Rusia

articolul anterior articolul urmator

VIDEO   Nu stăm liniştiţi, pe locurile noastre...

11
20 Aug 2015 22:41:32
Ion Petrescu
Constantin Dudu Ionescu - un simplu cetăţean flancat de fondatorii Clubului Militar Român de Reflecţie Euroatlantică. Fotografie de Ludmila Anica.
Constantin Dudu Ionescu - un simplu cetăţean flancat de fondatorii Clubului Militar Român de Reflecţie Euroatlantică. Fotografie de Ludmila Anica.

Clubul Militar Român de Reflecţie Euroatlantică este un think tank ofensiv, informal, cu o afirmare mediatică, care promovează interesul naţional al României, de stat membru al comunităţii euroatlantice, independent, suveran, a cărui integritate teritorială trebuie apărată, chiar cu preţul vieţii. A doua reuniune, de interes general, a Clubului Militar Român, s-a deosebit de prima prin nu puţinele schimburi de replici, între unii participanţi.

La prima reuniune a Clubului, de la Institutul Cultural Român, prelegerile unor membri de frunte ai acestei comunităţi cu un singur obiectiv naţional, cel al unei Românii cu o democraţie consolidată, apărată de o armată menită a descuraja orice agresiune, au probat situarea lor mai presus de orice politică partizană internă.

La fel a fost şi la reuniunea Clubului, din 20 august, unde dialogul s-a axat strict pe tema anterior anunţată, prioritară fiind comunicarea modernă, eficientă, pe un singur plan, deloc partinic, acela al necesarei politici naţionale de întărire a Forţelor Armate Române.

Au participat trei foşti şefi ai Statului Major General, ex-conducători ai unor servicii secrete româneşti, militari în rezervă, experţi civili în securitate internaţională, istorici, jurnalişti, conaţionali cărora le pasă de viitorul României. 

Apropo de unele schimburi de replici,  cineva a afirmat că nu înţelege rostul expresiei “chiar cu preţul vieţii”, din formularea identităţii acestei tribune inedite, de afirmare a vocilor care susţin necesitatea ca România să aibă o democraţie consolidată şi o armată puternică:

Clubul Militar Român de Reflecţie Euroatlantică este un think tank ofensiv, informal, cu o afirmare mediatică, care promovează interesul naţional al României, de stat membru al comunităţii euroatlantice, independent, suveran, a cărui integritate teritorială trebuie apărată, chiar cu preţul vieţii.

În legea nr. 446, din 30 noiembrie 2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, publicată în Monitorul Oficial nr. 990/12 decembrie 2006, formula jurământului militar este următoarea:

“Eu, …………., jur credinţă patriei mele, România. Jur să-mi apăr ţara, chiar cu preţul vieţii. Jur să respect Constituţia, legile ţării şi regulamentele militare. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

Carevasăzică...

s3

Cel care a generat schimbul de opinii, extrem de acid, pe alocuri, a fost Claudiu Degeratu, ex-diplomat al României, la sediul NATO, un viitor strălucit ministru de externe al României.

Cu o luciditate previzibilă şi un echilibru diplomatic de excepţie, conaţionalul Claudiu Degeratu a prezentat opinia sa  privind tema pe care a propus-o: FEDERAŢIA RUSĂ ŞI REGIUNEA MĂRII NEGRE. SCENARII 2025.

Asupra acestui subiect voi reveni, în alt context.

Important este că ulterior au comentat această temă militari ale căror săbii oratorice s-au încrucişat elegant, dar fără concesii diplomatice.

THE BEST

Totuşi, nu am înţeles de ce o voce respectată, la vremea ei, în armata ţării, pleda acum pentru... inexistenţa unui pericol la adresa României, şi de unde, într-un trecut apropiat, dorea şi acţiona, ferm, pentru o minimă dotare a Forţelor Armate ale României, acum vorbea precum preşedintele de până în decembrie, anul trecut...

Nu am înţeles nici de ce o altă voce, cu un impact la un segment deloc insignifiant de cetăţeni români, vorbea ca şi cum nu Rusia, ci altcineva ar impune regulile jocului geopolitic în Europa de Est. 

Nu.

Nu mă las păcălit de urmaşii, involuntari, ai familiei prezidenţiale, care, în 21 decembrie 1989, ne sfătuia să stăm liniştiţi pe locurile noastre... 

Nu.

Nu mă las păcălit de aceia care mai ieri se băteau pentru demnitatea militarului român şi azi par a fi atraşi de cei care denigrează istoria naţională, istoria militară, adevărurile care nu convin privind demnitatea poporului român.

Dar ţin la adevărurile afirmate, cu temeritate, de fondatorii Clubului Militar Român de Reflecţie Euroatlantică:

Cineva propunea ca să fie redactat un... non-paper, destinatar fiind actualul şef al statului.

Dacă memoria nu mă păcăleşte şi la recenta strategie de apărare a Patagoniei au fost voci calificate care au cerut un plus de rigoare ştiinţifică şi au rămas cu propunerile, iar documentul adoptat de cetăţeni cu armata nefăcută sau cu amintiri din vremuri irepetabile este un simplu exerciţiu de caligrafie publică.

Nu.

Nu vom sta liniştiţi, pe locurile noastre, cum ne recomanda cineva, în decembrie 1989!

Nu.

Nu este datoria Unchiului Sam să ne apere, după cum nici pe Forţa de Reacţie Rapidă a NATO nu ne putem baza decât după trei zile, dacă nu se opune Budapesta, în absenţa consensului... fiind ceva de nedescris.

Dar forţa de reacţie rapidă răsăriteană poate fi aici în numai 12 ore!

Iar Forţele Armate ale României vor avea actualul buget, de avarie, până în 2017!

Pax vobiscum. 

Altfel, cum?

_____________________________________________________________________________________

ACTUALIZARE - 22.O8.2015, ORA 14.50:

Kiev, 22 august 2015. Militanţii rusofoni au folosit artileria grea, mai ales pentru a ataca poziţiile militarilor ucraineni, din apropiere de Bohdanivka, Prokhorivka, Starohnativka, Lebedynske şi Vynohradne, aflate la est de Mariupol. Zone rezidenţiale din Prokhorivka au intrat sub foc de obuziere, a precizat colonelul Oleksandr Motuzyanyk, purtătorul de cuvânt al Administratiei Preşedintelui Ucrainei pentru probleme legate de Operaţiunea Anti Teroristă, din Donbas.

UCRAINA, 22 AUGUST, 2015

______________________________________________________________________________________

ACTUALIZARE - 23.O8.2015, ORA 14.00:

Ca la debutul celui de-Al Doilea Război Mondial…

UCRAINA ==

Kiev, 23 August, 2015. Colonelul Lysenko, purtător de cuvânt al Administraţiei Preşedintelui Ucrainei pe probleme legate de Donbas, a anunţat că luptători rusofoni pun la cale o serie de provocări, care ar putea avea loc cu ocazia Zilei Independenţei Ucrainei, pe 24 august. Lideri ai aşa-numitelor republici Doneţk şi Lugansk răspândesc informaţii false, despre o pretinsă viitoare ofensivă ucraineană.

Militanţii vor purta uniforme militare ucrainene.

Ei se pregătesc să tragă în raioanele paşnice ale oraşelor controlate de separatiştii sprijiniţi de Rusia, în scopul de a discredita Armata ucraineană şi de a crea o imagine adecvată pentru media rusă, generând, prin urmare, un pretext pentru propria lor ofensivă spre poziţiile ucrainene.

______________________________________________________________________________________

ACTUALIZARE - 23.08.2015, ORA 22.40:

Kiev, 23 August, 2015. Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a eliminat o reţea de spionaj a separatiştilor, în regiunea Luhansk.

Ofiţerii SBU au reţinut pe organizatorul care încerca să recruteze militari ucraineni, a declarat colonelul Andriy Lysenko, purtător de cuvânt al Administraţiei Preşedintelui Ucrainei pe probleme legate de Zona de Acţiuni Antiteroriste din estul ţării, la un briefing de presă.

“Agentul pro-rus a trimis personal informatori în Rusia pentru interviuri cu structura de spionaj rusă. Agentul deţinut furniza ocupanţilor informaţii strategice privind Armata ucraineană prin această reţea de spionaj”, a declarat colonelul Lysenko.

23.08.

 

 

 

 

 

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

11 Comentarii

Utilizator Adevărul
20.08.2015, 22:56:11

Comentariu considerat abuziv.

Ghiulbenghian Florin
21.08.2015, 10:18:50

Draga domn, in virtutea legaturilor sufletesti milenare ce ne unesc, va recomand plin de mila crestina ca Haloperidolul, Seroquelul si Clozapima sa nu va lipseasca din meniul zilnic... :-)

-4 (10 voturi)
Tusk
21.08.2015, 10:59:23

Cum zicea Vladimir Putin la reuniunea de la Sevastopol din 19 august privind asigurarea legii și ordinii în Districtul Federal Crimeea: În primul rând, vom vedea în mod clar amenințarea continuă că forțe externe ar putea acționa într-un fel sau altul pentru a destabiliza situația din regiune, care ar putea include încercările de a juca pe cartea naționalismul, sau de a obţine avantaje din greșeli, omisiuni, sau acțiune ineficientă din partea autorităților . Oamenii vorbesc sincer aceste lucruri în unele capitale și vorbesc despre nevoia de acțiune subversivă, de acte de sabotaj și diversiune și de răspândire a propagandei radicale. Scopul este clar - de a destabiliza situația și de a împiedica o viață normală oamenilor și dezvoltării socio-economice a regiunii. Trebuie să luăm aceste riscuri în considerare și răspunde în mod corespunzător, la nivel federal și local. Nu trebuie să exagerăm nimic sau să avem temeri inutile, dar, în același timp, trebuie să fim conștienți de situație și trebuie să fim gata pentru un răspuns rapid.

+3 (3 voturi)
Simeon Sava
21.08.2015, 11:04:46

Acum câteva luni Radio Svoboda/Europa Liberă (serviciul în lb rusă) a realizat o emisiune despre lobby-ul rusesc din Marea Britanie. Format din foşti politicieni britanici influenţi, aflaţi la vârsta pensionării, cooptaţi prin consilii de administraţie de la sucursale britanice ale unor societăţi cu capital rusesc tip Gazprom etc. Cine crede că în România nu procedează la fel se înşeală amarnic...

+7 (7 voturi)
Anamaria
21.08.2015, 11:33:42

Scrisoare deschisă Președintelui României, domnul Klaus Iohannis Stimate Domnule Președinte, Numele meu este Darie Ducan, sunt un tânăr scriitor român. Am 27 de ani. Am absolvit Facultatea de Litere la București, apoi mi-am continuat studiile filologice și literare la Paris. Am scris mai bine de 20 de cărți de poezie, dramaturgie și eseu. Sunt, începând de la 19 ani, membru al Uniunii Scriitorilor din România. După acest preambul sec și strict informativ, doresc să vă aduc în vedere mai multe obsesii care mă ocupă în ultimul timp. Stimate domnule Iohannis, în 2009, când aveau loc discuții publice care vehiculau numele dumneavoastră pentru funcția de premier al României, am crezut și am sperat într-un nume de suflu nou. Am plecat din România în 2012 pentru a reîncepe niște studii care la București îmi păruseră inutile și mai ales pe fondul disperării și lipsei de perspectivă în România. Nu am plecat cu gândul de a părăsi cultura română nicio clipă, ci, din contră, pentru a o sluji. În momentul în care ați fost desemnat candidat pentru funcția de președinte al României, v-am acordat încrederea meu cu o speranță vinovată, poate, de preaplin. Păreați omul salvator, păreați Carol Davila al spitalului care era România. (Și care încă este.) Personal, am stat 9 ore în picioare, la ambasada României de la Paris, ca să vă votez. În ploaie, frig și suportând niște umilințe greu de descris din partea ambasadei și a sistemului ei de dominion și feudă. V-am votat. Și nu am făcut doar atât. Am participat cu bună știință la, o spun realist, propaganda în folosul simbolului pe care părea că îl reprezentați. Micile mele reportaje de la fața locului au fost intens distribuite pe facebook de sute de oameni, acoperind o plajă semnificativă de cititori în acele zile critice. Am crezut în dumneavoastră ca într-o legitimare pe care poporul acesta o face, când e lucid, chiar contra sa, contra inerției sale istorice în care trăim de la Ceaușescu încoace. Sunt un liberal ca fundament cu profunde credințe de stânga. Și am făcut un efort personal pentru a credita un om care să pună echilibrul în lucruri și, paradoxal, să facă ceea ce așa-zisa stângă a momentului nu e în stare să facă. Așa am crezut atunci. Toate aceste texte de front, să le zic așa, au fost incluse într-o carte numită Pentru o artă imunitară. Probabil e absolut obligatoriu să ratezi în politică pentru a te desăvârși în cultură. După aceste momente, am așteptat să vă văd la lucru și am sperat într-o schimbare. Nu mi-au plăcut, în tot acest timp, numeroase reacții ale dumneavostră, limbajul de lemn, atitudinea moale și decorativă. Păreați, între toate instituțiile statului, ultima stare de agregare a apei. Am încercat să vă scriu pe pagina facebook (brava redută a manipulării eficace) însă comentariile mele, deși decente, au fost cenzurate. Trecuseră cele 9 ore de stat la coadă, când era util orice vot. Trecuseră alegerile. Puteam, desigur, să fiu tratat ca orice plevușcă naturală, ca orice cobai. Nu sunt singurul. Ați făcut-o și cu alții. Tot ce nu ne mai poate servi, e basculat în cenzură. Probabil acesta e principiul de aplicare pe care doriți să îl impuneți opiniei publice din România. L-ați pus în aplicare (într-un fel de frondă inversă) și în cazul “Legii nr. 217/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvîrşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.“ Am citit stupefiat reacțiile din presă referitoare la aceasta. În parte, cu dezinformările de rigoare. Văd în gestul dumneavostră unul de afiliere, cum am și zis, un - nu mă feresc să o spun - complex al neamțului, fapt cu care pătați funcția pe care o ocupați. Tocmai ce părea să fie depășirea unui complex, devine astăzi punerea în aplicare a altuia. Ați personalizat o funcție publică într-un mod în care nu era cazul, prin generalizare. V-ați vulnerabilizat pentru o afiliere care, deși exclud acest tip de negoț, măcar dacă ar aduce oarece profit, de stil ploieștean. Mi-e teamă că nu aduce nimic, ci ați făcut-o gratuit, cu seninătatea dumneavostră care din potențial inteligentă a devenit sumbru simplistă. Președintele Traian Băsescu a condamnat comunismul pentru aceleași tribune de politruci pentru care și dumneavostră condamnați acum mișcarea legionară, fără nuanțe și echivoc. Înțelegeți, vă rog, că orice credință politică are eroi, după cum are și criminali. Legionarii au făcut crime abominabile, l-au ucis pe Iorga, au făcut lucruri care nu se pot ierta, dar sunt, printre ei, oameni care au avut măsura bună a valorii acestui neam și cultura specificității sale în universalitate. Comuniștii, de asemenea, au făcut crime. Dar pedepsiți crimele, nu faptele colaterale. Mi-e teamă că ați ars o etapă, prin gestul dumneavostră, care vă apropie de tendințe dictatoriale ( nu doar simpliste, ci și inconștiente) mai mult decât orice: ați interzis din principiu principii care, între timp, nu mai aparțin doar istoriei, ci și culturii (tocmai în sensul lovinescian, pe care l-a remarcat foarte corect Bogdan Ghiu). Cum faceți, domnule președinte, să ieșiți din acest pleonasm inconștient în care ați intrat etalându-vă complexul? Ați pastișat stafia afilierii. A înregimentării morale. Nici măcar la un ideal național, ci la unul străin și pedant internaționalist. Eu nu sunt legionar. Sunt, după cum am afirmat, liberal în gândire și socialist în formele de manifestare, cu gândul că e un egoism a fi liberal pur în România de azi, până nu reușim să echilibrăm pătura de mijloc. Dar îmi dau seama, spre deosebire de dumneavostră, de efectele colaterale ale acestei legi antinaționale. Da, antinațională, câtă vreme istoria aparține națiunii și o manipulăm în sensul intereselor de moment. Și mai e încă dintr-un motiv antinațională. Pentru că propovăduiește cenzura. Ce înseamnă promovarea cultului persoanelor vinovate de crime contra păcii și omenirii? Mircea Eliade? Cioran? Țuțea? Ce facem atunci cu articolele ușor antisemite ale lui Mihail Sebastian? Delicat, nu? Cu ortodoxismul lui Nicolae Steinhardt? Retragem de pe piață insulina doctorului Paulescu? Nu îl mai publicăm pe Martin Heidegger sau oprim muzica lui Carl Orff în sălile de concert? Ce ne garantează că satira cu adresă nu va fi interpretată tot ca promovare? Înțeleg că și apologia de stânga va fi cenzurată. Cum anume, domnule președinte? Conform criteriului enunțat, și al unor propagandiști ai diverselor instituții de calofilie, criminalistică și interes, dacă o stradă nu se mai poate numi Petre Țuțea, înseamnă că nici muzica lui Dmitri Șostakovici nu se mai poate interpreta, nu? A scris muzică pentru Stalin. După cum e de la sine înțeles, așa ceva e imposibil de controlat. Pentru asta, singura formă ar fi să reinstituiți poliția politică. Nu cred că doriți așa ceva. Cred că legea nici măcar nu se va atinge de Șostakovici, Heidegger, Orff, Céline etc. Cred că are în vedere strict cultura națională. În sensul unei politici de racordare prin care iarăși cultura română trebuie să cadă victimă spre a se institui un nou deceniu de beznă. Sper să putem evita așa ceva. Fiecare are dreptul să facă apologia cui vrea. Apologia e aproape o ficțiune personală cu propensiuni spre realism. Nicidecum crimă. Totala lipsă de independență, de care dați dovadă, mă sperie. Nu numai că e antinațional demersul dumneavostră, dar încalcă și drepturile omului. Acelea de a crede fiecare în cine vrea și a exprima ceea ce crede. Știu foarte bine că cele două ideologii vechi trebuie suprimate pentru a lăsa loc uneia noi, corectitudinea politică, în care toți să funcționăm ca niște roboți fără miros, fără pasiuni, asexuați și amorfi. Dar viața e plină de contradicții. Și mai ales e trist că această ideologie nu are minima încredere în om, mizând (care ideologie nu face asta?) tocmai pe om, pe umanitate. Pune în atribuțiile statului, ale legii, ce ar trebui să se rezolve între oameni individual, prin religie, prin morală, dar individual. Unde vă e liberalismul, domnule Iohannis? Nu cred în umanismele epistemice scrise de Jean-Paul Sartre, dar măcar acel scriitor le-a produs ca un nebun personal, cu autoritate, nu printr-o lege care nu e deschisă discuției, ci care pur și simplu există. Vă rog, ieșiți din strictețea indiscutabilă și înțelegeți că nu apologia e calea spre crimă, ci cauționarea instituțională. Ar trebui, paradoxal, să mă bucur că îi dați funcției poetice atâta importanță. De la Croce la Ceaușescu, nimeni nu a luat un sceptru folcloric în mâna-i republicană. Și, de la Croce la dumneavostră, nimeni nu a dat mai multă importanță celor spuse decât celor făcute. (Și mă refer la Croce, nu la Heidegger, ca să vă menajez!) Ați deschis terenul implantării în România, la nivel de lege, a unei ideologii noi, i-ați, după cum am spus, dislocat rivalele (care, așa buimace și impotente cum sunt, știu eu ce pericole ar mai fi reprezentat?) Prin aceasta, domnule președinte, ați devenit vasalul cu acte al celui căruia spuneați că îi sunteți doar partener. Ați deschis calea coloniei adânci, a Daciei Felix, a lucrului bine făcut. În momentul de față, ați suprimat bicameralitatea istoriei. Și stânga, și dreapta. Un bărbat de stat adevărat se luptă cu egalii săi, cu istoria prezentă, încearcă să o modifice spre binele oamenilor, nu al umanității. Perspectiva istorică nu e la îndemâna dumneavostră și, cu cât o violentați, împotriva dumneavostră se va întoarce. Aristotelic vorbind, v-o spun în calitate de poet. Trebuie să spună poetul ceea ce veți opri și istorici să spună. Și, desigur, în acord cu apologia funcției poetice pe care o faceți. Nu am nicio îndoială că Ceaușescu a fost înlăturat de la putere printr-o lovitură de stat mascată în revoluție (ceea ce nu înseamnă că nu a fost și o revoluție reală înghițită) pe fondul nemulțumirilor sociale evidente, și care au fost folosite ca pretext de către aceiași eliberatori ale căror voci de asiguratori (parcă aș spune creditori) se aud în filmul lui Chris Marker, Détour Ceausescu, 1990. Când un șef de stat e ucis de către o putere străină, el riscă să fie legendarizat. Ați găsit momentul propice să interziceți, preventiv, acest fapt. Nu fac nicio apologie lui Ceaușescu, nu am niciun motiv, observ doar teatralitatea istoriei de deasupra ei, unde mă și aflu. Ca să o observ, să îi văd funcția poetică. Dar nu folosind-o cobai, ci încercând să o topesc în opinie. Lipsa de viziune a dumneavostră mă sperie și mă revoltă. Niciun contrapunct, doar digerare, doar partea pasivă a acestui sex cu masele. Desigur, în limitele legii. Aș dori să vă spun și cât sunt românii de umiliți în afara țării, cât le e de greu, dar mi-ar fi rușine să spun asta președintelui care face toate eforturile ca România să nu mai fie o țară liberă, ci o țară cu libertate direcționată, o țară în care dreptul la opinie e baricadat în baie, pe polița de sus pe care încă mai e rugină de la Europa liberă, transfigurată într-un vechi tranzistor. Nu fac apologia niciunui criminal, dar Ceaușescu nu poate fi pus în același rând cu Stalin, după cum, în partea de nord-vest a Ardealului, armata lui Miklos Horthy a trimis evrei în lagăr. Cel puțin acolo, nu armata română. A făcut-o în alte părți. Dar nu acolo. De aceea lucrurile trebuie privite cu nuanța pe care numai istoricii de meserie o pot avea. Când politicul se substituie istoriei, România nu mai e o țară independentă. Nici măcar atât cât a fost sub comunism în ultima lui perioadă, de tristă amintire, independentă să moară de foame, independentă să înghețe de frig, dar independentă. Domnule președinte. Negoțul dumneavostră cu istoria e același negoț (relegat în idee) pe care Ceaușescu îl făcea vânzând sașii. Am avut contacte umane și amicale cu sașii în copilărie. Sunt oameni minunați și adorabili. Dar de ce această exhibare a unui complex? De ce ați privatizat instituția prezidențială mai mult decât a făcut-o Traian Băsescu prin camarila sa afaceroidă? De ce numai prin vânzare de sine ne putem sincroniza unei Europe care (de aici din vest vă spun) scârțâie prin ateism și mașinism inuman, însă găsește totuși căi sociale de dialog. Și ele sunt chiar simțite de către oameni. Acest fapt nu înseamnă acceptarea istoriei, cu bunele și cu relele ei, ci pur și simplu înlocuirea ei cu o nouă istorie, impusă, artificială. Ea nu poate avea aderență la poporul român pentru că acesta nu se recunoaște în ea. El își acceptă mai ușor greșelile decât se poate crede, cu condiția de a i se lăsa dreptul și tihna necesare tocmai perspectivei istorice. În ceea ce mă privește, continui să cred că o anumită latură patriotică a mișcării legionare, în speță ortodoxistă, a fost una benefică. Ea a creat cultură și un teritoriu de jertfă de care lumea în care am intrat vrea tot mai tare să ne dezvețe. A creat mari poeți și un patriotism interbelic de care cred că și azi e nevoie. Nici perioada comunistă nu consider că a fost un bloc de beznă de 45 de ani, cred că a avut perioadele ei de opresiune cruntă, de nedreptate socială și chiar de oarecare liberalism. În acel timp, s-a scris o întreagă literatură din care se poate citi epoca. Dar așa cum nu e suficientă dialectica operei pentru ilustrarea epocii, prezentul e incapabil de perspectivă istorică. Vă acuz de egoism, domnule președinte. Dar e un egoism pentru alții, cel de care dați dovadă, nici măcar pentru dumnevostră. Liric vorbind, sunteți Ion Iliescu. Nici egoismul lui nu a fost pentru sine. A tolerat pentru alții. A fost colportor istoriei cum sunteți și dumneavostră. Voi regreta mereu greșeala de a vă fi votat. Credeam că miza pe care o veți avea va fi cu totul alta și că s-a identificat cu cea a unui popor. Sunteți o mare decepție. Pentru cele susținute aici, în cărțile sau în articolele mele, cu privire la poporul meu, din care sunt bucuros că fac parte, chiar și așa, într-o istorie strâmbă cum s-a întâmplat să fie, depun mărturie în fața lui Dumnezeu și în fața propriului talent. Iar dacă iubirea pentru cultura țării mele și față de țara mea intră sub incidența penală, atunci voi fi pregătit pentru un exil lung întrucât statul român intră în contradicție cu ideile mele despre libertate. Exilul meu a început în momentul în care am fost cenzurat de însuși omul pentru care am luptat și în care am crezut. Aici, în exil, am scris Arta imunitară pentru a arăta condiția în care au fost umiliți românii în ultimii 25 de ani, cu dumneavostră, - cireașă. Xenofobia e un fapt detestabil, fără îndoială. Dar a condamna xenofobia și a nu condamna acțiunile antiromânești, mi se pare strigător la cer. Cu atât mai mult cu cât, de 25 de ani, România e guvernată, cu întreruperi, (și) de un partid constituit exclusiv pe criterii etnice, UDMR, pe numele lui. Prin această perspectivă adoptată, ați dezamăgit înainte să validați. Așa cum anumiți oameni ai PSD au încercat să se agațe de oasele lui Brâncuși, spre a le aduce în țară, în interes electoral, așa doriți și dumneavoastră să deveniți vizibil în ochii unei Europe care nu prea cred eu că e foarte atentă la succesiunile obedienței dumneavoastră, din simplul motiv că și ea le are pe ale ei. Cum am spus, liric vorbind, sunteți Ion Iliescu. Poetic vorbind, sunt Darie Ducan. În încheiere, vă asigur de stima mea strict protocolară. Darie DUCAN Paris, 12 august 2015

+6 (8 voturi)

Vezi toate comentariile (11)

Modifică Setările