Statele Unite

articolul anterior articolul urmator

America, în război cu sine însăşi. Scurgerea de informaţii şi războiul hibrid din spatele cursei pentru Casa albă

26
21 Sep 2020 07:52:35
LARICS
Preşedintele Donald Trump în vizită la soldaţii americani din Afganistan, 28 noiembrie 2019 Foto AFP
Preşedintele Donald Trump în vizită la soldaţii americani din Afganistan, 28 noiembrie 2019 Foto AFP

Semnarea acordului dintre SUA şi talibani. La data de 29 februarie 2020 este semnată o înţelegere între Statele Unite ale Americii şi Emiratul Islamic al Afganistanului (nerecunoscut ca fiind un stat propriu-zis de către SUA)/ Talibanii, în Doha, Qatar.

Semnarea acestui tratat de către ambele părţi are ca scop obţinerea unei păci durabile în zona Orientului Mijlociu, precum şi încetarea celui mai longeviv conflict militar din istoria Statelor Unite, războiul din Afganistan (început în anul 2001, ca reacţie în urma monstruosului atentat terorist de la 11 septembrie).

Conform articolelor acordului de pace, SUA se angajează să reducă numărul militarilor americani şi NATO de pe teritoriul afgan în următoarele 135 de zile de la semnarea acordului, urmând o retragere totală a trupelor militare. De asemenea, se vor face negocieri serioase în ceea ce priveşte eliberarea a cca. 5000 de prizonieri politici si de război de către SUA. Toate aceste măsuri vor rămâne valabile doar dacă talibanii vor respecta întrutotul prevederile acordului.

 Zalmay Khalilzad Mullah Abdul Ghani BaradarReprezentantul SUA Zalmay Khalilzad (stânga) şi co-fondatorul grupării talibane Mullah Abdul Ghani Baradar (dreapta) îşi dau mâna cu ocazia semnării acordului, la Doha, Qatar. Foto EPA EFE

Scurgerea de informaţii de la Casa Albă

The New York Times publică la data de 26 iunie 2020 un articol conform căruia serviciile de Intelligence americane deţin o informaţie referitoare la faptul că Rusia a oferit militanţilor afgani numeroase sume de bani pentru a ucide soldaţi americani şi britanici în Afganistan.

Conform The New York Times, informaţia legată de amestecul Rusiei în cazul uciderii unor soldaţi americani în 2019, în Afganistan, este cunoscută de serviciile de Intelligence americane încă din luna martie a anului 2020. Oficialii susţin că informaţia incendiară a fost discutată în cadrul Consiliului Naţional de Securitate şi că a fost diseminată preşedintelui Donald Trump.

Adevărata problemă invocată în ceea ce priveşte informaţia referitoare la colaborarea clandestină dintre presupusa aripă a GRU şi talibani este că administraţia Trump nu a luat nicio măsură concretă, deşi vieţile mai multor militari americani şi ai altor trupe NATO au fost curmate în anul 2019, pe fondul acestei presupuse colaborări.

Trump susţine că nici el, dar nici vicepreşedintele, Mike Pence, nu au fost informţi de către structurile de Intelligence şi că nu există dovezi concrete asupra faptului că Rusia a oferit bani talibanilor pentru a efectua operaţiuni de ucidere asupra soldaţilor americani de pe teritoriul afgan.

Sursa: Twitter

În apărarea sa, Trump afirmă printr-o altă postare pe pagina sa de Twitter că articolul din The New York Times este un fake news, menit să-l discrediteze atât pe el, cât şi Partidul Republican.

Twitter

Secretarul de Presă al Casei Albe, Kayleigh McEnany, afirmă tot pe 1 iulie faptul că Trump nu a fost informat de fapt în mod oficial, deoarece informaţia nu a fost încă validată, însă încrederea în sursa care a obţinut informaţia este ridicată. McEnany afirmă în cadrul aceleiaşi conferinţe de presă că sursa de la care provine informaţia este o femeie, un ofiţer CIA de carieră, cu o experienţă în domeniul Intelligence-ului de peste 30 de ani.

YouTube

Conform The New York Times, mulţi oficiali ai Departamentului de Stat care ştiau despre această informaţie-cheie nu îşi pot explica întârzierea Casei Albe în a oferi un răspuns pe măsură celor care au complotat pentru a ucide militarii americani în Afganistan. Cei mai mulţi au speculat că, de-a lungul timpului, a existat o atitudine împăciuitoare a lui Trump în raport cu Moscova.

La nivel internaţional au existat mai multe reacţii survenite în urma publicării articolului din The New York Times. Printre cele mai relevante reacţii se numără cea a Moscovei, a Marii Britanii şi a talibanilor.

Reacţia Moscovei

În cadrul unei discuţii online organizate de către Center for the National Interest (think-tank pentru politici publice, fondat în 1994 de către Richard Nixon, cu sediul în Washington DC), ambasadorul Federaţiei Ruse în SUA, Anatoli Antonov, a negat orice acuzaţie adusă Rusiei cu privire la presupusa colaborare cu talibanii. Antonov susţine că acuzaţiile aduse Rusiei de către mass-media nu sunt altceva decât minciuni sfruntate şi că Rusia nu îşi doreşte victoria terorismului în Afganistan (Sursa: CFTNI).

/var/folders/70/xn6lhtg955n8mj1l4r8xksgh0000gn/T/com.microsoft.Word/WebArchiveCopyPasteTempFiles/Anatoly_Antonov.jpgAnatoli Antonov, Ambasadorul Federaţiei Ruse la Washington DC Foto EPA EFE

Secretarul de presă al preşedintelui Federaţiei Ruse, Dimitri Peskov, afirmă că la Kremlin, pe linie oficială, nu există nicio acuzaţie referitoare la aşa-zisa colaborare a Rusiei cu talibanii. Peskov asigură că dacă cineva va face o astfel de acuzaţie, în mod oficial, ei vor răspunde fără ezitare (Sursa: BBC).

Mai mult, reprezentanţi ai Ministerului Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse, într-un interviu pentru publicaţia rusească TASS, susţin faptul că, de fapt, numeroşi membrii ai comunităţii de Intelligence a Statelor Unite sunt angrenaţi în activităţi suspecte în Afganistan, spre exemplu: trafic de droguri, dare de bani militanţilor afgani pentru a permite transporturile de droguri şi implementarea unor proiecte finanţate de afacerişti americani.

Reacţia Marii Britanii

Uciderea unor militari americani în Afganistan, în 2019, ca urmare a unei presupuse colaborări dintre Rusia şi talibani (conform celor enunţate de către The New York Times) a stârnit reacţii acide la Londra, acolo unde Tobias Ellwood (Directorul Comitetului de Apărare al Parlamentului Marii Britanii) aduce această problematică în atenţia Guvernului, în vederea formulării unui comunicat oficial.

„Consider complet inacceptabil faptul că un membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU (Federaţia Rusă), după cum putem observa, aprovizionează cu armament şi asigură pregătirea militară a talibanilor care sunt responsabili de longevitatea acestui conflict”, afirmă Ellwood (Sursa: BBC).

Cu toate acestea, guvernul Johnson evită formularea unor discursuri oficiale în ceea ce priveşte acest subiect, cel mai probabil pentru că opiniile prezentate trebuie să fie sincronizate cu cele expuse de Trump. Nu este primul caz în care Marea Britanie se raliază poziţiilor adoptate de Statele Unite. Spre exemplu, în iulie 2019, Statele Unite încurajează Marea Britanie să confişte un petrolier iranian care se afla în zona Gibraltarului, însă Iranul a fost cel care, în final, a reuşit să preia un petrolier al Marii Britanii, aflat aproape de strâmtoarea Hormuz. Totodată, SUA aduce presiuni Marii Britanii cu privire la infrastructura 5G a acesteia, precum şi legate de aportul companiei chinezeşti, Huawei, pe piaţa englezească. De asemenea, Marea Britanie s-a abţinut de la a condamna felul în care administraţia Trump a gestionat criza provocată de cazul lui George Floyd. În plus, Marea Britanie a manifestat o relativă indiferenţă cu privire la decizia lui Trump de a retrage trupele NATO din Germania (Sursa: The Independent).

Boris Johnson şi Donald Trump, la Adunarea Generală a ONU, 2019. Sursa: AFP

Reacţia talibanilor

Talibanii neagă orice acuzaţie referitoare existenţa unei aşa-zise colaborări maliţioase cu Rusia şi subliniază faptul că în februarie 2020 au semnat un acord cu Washington-ul de care nu se dezic şi pe care îl vor respecta în continuare.

Mai mult, rebelii afgani afirmă faptul că nu datorează nimic niciunei agenţii de Intelligence şi niciunui guvern străin, fiind, în viziunea lor, principalii responsabili pentru derularea timp de 19 ani a unui război în Afganistan. Talibanii adaugă faptul că, în general, militarii americani nu au decedat în urma unei confruntări armate, ci în urma exploziilor produse pe terenurile minate sau produse de anumite dispozitive (Sursa: BBC).

Ria Novosti

Cursa pentru Casa Albă şi Războiul Hibrid

Momentul alegerilor prezidenţiale din SUA se apropie cu paşi repezi, acestea urmând să aibă loc pe data de 3 noiembrie 2020. Bineînţeles, competiţia este foarte strânsă între candidatul republicanilor – Donald Trump, şi candidatul din partea democraţilor – Joe Biden.

Reacţia lui Joe Biden, fostul Vicepreşedinte al Statelor Unite şi candidatul din partea democraţilor pentru preşedinţia SUA, a fost una cât se poate de dură la adresa administraţiei Trump, acesta afirmând în cadrul unui interviu on-line că întregul mandat al lui Trump la Casa Albă a fost un cadou pentru Putin.

Biden amendează atât lipsa de reacţie a lui Trump în legătură cu moartea militarilor americani în Afganistan, spunând atât că este datoria statului să îşi protejeze trupele, cât şi faptul că nu a impus sancţiuni Rusiei pentru încălcarea legii internaţionale (presupusa colaborare cu talibanii, având scopul de a ucide militari americani şi britanici).

YouTube

Corelarea alegerilor prezidenţiale cu reacţiile stârnite pe plan intern şi internaţional, legate de ştirea presupusei colaborări a Rusiei cu talibanii în vederea uciderii unor militarilor americani în Afganistan şi inacţiunea lui Trump, favorizează crearea unor curente de opinie care au ca scop servirea unor interese externe prin influenţarea unor decizii sau evoluţii.

Dat fiind faptul că Trump neagă vehement acuzaţiile aduse mandatului său şi pune sub semnul întrebării informaţiile provenite de la Pentagon, susţinând că această avalanşă de fake-news a fost concepută pentru a eroda imaginea sa şi credibilitatea Partidului Republican, confirmă ideea existenţei unui aparat de propagandă anti-Trump, destul de înrădăcinată în mentalul colectiv.

Toate acestea sunt doar o parte a efectelor războiului hibrid existent pe teritoriul SUA, iar ignorarea acestor semnale poate reprezenta o vulnerabilitate majoră la adresa securităţii unui stat.

Ceea ce se petrece acum în SUA din acest punct de vedere este fără precedent.

***

Analiză de Maria Caimeanu, participantă la programele LARICS şi studentă la Masterul de Studii de Securitate al Universităţii din Bucureşti.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

26 Comentarii

Caşă
21.09.2020, 08:02:50

Da ce se intampla ?! De ce face Larics dezvaluiri despre Putregaiul SUA ?

-10 (18 voturi)
Platitor de taxe
21.09.2020, 10:39:52

Nu fi suparat Casa, pentru ca, precum la voi in Rusia, si in SUA, elitele au interese financiare foarte mari sa se pastreze razboaiele in afara SUA, iar cum Trump nu a inceput nici un razboi militar, din contra, retrage trupele din conflictele incepute de predecesorii sai, apar scantei interne. Partea buna este ca americanii au inteles ca nu isi au rost aceste razboaie, in plus, le sunt omorati militarii si le consuma resursele. Intrebarea buna pentru noi toti este: cum a reusit Obama sa primeasca nobelul pentru pace, cand a inceput razboi in Libia, Tunisia si Siria cu primavara araba? Ghicitoare: daca iesea Hillary presedinte, cate razboaie incepea SUA in ultimii 4 ani?

-5 (37 voturi)
mocanu gheorghe
21.09.2020, 08:23:10

Go Trumpy. .https://www.youtube.com/watch?v=eUBAAeuBpPQ&ab_channel=TheLincolnProject

+13 (21 voturi)
MV R.
21.09.2020, 08:58:19

„Ceea ce se petrece acum în SUA din acest punct de vedere este fără precedent.”-vai lumii civilizate cu asemenea „cel mai puternic stat”!

0 (6 voturi)
Lucifer
21.09.2020, 10:12:26

Mai întîi, mi se pare corect că SUA pleacă din Afganistan şi parţial din Siria şi Irak. Cheltuielile militare din cele trei ţări nu se justifică, mai ales că SUA nu mai au nevoie de petrol, fiind cel mai mare exportator mondial. Pe de altă parte, SUA şi-a fixat ca adversar China, Iranul şi Rusia. Nici Europa nu este într-o poziţie prea confortabilă şi deocamdată nu ştie ce să aleagă. Europa ar vrea să fie "mare putere" numai că neo-imperialismul franco-german nu este agreat de nimeni, nici măcar de toată Europa. Nu cred că sintagma " America în război cu ea însăşi" defineşte cel mai bine situaţia din SUA. NU politica externă este cea care divizează SUA ci războiul ideologic dintre cele două mari partide. Şi anume dintre partidul Democrat cu accente "progresiste", globaliste, chiar comuniste şi partidul Republican, conservator şi apărător al statului-naţiune. Este un fel de război al ideologiilor, mediatic, dar fără aspect militar ca "războiul de secesiune" de la mijlocul sec. al XIX-lea.

-7 (21 voturi)

Vezi toate comentariile (26)

Modifică Setările