceste crize prezintă îngrijorări distincte pentru Rusia, având în vedere că este vorba despre trei dintre cei patru parteneri ai Moscovei în Uniunea Economică Eurasiatică, celălalt fiind Kazahstan. De asemenea, Moscova are baze militare în Armenia, Belarus şi Kîrgîstan, Kremlinul fiind prins între demersul de a interveni pentru a-şi susţine aliaţii, cu riscul de a provoca reacţii publice, şi cel de a lăsa regimurile vecine în voia sorţii, riscând o posibilă contagiune regională şi sugerând propria sa slăbiciune.

Vladimir Putin ţine mult să fie perceput ca un om de stat puternic şi garant al stabilităţii, atât în ţară, cât şi în străinătate. Acum, liderul de la Kremlin se confruntă cu crize succesive în rândul vecinilor săi. Este un test nedorit pentru rolul Moscovei de paznic regional. Iar aceste crize vin într-un moment câd puterea economică a Rusiei este afectată şi implicit pârghia prin care ea acţiona în acest spaţiu.  Se pare că există puţin apetit pentru acţiune militară, iar Moscova are puţine modele de angajament de succes pe care să se bazeze. De asemenea, nu mai este singura putere din zonă, deoarece şi alte state joacă un rol mai mare, scrie Bloomberg.

Alegeri cu risc 

 Există riscul să apară şi mai multe puncte fierbinţi, fiindcă vor fi organizate şi alte alegeri în foste state sovietice. La 1 noiembrie are loc scrutinul prezidenţial din Moldova, o ţară împărţită între Europa şi Rusia, şi alegeri legislative, la sfârşitul acestei luni, în Georgia, primele de când s-au schimbat regulile, reducând şansele unei  majorităţi puternice. Conflictul din Nagorno-Karabah, o enclavă cu populaţie preponderent armeană din Azerbaidjan, este cel mai alarmant. În 1994, Moscova a intermediat cu succes o încetare a focului între cele două părţi şi de atunci a dezamorsat ciocniri grave la frontieră. Vineri, cele două părţi anunţaseră un armistiţiu temporar, sub medierea Moscovei, dar încetarea focului nu a durat nici 24 de ore. 

Risc de contagiune în Rusia

Putin a căutat până acum în mare măsură să atenueze tensiunile şi să evite exportul problemelor în Rusia unde există o populaţie mare de armeni şi azeri. Turcia şi-a băgat şi ea coada sprijinind Azerbaidjanul şi legând criza de ocuparea Crimeei de către Rusia, descrisă ca alimentând instabilitatea. După ani de izolare şi sancţiuni pentru Rusiei, curtea din spate a Moscovei nu este ceea ce era. Se dezvoltă o lume multipolară, dar nu cea pe care Putin a căutat să o promoveze.

.

China ameninţă să ia locul 

 China este din ce în ce mai prezentă ca partener comercial cheie şi reprezintă cea mai mare parte a investiţiilor străine directe din Asia centrală. Apoi, există Turcia şi Iran, în Caucaz. Liderul turc Recep Tayyip Erdogan a folosit cu pricepere conflictele externe pentru a-şi susţine sprijinul intern. Adăugaţi retragerea anunţată  a SUA şi fiecare ciocnire devine mai imprevizibilă. Este cu atât mai dificil pentru Putin să-şi  proiecteze forţa în străinătate, cu o economie stagnantă şi semne ale unor nemulţumiri populare acasă, precum protestele  de stradă din Extremul Orient. Este un set de provocări fără precedent pentru o conducere care urăşte schimbarea.